Mitra, zeu-Soare, prim mesia si inger belicos?

    Multi savanti ai lexicografiei si teologiei, dar si studenti, cu siguranta ca au intalnit cumva termenul „mitraism” in cercetarile d-lor, si cu siguranta ca l-au catalogat drept un adjectiv ce conota o stare pagana a credintei (atentie la nivelul semantic al termenului latinesc "paganus"!), si desigur ca... se inselau profund.   De ce, insa, oare?
Nimic mai simplu. Deoarece se omitea (cu buna stiinta, de altfel) faptul ca Mitra nu a fost doar un zeu, vreo divinitate oarecare a culturii mistice persane, pre-iraniano-irakiene, ci un precursor al mesagerului cosmic iudeu, Yeishua (Iisus), primul mesia al "fiiilor lui Israel".

    In acest editorial, nu-mi propun sa arunc "sageti" inspre exegetii religiosi mono sau politeisti ai lumii contemporane sau "de dinainte", insa incerc sa stabilesc un adevar banal, si anume: acela ca Mitra a fost o divinitate monoteista a vechiului imperiu persan, adoptata apoi de catre "orientalistii" romani, care doreau o diversificare a propriului lor sistem de valori si credinte din acea perioada (tinandu-se cont de faptul ca mitologia romana era practic inexistenta, in materie de originalitate, bazandu-se doar pe "imprumuturi" culturale, incepand cu cele din Latium si regiunile sabine, si culminand cu cele carpato-danubiano-pontice), si sa-si faurasca o noua religie, aceasta idee avatarizandu-se in crestinism, pe care mai tarziu l-au persecutat din rasputeri, iar "ciclul" acestora nu s-a incheiat nici macar cu emergenta politica a dinastiei imperiale a Isaurienilor bizantini, ci destul de tarziu, din nefericire.

    Dar de ce vorbesc despre Mitra, si nu despre Yeishua? Deoarece aceasta prima divinitate a fost considerata, in pofida faptului ca a fost si cea care a dat „tonul” monoteismului persan pre-imperial, drept „malefica”, si asta doar fiindca era „contrara” doctrinei crestine.   Si se mai vorbeste despre toleranta crestina...
In alta ordine de idei, scriu despre Mitra deoarece reprezinta eterna lupta (cosmic interna, dar si individuala) cu latura "noir" a materiei, care sincer sa fiu... nu consider ca vreo formula psiho-matematico-metafizica o poate defini coerent.   Mitra este, conform traditiei folclorice persane, un inger razboinic, care servea ca chakra pentru Ahura-mazda, in lupta sa cu fortele Raului (avem din nou de-a face cu o avatarizare conceptuala, de sorginte mistica).


Mitra „Cel-nascut-din-stanca”

    In nenumaratele "relatari tauroctonice" ale vremii, Mitra este infatisat drept zeul care ucide un taur (sacru, desigur; asemeni Taurului Alb, poseidonic) in mod ritualic, dar ce inseamna asta?   De fiecare data, de pilda, cand se intalneste aceasta reprezentare "plastica" (gravata in stanca, de obicei), remarcam faptul ca Taurul este sacrificat pe un altar din piatra.
Desigur, la prima vedere, nu pare a fi un detaliu neobisnuit, avand in vedere conditiile "tehnice" ale epocii respective, si cultura tehnica anexa.
    In mod interesant, insa, stanca (pentru adoratorii mitraici) reprezenta cosmosul, or templele lor cavernoase, sapate tot in stanca, reprezentau imaginea cosmosului de dinlauntru, iar exteriorul acestora, avand in vedere si teogonia mitraica, imaginea externa a acestuia.
    Asa cum Mitra era o divinitate extracosmica, "nascuta" dinlauntrul unui cosmos pieritor, rezulta nu numai faptul ca era/este o entitate de o rezonanta energetica extrem de inalta ("bruta", as putea spune, dat fiind detaliul emergentei sale din Vid), dar mai ales constienta (deoarece era intalnit si in motivele cosmogeocentrice, reliefate tot in... stanca, precum un Atlas sustinand Pamantul pe umeri, or insasi povestea titanului Atlas era o "adaptare" a aceluiasi mit), ci si ceva supus pieirii.   Timpul alocat vietii unei singure astfel de fiinte energetice nu poate fi masurat, desigur, din perspectiva pe care o avem asupra vietii omenesti (sau terestre, in genere), ci doar la nivel galactic, or poate mai bine ar fi spus "la nivel cosmic", acolo unde o secunda dureaza cat cateva miliarde de ani terestri.
    Bineinteles, nu voi afirma acum faptul ca Mitra chiar sustinea pe palme Globul sau cosmosul, ci doar o sa speculez ideea conform careia macar mitul lui ar trebui revalorificat si acceptat, deoarece Yoshua insusi admisese diversitatea religioasa si chiar... existenta karmica (atat a celei pasive, cat si a celei active), ca sa nu mai vorbesc de teoria „reincarnarii” spirituale (spre deosebire de teoretizarea vedica), care-si gasise un adept in el (folosesc minusculele, deoarece il consider pe Iisus ca profet important, dar nu ca pe o fiinta supranaturala).


Problema reabilitarii mitologice variate

    De ce m-as chinui sa reabilitez un mit?   Tot Iisus a spus: Cine nu renaste, nu va putea vedea Imparatia lui Dumnezeu (Ioan 3:3), or daca tot este sa privim lucrurile din perspectiva crestina (al carei ipocrizii curente nu sunt partas), atunci va voi spune si eu ca daca nu ne "autorenastem" (spiritual, bineinteles), nu vom putea pretinde macar dreptul de a accede la transcendenta spirituala; nu vom putea pretinde un drept pe care nu-l vom fi castigat.
    Si deoarece tot scriu despre reincarnare, atunci voi ajunge la un paradox teologic, si anume:   DE CE misticii zen-sunni-sufi, de orientare vedica, considera cele doua karme ca fiind ipostaze abstracte ale Planului Divin de "indreptare", pe care si crestinii il accepta intrucatva (cati dintre noi nu au rostit pana acum:   Sunt pedepsit de catre Dumnezeu intru indreptare, si este un lucru bun - in fine, cei care au gandit astfel, si care-s destul de putini la numar?), dar nu oficial.
    De fapt, cine mai poate sti cu adevarat ce s-a spus si ce NU s-a spus in Talmud? Cine poate sa afirme faptul ca:   Noul Testament, Vechiul Testament (toate cartile sale componente), Avesta, Coranul, s.a.m.d., sunt fidele „cuvintelor divinitatilor” care, dupa cum proclama unii si altii dintre teologi (indiferent de religie si orientare), le-ar fi inspirat? In primul rand, acestea au fost scrise si reinterpretate tot de catre oameni; oameni care nu au dus deloc lipsa de "imaginatie" rasista, de prejudecati de sorginte sexista, s.a.m.d.   Raspuns cert: NIMENI, din pacate.
    Or, daca este sa fim o specie supusa credintelor in Supranatural, in majoritatea cazurilor, atunci macar sa fim civilizati, si sa nu mai denigram diverse religii si credinte doar pentru simplul fapt ca nu se potrivesc „viziunii” noastre personale, fiindca in acest fel, nu vom fi niciodata crestini. Poate ca un practicant de Wicca (pe care actualul "cult" de Presedinte al S.U.A. o considera – citez - "flagel" in randurile trupelor sale) ar fi (si este, de altfel!) mult mai tolerant decat un crestin oarecare, care afiseaza un fariseism nerusinat, poate chiar in ignoranta de cauza, pe care Iisus (acelasi!) nu-l putea admite ca sistem de valori teologice.


Cosmologie si tauroctonie

    De ce era sacrificat Taurul selenar?   Intr-o alta acceptiune a aceluiasi mit, Mitra este nevoit, supunandu-se comandei eterne a lui Apollo-Febus, sa ucida un taur, fiind ajutat de catre: Caine, Scorpion si Corb. Toate acestea fiind personificari ale zodiacului de pe-atunci ("zodiac": "reprezentari vii").
    De ce o fi fost sub comanda lui Apollo (in acceptiunea romana) nimeni nu-si poate explica inca, insa cert este faptul ca Natura insasi trebuia "sacrificata" pentru ca Binele (ciclicitatea vietii, de fapt) sa triumfe.
Asadar, este vorba doar despre o justificare a distrugerilor "provenite din Ceruri" pentru continuarea vietii pe Terra, dar si o "explicare" a intamplarii echinoctiului primaverii.   Or acest fapt misticii orientali ai Chinei il cunosc prea bine.



Concluzie:     Daca cineva mai doreste a ridiculiza vreo religie, credinta sau orientare, pur si simplu, îl/îi sfatuiesc doar sa mai citeasca cate ceva de profil, insa cu conditia sa si inteleaga ceea ce citesc; iar deoarece nu intentionez sa jignesc pe nimeni cu propriile-mi remarci, va invit sa-mi raspundeti pe aceasta tema, insa doar argumentat solid.