Un pas gigantic pentru Europa !

Prima parte

    Cine nu si-a dorit pana acum sa viziteze "Planeta Rosie" ?   Cu siguranta ca multi dintre noi ne-am gandit macar o data la aceasta planeta ce-a fascinat omenirea din timpuri aproape imemoriale.
Da, a ramas un mister, cel putin pana la mijlocul anilor '70, atunci cand primele imagini explicite (cel putin, la nivel orbital) au fost surprinse cu ajutorul sondelor nord-americane ale A.S.N.A. (N.A.S.A.): Viking 1 si 2.
Putin mai tarziu, spre finele anilor '90 (1998, mai exact), programul Mars Express castiga simpatia, dar mai ales voturile, delegatiilor internationale din Comitetul Programului Spatial al Agentiei Spatiale Europene, C.P.S. - A.S.E. (S.P.C. - E.S.A.).

    Permisiunea a venit din partea membrilor Comitetului, care in decursul intrevederilor avute la Paris (perioada 2-3 noiembrie 1998), avertizasera asupra faptului ca bugetul lui Mars Express nu trebuie sa afecteze sub nici o forma bugetele deja alocate altor programe ale A.S.E.
In replica, directorul general al Agentiei de-atunci, d-nul Roger Bonnet, a afirmat in cadrul unei conferinte de presa urmatoarele:

(...) "Unda verde" pentru Mars Express demonstreaza faptul ca Europa este perfect capabila in a profita de ocazii rare de explorare a spatiului (cosmic), cum este aceasta (...)

Si, intr-adevar, costurile au fost destul de ridicate (aproximativ 150 de milioane de ECU, la cursul valutar al perioadei 1998-2003, cand s-a produs lansarea), dar eforturile financiare si umane si-au gasit perfect "amortizarea" in anii urmatori.

    De fapt, a tinut sa precizeze d-nul Bonnet, Mars Express este gandit a fi un element pivotant pentru o multimisiune internationala, ca efort global pentru explorarea Martelui (...).

Mai departe, oficialitatile A.S.E. au declarat Presei faptul ca misiunea M.A.R.S.I.S.-ului este aceea de a detecta eventualele cantitati de apa martiene, aflate (dupa cum considera cercetatorii) sub crusta planetara.   Cu alte cuvinte, spera sa gaseasca permafrost, cel mult.

    Racheta-fregata care a livrat "incarcatura" pe orbita martiana s-a numit Soyuz (Uniunea), operata de catre Starsem, si este rodul activitatii stiintifice depuse de catre partenerii rusi de la Baikonur, Kazahstan, sprijiniti fiind de catre Federatia Rusa, inca din timpul administratiilor sovietice ale "Razboiului Rece".
La data de 30 martie 1999, Agentia Spatiala Europeana, reprezentata de catre noul director general, d-nul Rodota, in colaborare cu Matra-Marconi Space, reprezentata de catre d-nul O.S.E. (C.E.O.) Armand Carlier, au semnat un contract prin care MMS era imputernicita in a obtine brevetul pentru fabricarea navei-satelit M.A.R.S.I.S., care a si purtat sonda de teren Beagle 2 (Bg.-2) pe Marte.   Contractul a fost in valoare de 60 milioane de euro.
De asemenea, trebuie mentionat faptul ca dupa pierderea misiunii rusesti a Agentiei Spatiale Ruse, A.R.S. (R.K.A.), denumita Mars '96, A.S.E. a decis sa faca uz de toate tehnologiile of-the-shell (preexistente) ale precedentelor misiuni europene (inclusiv celor rusesti) pentru explorarea planetei Marte.

    Structura navei-satelit a luat "forma" prin contributia creativa a primului contractant, si anume: compania Astrium, din Toulouse, Franta.

    Misiunea a constat in aducerea pe orbita Martelui a lui M.A.R.S.I.S., care si in prezent scaneaza suprafata acesteia cu ajutorul a sapte elemente-"cheie", in speranta gasirii permafrostului mult-visat.   Al doilea segment al misiunii il reprezinta insasi sonda de teren Bg.-2.
Cand vehiculul spatial a ajuns pe orbita martiana, la data de 25 decembrie 2003, Bg.-2 a fost ejectat din modulul purtator pe Isidis Planitia, o locatie atent selectionata de catre cercetatorii A.S.E. (acolo unde regiunile montane de sorginte craterata intalnesc zonele joase, mult mai tinere), si unde si-a si inceput scanarile.

    La data de 7 ianuarie a anului trecut (2004), M.A.R.S.I.S. s-a aflat la cca 315 kilometri deasupra locului amartizarii lui Bg.-2.
Antenele F.U.I., sau Frecventa Ultra Inalta (U.H.F. - Ultra High Frequency) si-au facut datoria, initiind comunicarea cu sonda dupa cateva tentative esuate in acest sens.   De acest aspect s-a ocupat Centrul European pentru Operatiuni Spatiale, din Darmstadt, Germania, C.E.O.S. (E.S.O.C. - European Space Operations Center).

    Primele imagini prelevate cu ajutorul lui Bg.-2 au fost, intr-adevar, uimitoare: inalta rezolutie pentru Isidis Planitia!   Data de 14 ianuarie a lui 2004 a fost "martora" acestui eveniment.   De asemenea, M.A.R.S.I.S. a preluat imagini de pe suprafata planetei vizate, insa "de sus", adica de la aproximativ 275 de kilometri spatiali, cu ajutorul Camerei Stereo de Inalta Rezolutie sau C.S.I.R. (H.R.S.C. - High Resolution Stereo Camera).

    Imagina releva o "fasie" lunga de 1.700 de kilometri (martieni) si lata de 65, care a fost obtinuta in parte de nord-sud a Marelui Canion Martian (Valles Marineris).   Rezolutia a fost de 12 pixeli pe metru patrat, in culori si dintr-un "punct de vedere" tridimensional.
Perimetrul ariei vizate, insa doar pentru coltul din stanga a imaginii, insumeaza 120.000 de kilometri patrati.   Partea de jos a fost recreata cu ajutorul computerului, pe baza imaginii "de sus" obtinute.
Aceasta indica o "viziune" de tip "panoramic" (ca si cum s-ar filma dintr-un avion in trecere).

    Peste inca 11 zile, polul Sud, denumit intuitiv Omega, a fost scanat de mai multe ori cu ajutorul unui spectrometru cu infrarosu, iar rezultatul a fost tulburator: descoperirea prezentei apei!   Desigur, sub forma de calota polara subterana.
Mai mult, s-au descoperit resurse de gheta carbonica, tot la nivel subteran.   Aceste aspecte au fost confirmate de catre un spectrometru foarte avansat (nu acelasi care a descoperit prezenta apei in subteranul martian), denumit PFS.
Totodata, s-a descoperit faptul ca distributia oxidului de carbon difera in functie de emisfera planetara pe care se localizeaza.

    21 ianuarie 2004 a fost data revelatoare: semnalul transmis de catre antena MaRS a fost receptat de catre o antena terestra, lunga de 70 de metri, amplasata undeva in Australia.
Metoda deflectorizanta a semnalelor emise de pe suprafata planetei permite masurarea exacta a compozitiilor: atmosferei, ionosferei si suprafetei planetei cercetate; in cazul acesta, a Martelui.

Dar o alta intrebare, una chiar foarte stringenta, i-a intrigat dintotdeauna pe cercetatorii lui Marte, si anume: Oare activitatea "eoliana" de sorginte solara a cauzat disparitia apei de pe suprafata Martelui?
La aceasta va incerca sa raspunda, macar partial, A.P.S.R.E.A.-3, Analizatorul Plasmei Spatiale si Radioactivitatii Energetice a Atomilor (Analyzer for Space Plasma and Energetic Radioactivity Atoms - A.S.P.E.R.A.-3).
Rezultatele oferite pana acum de catre A.P.S.R.E.A.-3 sunt destul de controversate si bulversante, in acelasi timp.

    La randul acesteia, SPICAM, inca o "unealta" ingenioasa a A.S.E., bazata pe "vederea" in ultraviolet, a putut oferi indicii conform carora ar exista mai multi vapori de apa decat ozon Marte si deasupra acestuia. Masuratorile s-au realizat in timpul primei ocultatii martiene din istoria omenirii.
In urma acestor succese minore ale programului M.A.R.S.I.S., referitor la aria tehnica, directoarea Consiliului E.S.A., si ministra a Cercetarii si Educatiei germane, d-na Bulmhan Edelgard, a declarat: Europa poate fi mandra de aceasta misiune; M.A.R.S.I.S. este un succes enorm pentru programul spatial european.

    Dupa ce la data de 11 februarie 2004, Bg.-2 a fost oficial declarat pierdut, iar Comisia de Ancheta a A.S.E. si-a inceput activitatea de anchetare a cazului, in ziua imediat urmatoare, A.S.N.A. a aruncat "manusa", iar competitia privind spatiocomunicatia a fost; la fel de oficial initiata intre cei doi vechi rivali stiintifici.
M.A.R.S.I.S. si Spirit, cele doua orbitante care "privesc" in prezent spre Marte, si-au inceput �duelul� de know-how.
Cu toate acestea, cu doar 5 zile inainte, A.S.N.A. si A.S.E. si-au "dat mainile" in spatiul cosmic, relevand inca o data potentialul incomensurabil al cooperarii dintre organizatiile stiintifice planetare.   De exemplu, orbitantul M.A.R.S.I.S. a putut �ceda� comenzile orbitantului nord-american, Spirit.   Astfel, esecul lui Bg.-2 nu a fost si unul al misiunii M.A.R.S.I.S.-ului insesi.

    D-na Jennifer Trosper, coordonatoarea de la J.P.L., Jet Propulsion Laboratory, din Pasadena, California, pentru Spirit a A.S.N.A., in virtutea acestei realizari comune, a declarat urmatoarele:   Avem o retea internationala de comunicatii interplanetare, stabilita pe Marte.
Comenzile au fost, asadar, transferate de la J.P.L. catre C.E.O.S., apoi catre M.A.R.S.I.S., care le-a folosit la randu-i ca sa-l controleze pe Spirit, care se foloseste si-n prezent de telemetrie ca metoda de a transmite datele catre M.A.R.S.I.S., iar acesta catre Laboratoare prin Centru.

    Da, intr-adevar, cooperarea dintre cele doua spationave (M.A.R.S.I.S. si Spirit) a constituit un succes, deoarece ambele folosesc Proximity-1, un protocol de comunicare dezvoltat de catre Comitetul Consultativ pentru Sistemele de Date Spatiale, C.C.S.D.S. ( Consultative Committee for Space Data Systems).

    Din fericire pentru ambele programe, A.S.N.A. le-a recunoscut meritele celor de la A.S.E. (Agentia Spatiala Europeana) pentru imaginile captate pana acum: Suntem incantati de felul cum au decurs lucrurile pana acum, si multumim faptului ca M.A.R.S.I.S. este pe orbita, a adaugat d-nul Richard Horttor, oficial al J.P.L.
In anexa celor prezentate, M.A.R.S.I.S. si-a dovedit aptitudinile de executoare de randez-vous-uri spatiale, in cazul unor situatii critice, prin insasi operatia de coborare spre atmosfera puternic ionizata a Martelui, la aproximativ 6.000 de kilometri altitudine.
Acest eveniment s-a petrecut intre 3 si 6 august 2004, atunci cand M.A.R.S.I.S. a fost comandata sa execute o astfel de manevra in scopul de a capta semnale de la impactorul lui Spirit. Semnalele au fost captate cu succes.

    Iata ce-a declarat d-sa, d-nul Con McCarthy, oficial al lui M.A.R.S.I.S., A.S.E., in legatura cu acest aspect:   Stabilirea unei retele de comunicare stabila in jurul lui Marte si a altor planete este cruciala pentru viitoarele misiuni de explorare, deoarece va permite o acoperire sporita (a ariei de cercetare) si va creste calupul de informatie care poate fi retransmis pe Pamant; modul "urmarire" va permite A.S.E. si A.S.N.A. sa localizeze pozitia unei nave mai precis decat oricand in fazele critice ale unei misiuni.

    Partea finala a acestei sesiuni de identificare de semnale, programata a atinge apogeul la data de 13 august 2005, cu ajutorul instrumentului denumit Opportunity, va creste sansele de a obtine telemetrie navigationala chiar si prin "efectul Doppler", insa in semnale radio.

    8 februarie al anului curent a fost data la care A.S.E. a dat "unda verde" celor de la M.A.R.S.I.S. sa-si deplieze radarul de la bordul orbitantului, cu care se spera ca se vor gasi rezervoare naturale cu apa in subteranul lui Marte.   Desigur, ionosfera martiana nu este un obiect de studiu rezervat altei misiuni, urmarindu-se polivalentizarea imediata a misiunii.
Tot in cadrul lui M.A.R.S.I.S., aceasta a inceput a fi cercetata, si cu ajutorul aceluiasi radar.   Peste alte 17 zile, o conferinta stiintifica, dedicata in intregime M.A.R.S.I.S.-ului, a fost sustinuta la C.E.O.S., in Noordwijk,Olanda.

    Topicele conferintei au fost variate si interdisciplinare, dupa cum era si planuit a fi, si anume: s-au dezbatut, in primul rand, chestiuni legate de geologie; apoi, de mineralogie; de topografie (regiunile polare martiene si problema distributiei oxidului de carbon, de pilda); de climatologie si meteorologie (atmosfera martiana si impactul vaporilor de apa din subteranul martian asupra stratului de ozon martian); de exobiologie (inca se vehiculeaza ideea conform careia ar putea exista viata pe Marte, cel putin in forma eucariota si "conservata", desigur, chiar daca in 1997 s-a intamplat un esec cu Mars Lander-ul al A.S.N.A.).

    In aprilie, mai precis la data de 8 a anului curent, cercetatorii A.S.E. au inaintat un proiect Comisiei de Analiza a Agentiei, in baza caruia se doreste demararea programului Aurora, care va viza cercetarea in de-amanunt a vietii martiene (trecute si prezente).
Recomandarea a survenit expozitiei stiintifice gazduite de catre Consiliul de Cercetare Astronomica a Fizicii Particulelor, C.C.A.F.P. (P.P.A.R.C. - Particle Physics and Astronomy Research Council) si desfasurat in incinta Universitatii Aston, din Birmingham, Anglia.

    Lansarea ar urma sa aiba loc prin luna iunie a anului 2011, iar amartizarea in decursul lunii omonime, insa abia dupa doi ani de calatorie (cca 4 milioane de kilometri spatiali trebuie parcursi).   Propunerea este, in prezent, in atentia Comisiei, urmand a-i fi acordata permisiunea de initiere a etapelor, dar numai daca proiectul se dovedeste a avea o nu prea mare marja de eroare.

    Aceasta idee indrazneata a reunit, ca de obicei, cercetatori in domeniu din mai toate "colturile lumii", si anume: Anglia, Canada, S.U.A., dar si din cadrul C.S.I. (Comunitatii Spatiale Internationale).   Alternativele propuse au fost:   BeagleNet, ExoMars si ExoMarsLite, dar pregatirile si "finantele" s-ar putea sa le admita sau nu.
Poate ca ceea ce este mai relevant in aceasta recomandare, este anume faptul ca Aurora se propune a fi o misiune complet robotizata (cercetatorii referindu-se, desigur, la impactoare).   Reuniunea ministeriala a A.S.E. din decembrie a.c. va decide destinul acestei recomandari.

    Data de 19 iunie a.c. a fost cea la care M.A.R.S.I.S. a fost complet depliat, incepandu-si activitatea de scanare subterana pentru care a fost desemnat.   "Structura" este acum completa.

    Orbitantul in cauza consista in trei antene: doi "dipoli" lungi de 20 de metri, pozitionati in directii opuse, si inca unul, dar de doar 7 metri, orientat in jos, perpendicular cu ceilalti doi.   Intreaga operatiune a durat cca 48 de zile.
Tot la aceasta data, M.A.R.S.I.S. si-a implinit obiectivul minor (din punct de vedere tehnic) mult-asteptat, si anume:   a putut transmite mesaje radio din spatiu, la o distanta de cca 400 de milioane de kilometri spatiali de Terra.

    Utilizat asemeni unui sonar, M.A.R.S.I.S. poate acum oferi date extrem de importante in legatura cu ionosfera martiana, dar mai ales in legatura cu subteranele continentale ale Martelui, in cautarea "frenetica" a apei din partea celor de la A.S.E. si A.S.N.A.   Dupa inca 4 zile, M.A.R.S.I.S. a fost repliat si pozitionat in mod "nadir" (adica "cu capu-n jos", acoperind aria 15� S si 70� N latitudine, la toate longitudinile), oferind imagini interesante despre regiunea Tharsis.

    Abia la 4 iulie a.c. M.A.R.S.I.S. si-a inceput scanarea sonica a zonei subcrustale martiene, insa in mod "pasiv" si numai pe timpul noptii (martiene), deoarece doar in acele ore (martiene) ionosfera nu interfereaza cu frecventele joase pe care emit antenele orbitantului, iar zona de scanat este destul de adanca, si anume: de cca 5 kilometri.

    Actualmente, orbitantul se gaseste la cca 800 de kilometri deasupra planetei studiate, in scopul de a cerceta zonele cu permafrost si alte particularitatii din domeniile mai sus mentionate ale Martelui, si va ramane pe aceasta orbita pana la finele lunii decembrie. In acest rastimp, sonda-orbitant isi va continua cercetarile subcrustale si iono-atmosferice.

    D-nul profesor David Southwood, director in exercitiu al Programului Stiintific al A.S.E. a declarat pentru Presa internationala faptul ca: Efortul este, intr-adevar, merituos, de vreme ce M.A.R.S.I.S. acum opereaza, iar indiferent de ceea ce vom gasi, ne deplasam spre teritorii necunoscute; Mars Express al A.S.E. este acum, intr-adevar, una dintre cele mai importante misiuni pentru planeta Marte, a concluzionat d-sa.
O luna mai tarziu, mai precis la data de 5 august 2005, antenele de 20 de metri ale M.A.R.S.I.S.-ului au primit "ecouri" din partea suprafetei martiene, dupa ce in prealabil, trimisesera semnale radio catre aceasta, iar aceste "ecouri" au venit numai in timpul noptii (martiene), asa cum era si prevazut in desfasurarea evenimentelor.

    Din partea Universitatii LaSapienza, Roma, Italia, d-nul profesor Giovanni Picardi, Anchetator Principal pentru M.A.R.S.I.S., a admis ca s-au primit ecouri foarte clare inapoi, precum si primele indicii despre ionosfera (martiana).

    O mica problema ar putea s-o constituie iregularitatile sonore ionosferice martiene, care ar putea oarecum bruia semnalul-"ecou" din partea suprafetei Martelui, iar cei de la A.S.E. sunt constienti de acest aspect. Prin urmare, semnalele primite inapoi de catre sonda-orbitant ar putea fi gresit interpretate.
Un fapt interesant in acest sens, totusi, il constituie faptul ca radarul M.A.R.S.I.S.-ului raspunde direct la semnalele plasmatice ale ionosferei martiene, iar acest detaliu ar putea fi un alt impediment in calea aflarii secretelor subcrustale martiene.   co-Anchetatorul Principal al J.P.L., d-nul Jeffrey Plaut a admis tot ceea ce s-a afirmat pana acum in acest sens.

    Pana spre mijlocul lunii august a anului curent, M.A.R.S.I.S. a continuat "lovirea" ionosferei martiene si "penetrarea" crustei Martelui cu ajutorul undelor radio, dar numai pe timp de noapte (martiana), in timp ce celelalte instrumente ale orbitantului in cauza, precum: C.S.I.R. si spectrometrul Omega, au inceput activitatea telemetrica de cartografiere, respectiv masurare spectrala a ionosferei si crustei martiene.