Site designed and created by Razvan Paraianu.

© Created in January 2001, Last revised: January 3, 2004

PANMAGHIARISM, PANSLAVISM ŞI DACOROMÂNISM.

ûnt mai ales trei tendenţe politice mari în Orient.

Maghiarisarea popoarelor din  Ungaria — Panmaghiarismul.   Punctul de ple­care al fericiţilor ideologi, care au propagat şi încă n'au încetat a risipi cerneala neagră pe hârtie albă în acest scop era şi  este   pe  de   o   parte   grandomania, pe de alta reflecţiunea nu mai puţin naivă, că o Ungarie maghiarisată ar con­stitui un  »bulevard de granit« în contra Panslavismului.

Grandomania e şi în politică o boală.

Ea nu prin argumente sĕ poate curarisì, de aceea o trecem.

Aş mai înţelege argumentaţiunea  »bulevardului de granit»,   dacă Ungaria ar fi deja maghiarisată.   Dar' deoare-ce Slavii şi Românii din Ungaria sĕ găsesc astăzi   mai   numeroşi,   mai   deşteptaţi   şi   mai   puternici   ca   în   trecut,   facerea acestui bulevard din granit maghiarisat — a cam întârziat.

Şi 'mi-se pare, că Rusia şi celelalte neamuri slave nu prea sûnt  dispuse a aştepta încă vr'o câţiva secoli, până vor fi terminat Maghiarii bulevardul, la care lucrează de atâta timp, cu atâta rîvnă şi — fără spor.

Panmaghiarismul este deci o idee parte bolnavă, parte ideal-doctrinară, şi prin urmare nu are, decât o importanţă negativă: periclitarea ţerii, a Ma­ghiarismului şi a celoralalte popoare conlocuitoare.

»The great error of our nature" zice Burke »is, not to know where to stop, not to be satisfied with any reasonable acquirement; not to compound with our condition ; but to lose all we have gained by an insatiable pursuit after more«.[1]

Daco-românismul are o basă cel puţin etică şi relativ mai serioasă. E vorba de unitatea politică a unor regiuni compacte şi  locuite aproape numai de Români, care numera 95% la  sută.

Ear' Românii, naţiune latină, popor compact ar putè neasemănat mai curĕnd decât Maghiarii sĕ formeze un bulevard, unitatea lor etnică, lucrul de căpetenie, fiind deja terminată şi cimentată de secoli. Dar' Românii, con­ducĕtorii lor, în marea lor majoritate ştiu un lucuru : nu e al Românilor interes, ca Imperiul Habsburgic sĕ fie nimicit.

E absurd a crede, că fie Maghiarii într'o Ungarie maghiarisată, fie Ro­mânii într'o Românie unită şi de sine stătătoare, fie ambele naţiuni împreună, ele singure ar putè reţine potopul Panslavismului.

Dintre  aceste  trei tendenţe una singură are astăzi  şanse   de  isbândă — Panslavismul.   Politica de maghiarisare a cultivat Dacoromanismul şi tot ea dă, întocmai ca politica oarbă din Austria, cea mai abundantă hrană — Panslavismului.

Trupinele slave asuprite de stăpâniri străine nu au, şi nici că pot avea altă tendenţă, decât a scăpa de sub jug. Rusia, care poza totdeauna în pro­tectoara Slavilor şi declarase a nu combate pe Turcia decât pentru a elibera pe Slavi, are astăzi simpatii tradiţionale şi fanatice la toţi Slavii din Ungaria şi Austria.

Lucru natural deci, că se vorbeşte tot cu mai multă insistenţă de o unire a tuturor Slavilor într'un singur Imperiu.

În Panslavism eu unul nu cred, pentru-că vĕd şi simţesc importanţa prin­cipiului de naţionalitate, dar' nu ştiu ca principiul de ginte sĕ fie ajuns la vre-o concretă manifestare în lume.

Cunosc însĕ căusele Panrusismului. începênd dela Mihaiu Petrovič Bogodin. Katkoff, Fadejeff Danilewsky şi până la Komaroff, Pobedonoszeff, Ignatieff ş. a. bărbaţii politici ai Ruşilor şi ai Slavilor subjugaţi propoveduesc fără încetare evangelia Panrusismului.

Toată politica Rusiei sĕ învirteşte după această osie.

E vorba de înfrângerea Austro-Ungariei în prima linie, de ocuparea Cornului-de-Aur şi a popoarelor slave până la Triest.

Celebra scriere secretă despre tendenţele Rusiei, scrisă la îndemnul can­celarului Gorcakoff sub titlul »La Politique du présent« arată nu sĕ poate mai lămurit planurile de nimicire îndreptate contra Austro-Ungariei pentru crearea acelui nesfîrşit Imperiu Panrusesc.

»În Imperiul Ţarilor«, aşa se zice în acea scriere, »există o şcoală a Pan­rusismului.

»Rusia n'are decât a se conforma învăţăturilor acestei scoale pentru-ca sě se poată răzima  pe soţii sei de credinţă şi de rassă risipiţi în toată Europa«, etc.

Mai ales dela 1864 politica rusească urmează pas de pas în direcţia indicată în acest Memoriu. Dar' este un fapt istoriceşte controlabil, că Rusia n'a putut bate nici-odată State consolidate, în care domnia ordinea şi popoarele erau mulţumite.

Ea numai în cuibare putea pătrunde, numai în ţeri slăbite prin certuri intestine şi subminate de ura înfundată a popoarelor asuprite.

Dovadă Polonia, dovadă Turcia.

Astăzi toţi acei politiciani, care tăgăduese popoarelor din Austro-Ungaria drepturile de naţionalitate, fac inconştient treburile Rusiei, ale Panrusismului.

Nu împărtăşesc în extensiunea obicinuită opiniunea generală, că numai între Români şi Maghiari ar exista o mai înaltă idealitate de interese în faţa Panslavismului.

Din contră susţin, că în momentul când Maghiarii şi Românii ar pune în practică această idee, şi unii şi alţii am fi perduţi.

Primejdia cea mai mare, care ameninţă pe Maghiari şi pe Români este negreşit Rusia, dar' mai ales Rusia de mâne, Rusia viitoare.

Astăzi ea negreşit nu e primejdie decât pentru Germani, Maghiari si Români.

Pentru Slavi cum ar pute fi ea primejdie ? Ce instituţiuni naţionale are Slovacul, Ruteanul, Şerbul etc. din Ungaria, sau Ruteanul, Croatul, Slovenul din Austria — de perdut ?

Aceste popoare reclamă de o jumĕtate de secol autonomie naţională şi li-se rĕspunde cu bajocură, cu temniţe şi violenţă.

Nimeni nu voeşte sĕ înţeleagă rostul lor. Natural, că ura în contra celor-ce le deneagă autonomia şi-'i regalează cu puşcării s'a mărit şi prefăcut în sângele şi carnea acestor naţionalităţi.

Tocmai pentru-că Slavilor nu li-s'a dat autonomie ci puşcării, trebuia sĕ se desvoalte în ei idea Panslavismului, dar' care, cum cred, numai în forma sa cea mai radicală a Panrusismului sĕ va realisa, dacă Maghiarii şi Austriacii vor continua a ignora referentele în care se găsesc.

Panrusismul s'a desvoltat şi se desvoaltă din asuprirea Slavilor.

El nu va putè dispare, decât în casul, că Slavilor li-se va recunoaşte o largă autonomie.

Ca viitorul Ungariei sĕ poată fi asigurat, e de absolută trebuinţă, ca tuturor naţiunilor slave din Ungaria sĕ li-se dee al lor cuique suum şi sĕ nu sĕ menţină centralisaţiunea puterilor, decât întrucât ele într'adevĕr con­stituesc comune afaceri.

Are Slovacul, Şerbul, Croatul etc. o largă autonomie naţională, are el un corp legiuitor naţional, un guvern al seu, dar' fără chiţibuşurile actuale ma­ghiare în Croaţia, el devine o individualitate politică si începe a se diferenţia de Ruşi.

Diferenţiat odată şi stăpân în casa sa, el dela sine înţelege de unde bate vêntul a primejdie, el dela sine pătrunde comunitatea de interese dintre el, Unguri, Români etc.

Dovadă Bulgaria, dovadă Polonii din Galiţia. Dar' ca acest resultat sĕ fie posibil, trebue încungiurată până şi umbra unei asupriri.

Slavii din Ungaria trebue sĕ primească, nu din ziarele ungureşti, ci din realitatea situaţiunii convingerea naturală, că de fapt sûnt  naţionalităţi libere, autonome şi coordonate cu Maghiarii şi Românii, ear' nu subordonate.

În acest cas, se înţelege dela sine, că dată fiind o basă, în toate naţio­nalităţile se desvoaltă un patriotism real şi puternic, întocmai cum Helve­ţianul din Geneva, Bollinzona sau Appenzell este bun patriot, aşa şi Slovacii, Sêrbii etc. cu fală sĕ vor afirma Slovaci resp. Sêrbi şi cetăţeni ungureşti în acelaş timp.

Mutatis mutandis se poate zice acelaş lucru despre Dacoromânism.

Contra acestei tendenţe desperate nu exista, decât unul şi acelaş mijloc: autonomie.

Românii trebue sĕ aibă în Ungaria tot ce reclamă trebuinţele lor şi mândria lor naţională.

Avênd Românii asemenea autonomie, fiind legaţi de Ungaria prin in­terese într'adevĕr comune şi încetând odată miile de mici şicane şi miserii, cu octroarea limbii maghiare etc., sûnt  sigur, că idea Dacoromânismului va dispare dela sine.

Astăzi Românii cochetează cu Bucureştii ?

Aşa este.

Dar' de ce?

Pentru-că naţional-culturaliceşte ei sûnt  flămênzi, ear' când vor sě-'şi agonisească această hrană culturală în Ungaria — li-se răspunde cu Clujul şi cu Seghedinul.

Este deci fatal ca ei sě privească spre Bucureşti, sĕ graviteze spre România.

Isbutesc ei insě a-'şi crea un centru de cultură românească şi de binestare materiala sub Coroana Sf. Ştefan, toate strigătele lor, toată gravitarea în­afară încetează dela sine. Cessante causa, cessat effectus.

Şi precum este azi ţinuta Francezului din Lausane sau Geneva faţă cu Franţa, tot aşa are sĕ fie si a Românului din Ungaria fată cu România

Între Românii din Ungaria şi cei din România există o deosebire de temperament şi înclinări.

Astfel Românii autonomi odată în Ungaria vor sta în legături prieteneşti cu cei din România, dar' vor preferi a române în legăturile politice ale Ungariei, dacă aceste legături li-se vor presenta avantagioase — ceea-ce depinde mai ales dela Maghiari.

Francezii din Belgia nu sûnt  irredentişti, Germanii din Austria încă nu, Helveţienii mai puţin.

Tendenţa de unitate politică-naţională este de regulă resultanta asu­pririi.[2]

Dispare asuprirea, popoarele devin realiste.

Prea sûnt  ocupate cu daraverile  lor politice,  economice şi culturale.

Scurt: tendenţele centrifugale ale Slavilor şi Românilor nu sĕ pot desră­dĕcina, decât prin asigurarea egalităţii condiţiunilor de desvoltare.

Maghiarii până în ziua de azi au înţeles misiunea Ungariei tot atât, ba mai puţin ca Germanii misiunea Austriei.

Situaţia Maghiarilor este însĕ cu mult mai periclitată, decât a Germanilor, pentru motivul, că naţionalităţile din Ungaria sûnt  mai toate ortodoxe si pentru-că Ungaria, mai apropiată de Rusia, mai curênd ar putè ajunge în sfera puterii panruseşti ca Germanii.

Dl Beksits admite şi el indirect acest lucru.

«A keleti vallás zászlója allatt alakul a nagy szláv-egység, mely vészthozó, a nyugati egyházra és népekre egyaránt. Nem ephemer jelenség ez, hanem következetcsen és tervszerüleg űzött politika».[3]

Dl Beksits recunoaşte tendenţa, dar' nu vrea sĕ tragă consecvenţele fireşti pentru Maghiari, ci ajunge tocmai la mijloace diametral contrare.

E caracteristic, că până în ziua de azi nu s'a găsit un singur Maghiar, care recunoscênd situaţia aceasta irecusabilă sĕ fi propus mijloace conforme.

Rusia a nimicit Polonia, a sfărîmat Turcia, tot ea va nimicì până în temelii mai ales Ungaria, dacă Maghiarii nu vor înţelege, înainte de isbucnirea rĕsboiului, condiţiunile de existenţă ale Ungariei.

De aceea: sau o Ungarie federală, liberă şi prosperă, sau o Ungarie robită Panrusismului — tertium non datur în marginile dualismului actual.

Aceasta-i situaţia, pe care nici un fel de sofistică peroraţie n'are s'o schimbe.

De geaba, legile naturii sûnt  mai presus de legile Statelor şi regulele oratorice.