Inapoi la pagina principala - Cum este aplicata si respectata Legea 10/2001 si fraudele comise in cazul sediului COMTIM-ului de catre PricewaterhouseCoopers Romania

Doriti sa vedeti in ce masura se respecta legile in Romania sau cum decurge un process de revendicare al imobilului? Daca da, vizitati pagina Coruptia in Romania, in direct pe Web (versiunea in limba Romana).

Legea 10/2001 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 171 (XV) - Nr. 324 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Miercuri, 14 mai 2003

SUMAR

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

498. - Hotãrâre pentru aprobarea Normelor metoddologice de aplicare unitarã a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitarã a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

În temeiul art. 107 din Constitutie si al art. 511 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - Se aprobã Normele metodologice de aplicare unitarã a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.

Art. 2. - Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, prefectii, presedintii consiliilor judetene, primarii, precum si entitãtile implicate în restituirea în naturã sau acordarea altor mãsuri reparatorii stabilite de lege pentru imobilele preluate în mod abuziv vor duce la îndeplinire dispozitiile prezentei hotãrâri.

Art. 3. - (1) Pe data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri se abrogã art. 1-15 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 614/2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 11 iulie 2001, precum si orice alte dispozitii contrare.

(2) Deciziile sau dispozitiile emise cu respectarea prevederilor cuprinse la art. 1-15 din normele metodologice aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 614/2001 îsi pãstreazã deplina valabilitate.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul administratiei publice,

Octav Cozmâncã

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Ministrul Autoritãtii pentru Privatizare

si Administrarea Participatiilor Statului,

Ovidiu Tiberiu Musetescu

Ministrul industriei si resurselor,

Dan Ioan Popescu

Bucuresti, 18 aprilie 2003.

Nr. 498.

ANEXÃ

NORME METODOLOGICE

de aplicare unitarã a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

Prezentele norme metodologice vizeazã aplicarea unitarã a prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificãrile si completãrile ulterioare, denumitã în continuare lege, si totodatã urgentarea aplicãrii sale prin clarificarea unor concepte si situatii juridice izvorâte în cadrul procedurilor administrative de solutionare a notificãrilor depuse de persoanele îndreptãtite.

CAPITOLUL I

Principiile de solutionare a notificãrilor

1. În procesul de solutionare a notificãrilor depuse de persoanele îndreptãtite institutiile si persoanele implicate în executarea legii vor avea în vedere respectarea urmãtoarelor principii si proceduri necesare aplicãrii corecte si unitare a legii:

a) prevalenta restituirii în naturã în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), ale art. 7 si ale art. 9 alin. (1) din lege a imobilelor pentru care s-au depus notificãri. Numai în cazul în care aceastã mãsurã nu este posibilã sau este expres înlãturatã de la aplicare, se va proceda la acordarea celorlalte mãsuri reparatorii prevãzute de lege;

b) celeritatea solutionãrii notificãrilor pentru care, potrivit legii, s-au depus toate actele doveditoare, conform prevederilor art. 22 si 28 din lege. În cazul în care pentru acelasi imobil s-au depus douã sau mai multe notificãri de cãtre mai multe persoane care se pretind a fi îndreptãtite, dosarele respective se vor conexa, urmând a se solutiona dupã ce toti solicitantii au depus actele doveditoare sau au comunicat în mod expres cã nu mai au alte dovezi de depus. În lipsa acestora dosarul respectiv se va solutiona numai dupã expirarea termenului prevãzut de lege pentru depunerea actelor doveditoare, respectiv dupã data de 14 mai 2003;

c) asigurarea respectãrii stabilitãtii raporturilor de proprietate prin conservarea si respectarea drepturilor dobânditorilor de bunã-credintã, potrivit prevederilor art. 18 lit. d) si implicit potrivit prevederilor art. 46 alin. (2) si (4) din lege;

d) entitãtile obligate la restituire au plenitudine de competentã în solutionarea notificãrilor care fac obiectul procedurii administrative. Obligatia de restituire se concretizeazã fie în decizia/dispozitia de restituire, fie în oferta pentru acordarea de mãsuri reparatorii în echivalent, fie în decizia/dispozitia motivatã de respingere a cererii; plenitudinea de competentã rezultã din prevederile art. 23 alin. (1) si (4) si ale art. 48 din lege; principiul plenitudinii de competentã nu este aplicabil în cazul prevãzut de art. 16 din lege;

e) sarcina probei proprietãtii si a detinerii legale a acesteia la momentul deposedãrii abuzive revine persoanei care se pretinde a fi îndreptãtitã, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. a) si ale art. 22 din lege. În cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formalã a preluãrii de cãtre stat (de exemplu: decizia administrativã nu este gãsitã, iar imobilul respectiv se regãseste în patrimoniul statului dupã data invocatã ca fiind data preluãrii bunului), solutionarea notificãrii se va face în functie si de acest element - faptul cã imobilul se regãseste în patrimoniul statului constituie o prezumtie relativã de preluare abuzivã - deci, fãrã titlu;

f) prevederile legii au caracter de complinire în raport cu alte acte normative reparatorii speciale anterioare si, în mãsura în care acestea din urmã contin alte mãsuri, prevederile legii se aplicã cu prioritate în raport cu respectivele mãsuri. De asemenea, mãsurile reparatorii prevãzute de lege prevaleazã asupra altor proceduri care tind sã înlãture de la restituirea în naturã bunuri care fac obiectul acesteia (de exemplu: începând cu data intrãrii în vigoare a legii, imobilele preluate în mod abuziv nu pot intra în averea debitorului în cazul declansãrii procedurii falimentului, potrivit prevederilor Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare; indisponibilizãrile generate de calificarea regimului de proprietate prin actele subsidiare emise în temeiul Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publicã si regimul juridic al acesteia, cu completãrile ulterioare, se mentin numai în mãsura în care acestea fac obiectul procedurii prevãzute de art. 16 din lege).

2. Persoanele si entitãtile implicate în executarea legii vor avea în vedere respectarea reglementãrilor referitoare la proprietate cuprinse în Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale si a protocoalelor aditionale la aceastã conventie, ratificatã de România prin Legea nr. 30/1994.

Prezintã relevantã deosebitã pentru domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 respectarea exigentelor art. 1 din Primul protocol aditional la Conventie, potrivit cãruia:

“Art. 1. - Orice persoanã fizicã sau juridicã are ddreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã si în conditiile prevãzute de lege si principiile generale de drept international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului pe care îl au statele de a pune în vigoare legi pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform intersului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau altor contributii ori amenzi.”

CAPITOLUL II

Norme metodologice de aplicare, raportate la fiecare articol din lege

În întelesul prezentelor norme metodologice, sintagmele si formulãrile prevãzute de lege au urmãtoarele semnificatii:

- unitate detinãtoare este fie entitatea cu personalitate juridicã care exercitã, în numele statului, dreptul de proprietate publicã sau privatã cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primãrie, prefecturã sau orice altã institutie publicã), fie entitatea cu personalitate juridicã care are înregistrat în patrimoniul sãu, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societãti/companii nationale si societãti comerciale cu capital de stat, organizatii cooperatiste);

- entitatea învestitã cu solutionarea notificãrii este, dupã caz, unitatea detinãtoare sau persoana juridicã abilitatã de lege sã solutioneze o notificare cu privire la un bun care nu se aflã în patrimoniul sãu (Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului, Ministerul Finantelor Publice, prefecturile, alte autoritãti publice centrale sau locale implicate).

1. Art. 1 din lege:

(1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite se restituie, de regulã în naturã, în conditiile prezentei legi.

(2) În cazurile în care restituirea în naturã nu este posibilã se vor stabili mãsuri reparatorii prin echivalent. Mãsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de detinãtor, cu acordul persoanei îndreptãtite, în acordare de actiuni la societãti comerciale tranzactionate pe piata de capital, de titluri de valoare nominalã folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despãgubiri bãnesti.

(3) Mãsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate.

Norme metodologice:

1.1. Domeniul de aplicare prevãzut la art. 1 alin. (1) din lege este stabilit numai la acele preluãri abuzive produse în intervalul 6 martie 1945-22 decembrie 1989 (denumit în continuare perioadã de referintã), singura exceptie expresã admisã de lege fiind rechizitiile efectuate în temeiul Legii nr. 139/1940.

Invocarea oricãror alte temeiuri de preluare abuzivã anterioare sau posterioare acestei perioade de referintã nu este admisibilã în cadrul procedurii prevãzute de lege.

1.2. Exceptia prevãzutã de lege, respectiv Legea nr. 139/1940, este de strictã interpretare si se referã numai la acele bunuri rechizitionate în temeiul legii respective care se aflau si se aflã situate pe teritoriul actual al României.

1.3. Aprecierea preluãrii ca fiind abuzivã se va circumstantia în functie de urmãtoarele elemente:

a) incidenta “preluãrii abuzive” nu este prezumatã, ci, în functie de fiecare situatie, entitatea obligatã prin lege sã solutioneze notificarea, trebuie sã aprecieze situatia respectivã ca încadrându-se în prevederile legii - cazurile enuntate la art. 2 alin. (1) din lege. Pentru cazul special prevãzut la art. 11 din lege situatia respectivã se încadreazã atunci când deposedarea s-a fãcut prin expropriere, preluarea fiind consideratã a fi aprioric abuzivã (lipsa unor despãgubiri echitabile);

b) preluãrile de imobile pentru datorii, altele decât cele fiscale (impozite neplãtite de proprietar din motive independente de vointa proprietarului), izvorâte din contracte de creditare pentru construirea sau, dupã caz, pentru achizitionarea imobilului, ca urmare a neplãtii ratelor aferente creditului respectiv de cãtre debitor din vina acestuia, nu se încadreazã în categoria preluãrilor abuzive; cu toate acestea, în cazul în care imobilul preluat era grevat la data preluãrii de o ipotecã constituitã în favoarea creditorului, iar ulterior aceastã ipotecã a fost radiatã, în tot sau în parte, ca urmare a unor acte normative, urmeazã a se considera cã bunul respectiv a fost preluat abuziv de la proprietar si ca atare se poate dispune restituirea în naturã a imobilului respectiv liber de orice sarcini, potrivit art. 9 alin. (1) din lege (îndeplinirea obligatiilor izvorâte din contractul de creditare garantat cu o ipotecã nu este imputabilã proprietarului, ci celui care l-a lipsit de vocatia de a respecta contractul de creditare);

c) nu constituie preluare abuzivã si deci nu fac obiectul legii urmãtoarele categorii de situatii:

(i) confiscarea unor bunuri de cãtre stat ca urmare a aplicãrii mãsurii confiscãrii dispuse de instanta judecãtoreascã ca pedeapsã complementarã pentru sãvârsirea unor infractiuni economice grave;

(ii) confiscarea unor bunuri ca urmare a sãvârsirii unor crime contra umanitãtii sau crime de rãzboi sãvârsite în perioada 6 septembrie 1940-9 mai 1945 (cum ar fi: persoanele vinovate de crime de rãzboi, gardieni de lagãre sau alte persoane care se încadreazã în prevederile Legii nr. 312/1945 pentru urmãrirea si sanctionarea celor vinovati de dezastrul tãrii sau crime de rãzboi, cu completãrile ulterioare). Desi Legea nr. 312/1945, cu completãrile ulterioare, este un act normativ în temeiul cãruia s-au confiscat imobile ca pedeapsã penalã complimentarã, care a fost emis dupã 6 martie 1945, mãsurile sanctionatorii se referã la situatii anterioare acestei date de referintã. De aceea, în aceste cazuri nu se pot recunoaste drepturi reparatorii unor persoane pentru fapte incriminate si de legislatia penalã în vigoare (ar echivala cu acordarea de mãsuri reparatorii pentru pedepse complimentare dispuse cu privire la fapte penale grave comise în perioada dictaturii fasciste/antonesciene/hortyste);

(iii) distrugerile de constructii în timp de rãzboi, ca urmare a unor bombardamente, incendii sau altele asemenea; terenurile pe care acestea s-au aflat fac obiectul legii în conditiile prevãzute la art. 10 alin. (4) din aceasta.

1.4. Solutii privind cazul unor acte normative emise sub imperiul Constitutiei din 1965 sau al anumitor situatii juridice conexe, prin care s-au preluat imobile:

A. Legea nr. 4/1973 privind dezvoltarea constructiei de locuinte si vânzarea de locuinte din fondul de stat cãtre populatie, republicatã, cu modificãrile ulterioare – potrivit art. 5 din respectiva lege o persoanã nu putea avea în proprietate personalã decât o singurã casã de locuit, iar dacã dobândea o a doua locuintã (art. 52 alin. 1) impunea ca una dintre ele (la alegerea proprietarului) sã fie înstrãinatã în termen de un an de la dobândire; dacã aceastã dispozitie nu era respectatã, una dintre cele douã locuinte trecea în proprietatea statului cu plata unei despãgubiri.

Pentru procedura administrativã de restituire prevãzutã de lege urmeazã a se considera cã, în ipoteza în care persoana care a dobândit o a doua locuintã si a înstrãinat-o în termenul prevãzut de lege cãtre o altã persoanã, proprietarul vânzãtor a fost îndestulat cu pretul primit si ca atare nu se mai pot pretinde alte mãsuri reparatorii. Însã, în cazul în care proprietarul cãruia îi revenea obligatia de înstrãinare nu a dat curs

acestei obligatii si locuinta respectivã a fost trecutã în proprietatea statului cu plata unei despãgubiri, urmeazã a se considera cã preluarea a fost abuzivã si ca atare persoana îndreptãtitã va avea beneficiul mãsurilor reparatorii prevãzute de lege, cu urmãtoarele distinctii:

- în ipoteza în care locuinta respectivã nu a fost înstrãinatã de cãtre stat, se poate dispune restituirea în naturã cu obligatia rambursãrii de cãtre persoana îndreptãtitã a despãgubirii primite, actualizatã cu indicele inflatiei (chiriasii vor avea beneficiul mãsurilor proteguitoare prevãzute de lege);

- în ipoteza în care locuinta respectivã a fost înstrãinatã legal, se vor acorda persoanei îndreptãtite celelalte mãsuri reparatorii prevãzute de lege pentru diferenta dintre despãgubirea primitã, actualizatã cu indicele de inflatie, si valoarea realã a locuintei preluate;

- în ipoteza în care decizia statului nu a fost emisã sau nu a fost emisã corect, preluarea fiind fãrã titlu valabil, se vor acorda persoanei îndreptãtite celelalte mãsuri reparatorii prevãzute de lege.

B. Decretul nr. 223/1974 privind reglementarea situatiei unor bunuri - cu privire la acest act normativ urmeazã a se face distinctia între:

1. cazul trecerii imobilului, fãrã platã, în proprietatea statului cu titlu de sanctiune pentru cei care au plecat fraudulos din tarã sau care, fiind plecati în strãinãtate, nu s-au înapoiat la expirarea termenului stabilit pentru înapoierea în tarã; si 2. cazul în care persoana a fãcut cerere de plecare definitivã din tarã si a înstrãinat locuinta sa cãtre stat.

Pentru primul caz sunt posibile douã situatii:

- în ipoteza în care locuinta respectivã nu a fost înstrãinatã de stat cãtre o tertã persoanã, se va dispune restituirea în naturã cu obligatia respectãrii drepturilor chiriasilor prevãzute de lege;

- în ipoteza în care locuinta respectivã a fost înstrãinatã legal cãtre o tertã persoanã, se vor acorda persoanei îndreptãtite celelalte mãsuri reparatorii prevãzute de lege.

Pentru cel de-al doilea caz stabilirea conduitei persoanei era atributul exclusiv al acesteia, urmând a se considera cã preluarea nu a fost abuzivã, persoana fiind îndestulatã rezonabil prin pretul primit sau având vocatia de a fi îndestulatã rezonabil dacã înstrãina imobilul respectiv înainte de formalizarea intentiei de a pãrãsi definitiv tara. În acest caz solutionarea administrativã a cererii persoanei care se pretinde îndreptãtitã va fi respingerea motivatã a cererii.

C. Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului si localitãtilor urbane si rurale - prezintã relevantã deosebitã prevederile art. 30 si 31 din respectiva lege, prin care s-a stabilit cã terenurile din intravilan (perimetrul construibil) pot fi dobândite numai prin mostenire legalã, iar în caz de înstrãinare a constructiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despãgubiri.

Având în vedere cã legiuitorul de dupã 1989 a solutionat aceastã problemã în favoarea dobânditorilor constructiilor, recunoscând acestora dreptul/vocatia de a obtine titluri de proprietate pentru terenul aferent constructiei cumpãrate, urmeazã a se considera cã notificarea prin care se invocã faptul cã acest act normativ constituie preluare abuzivã sã fie respinsã, cu motivatia cã aceste situatii nu cad sub incidenta legii.

1.5. În cazul în care unitatea detinãtoare sau entitatea învestitã cu solutionarea notificãrii apreciazã, pe baza actelor doveditoare depuse de persoana care se pretinde îndreptãtitã si pe baza analizei împrejurãrilor de fapt si drept ale situatiei invocate în notificare, cã:

a) preluarea nu a fost abuzivã (de exemplu: s-a primit o platã rezonabilã - Decretul nr. 223/1974; imobilul s-a înstrãinat de cãtre proprietar - Legea nr. 4/1973, republicatã, cu modificãrile ulterioare, si altele asemenea);

b) dreptul de proprietate si calitatea de mostenitor nu sunt dovedite;

c) proprietarul nu avea vocatia de a fi persoanã îndreptãtitã potrivit legii (de exemplu: este criminal de rãzboi, persoanã ale cãrei bunuri au fost confiscate ca pedeapsã complimentarã, este renuntãtor si altele asemenea), va emite o decizie motivatã de respingere a notificãrii. În cazul în care se apreciazã cã notificarea respectivã a constituit un abuz din partea petentului, devin incidente prevederile art. 402 si 403 din lege.

1.6. Decizia de respingere a notificãrii, întemeiatã pe motivele prevãzute la pct. 1.5, poate fi atacatã de persoana care se pretinde îndreptãtitã la sectia civilã a tribunalului în a cãrui circumscriptie teritorialã se aflã sediul unitãtii detinãtoare, prin asimilare cu ipoteza ofertei refuzate prevãzutã la art. 24 alin. (7) si (8) din lege, în termen de 30 de zile de la comunicare.

1.7. Mãsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevãzutã la art. 1 alin. (2) din lege, permite unitãtii detinãtoare, obligatã la restituire, sã ofere persoanei îndreptãtite prin compensare în echivalent orice bunuri sau servicii disponibile care sunt acceptate de persoana îndreptãtitã. În acest sens, unitatea detinãtoare poate propune persoanei îndreptãtite, ca mãsurã reparatorie alternativã, acordarea de bunuri: terenuri, constructii aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile aflate în circuitul civil, care sunt proprietatea acesteia. În cazul institutiilor publice care au în administrare imobile disponibile, aflate în proprietatea publicã a statului sau a unitãtii administrativ-teritoriale, si se apreciazã cã acestea pot face obiectul compensãrii cu un alt imobil necesar activitãtii respectivei institutii publice, bunurile disponibile cu regim de proprietate publicã se pot dezafecta si trece în proprietatea privatã a statului sau, dupã caz, a unitãtii administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor Legii nr. 213/1998, cu completãrile ulterioare, urmând ca, o datã intrat în circuitul civil, imobilul respectiv sã fie atribuit prin compensare ca mãsurã reparatorie persoanei îndreptãtite la restituire. În aceste cazuri decizia/dispozitia motivatã de restituire prin compensare cu alt imobil în echivalent va urma regimul prevãzut la art. 24 alin. (4) din lege.

1.8. Dacã unitatea detinãtoare obligatã la restituire este agent economic, aceasta poate acorda în cadrul ofertei de compensare diverse servicii pe care aceasta le presteazã în cadrul obiectului sãu de activitate (cum ar fi: construirea unei locuinte, repararea, renovarea sau întretinerea unei alte constructii detinute de solicitant, efectuarea unor lucrãri de racordare la utilitãtile publice, efectuarea de lucrãri de instalatii, amenajarea unor alte spatii detinute de persoana îndreptãtitã ca spatii de recreere sau productie ori altele asemenea).

1.9. În cazul compensãrii cu bunuri sau servicii, decizia/dispozitia de compensare va fi însotitã de contractul de furnizare sau, dupã caz, de contractul de prestãri de servicii care urmeazã regimul contractual de drept comun. Rezilierea contractului respectiv din vina exclusivã a unitãtii obligate la restituire atrage desfiintarea de drept a deciziei/dispozitiei de compensare. În aceste cazuri decizia/dispozitia motivatã de restituire prin compensare cu alte bunuri sau servicii în echivalent va urma regimul prevãzut la art. 24 alin. (5) din lege.

1.10. Modele orientative ale principalelor decizii/dispozitii care se emit în aplicarea legii sunt prevãzute în anexele nr. 1, 2 si 3.

2. Art. 2 din lege:

(1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se întelege:

a) imobilele nationalizate prin Legea nr. 119/1948 pentru nationalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurãri, miniere si de transporturi, precum si cele nationalizate fãrã titlu valabil;

b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotãrâri judecãtoresti de condamnare pentru infractiuni de naturã politicã, prevãzute de legislatia penalã, sãvârsite ca manifestare a opozitiei fatã de sistemul totalitar comunist;

c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale adoptate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si alte imobile donate statului, dacã s-a admis actiunea în anulare sau în constatarea nulitãtii donatiei printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã si irevocabilã;

d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor din motive independente de vointa proprietarului sau cele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispozitii administrative sau a unei hotãrâri judecãtoresti, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989;

e) imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluãrii, în Monitorul Oficial sau în Buletinul Oficial;

f) imobilele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensatii echitabile;

g) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã si regimul juridic al acesteia;

h) orice alte imobile preluate fãrã titlu valabil sau fãrã respectarea dispozitiilor legale în vigoare la data preluãrii, precum si cele preluate fãrã temei legal prin acte de dispozitie ale organelor locale ale puterii sau ale administratiei de stat.

(2) Persoanele ale cãror imobile au fost preluate fãrã titlu valabil îsi pãstreazã calitatea de proprietar avutã la data preluãrii, pe care o exercitã dupã primirea deciziei sau a hotãrârii judecãtoresti de restituire, conform prevederilor prezentei legi.

Norme metodologie:

2.1. Preluãrile de imobile efectuate în baza Legii nr. 119/1948 pentru nationalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurãri, miniere si de transporturi, cu modificãrile ulterioare, sunt prezumate ca fiind fãcute cu titlu valabil.

A. Preluãrile de imobile în baza celorlalte acte normative de nationalizare (este cazul Decretului nr. 232/1998 pentru nationalizarea unor întreprinderi de cãi ferate particulare, Decretului nr. 302/1948 pentru nationalizarea institutiilor sanitare particulare, Decretului nr. 303/1948 pentru nationalizarea industriei cinematografice si reglementarea comertului cu produse cinematografice, Decretului nr. 134/1949 pentru nationalizarea unitãtilor sanitare ca: farmaciile urbane din resedinte si neresedinte de judet si centre importante muncitoresti, laboratoare chimico-farmaceutice, drogherii medicinale, depozite de medicamente si laboratoare de analize medicale, cu completãrile ulterioare, Decretului nr. 92/1950 pentru nationalizarea unor imobile, cu modificãrile si completãrile ulterioare, Decretului nr. 418/1953 pentru nationalizarea farmaciilor particulare) sunt considerate ca fiind preluate “cu titlu”, în mãsura în care s-au respectat conditiile stabilite de acestea.

B. În cazul în care entitatea notificatã solutioneazã o notificare având ca obiect imobile care au fost preluate prin actele normative enuntate la lit. A, aceasta este în mãsurã sã se pronunte si cu privire la calificarea “fãrã titlu”, în cazul în care apreciazã cã preluarea respectivã nu s-a încadrat în conditiile actului de nationalizare.

C. În faza administrativã de solutionare a notificãrilor unitatea detinãtoare nu este tinutã a respecta eventuale calificãri cuprinse în decizii sau hotãrâri ale instantelor judecãtoresti dispuse în alte cauze similare.

D. În cazul în care persoana îndreptãtitã, desi a optat pentru procedura administrativã de restituire prevãzutã de lege, invocã si prezintã o hotãrâre judecãtoreascã definitivã si irevocabilã care vizeazã imobilul notificat pentru restituire în naturã prin care s-a stabilit, în temeiul art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, cu completãrile ulterioare, cã preluarea s-a fãcut “fãrã titlu” sau “fãrã titlu valabil”, unitatea notificatã este obligatã sã respecte calificarea respectivã sau, dupã caz, sã punã în executare hotãrârea judecãtoreascã imediat.

E. În cazul în care, pentru imobilul notificat de cãtre o persoanã care se pretinde îndreptãtitã, existã o hotãrâre judecãtoreascã definitivã si irevocabilã, prin care s-a admis actiunea în revendicare a unei alte persoane, unitatea notificatã este obligatã sã respingã notificarea respectivã pentru acest motiv si, dupã caz, sã punã în executare respectiva hotãrâre judecãtoreascã imediat.

2.2. La art. 2 alin. (1) lit. b) din lege invocarea existentei unei sinfractiuni de naturã politicã” implicã depunerea ca act doveditor a hotãrârii judecãtoresti de condamnare pentru sãvârsirea unei infractiuni de naturã politicã, care a prevãzut ca mãsurã complimentarã confiscarea averii. În aceste cazuri entitatea obligatã la restituire va analiza si va aprecia incidenta beneficiului legii în functie de circumstantele concrete ale fiecãrui caz, prin raportarea infractiunii invocate în textul hotãrârii de condamnare la prevederile constitutionale actuale si la ordinea juridicã actualã. Prezintã fortã probantã numai originalul sau copia legalizatã a hotãrârii judecãtoresti invocate.

2.3. La art. 2 alin. (1) lit. c) din lege formularea simobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale adoptate” vizeazã acele donatii fãcute în baza Decretului nr. 410/1949 privind donatiunea unor întreprinderi de arte grafice si Decretului nr. 478/1954 privitor la donatiile fãcute statului. În cazul donatiilor efectuate pe calea dreptului comun se va acorda beneficiul legii numai dacã s-a admis actiunea în anulare sau în constatarea nulitãtii donatiei printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã si irevocabilã. În acest caz persoana îndreptãtitã are beneficiul legii dacã depune originalul sau copie legalizatã de pe respectiva hotãrâre pânã la data de 14 mai 2003.

2.4. La art. 2 alin. (1) lit. d) din lege cele douã ipoteze avute în vedere de legiuitor se referã fie la “neplata impozitelor din motive independente de vointa proprietarului” – acestea pot fi: arestarea persoanei pentru motive politice, deportarea acesteia pe motive politice, internare fortatã în unitãti sanitare, fuga din tarã pentru evitarea unei pedepse ca urmare a opozitiei fatã de regimul comunist, incidenta unor alte mãsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate -, fie la cazul imobilelor “considerate a fi fost abandonate în perioada de referintã în baza unor dispozitii administrative sau a unei hotãrâri judecãtoresti”; în acest caz persoana care invocã aceastã situatie trebuie sã depunã acte doveditoare din care sã rezulte în mod direct sau indirect o legãturã de cauzalitate cu abandonul proprietãtii.

2.5. La art. 2 alin. (1) lit. e) din lege, în cazul în care printr-un act normativ publicat în Monitorul Oficial sau în Buletinul Oficial s-a stabilit o preluare genericã pentru o situatie determinatã iar, ulterior preluãrii, s-a mai emis un act normativ publicat în Monitorul Oficial sau în Buletinul Oficial, prin care se individualizau bunurile (mãsura viza doar consolidarea preluãrii dispuse anterior) urmeazã a se considera cã imobilele preluate astfel nu cad sub incidenta prevederii lit. e). În acest caz preluarea va fi calificatã ca fiind “cu titlu”.

2.6. La art. 2 alin. (1) lit. f) din lege formularea alternativã “si care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensatii echitabile” are urmãtoarele consecinte:

a) în cazul bunurilor nerestituite este necesar ca persoana ce se pretinde îndreptãtitã sã facã dovada proprietãtii asupra imobilului respectiv la data rechizitionãrii (actul de proprietate împreunã cu bonul sau chitanta provizorie, potrivit art. 9 din Legea nr. 139/1940); în acest caz se va solicita persoanei îndreptãtite sã prezinte o declaratie autentificatã datã pe propria rãspundere, prin care aceasta declarã cã pentru imobilul rechizitionat nu s-au acordat despãgubiri potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 139/1940;

b) în ipoteza în care se solicitã numai compensatii echitabile (deci în completare), persoana care se pretinde a fi îndreptãtitã trebuie sã prezinte dovada proprietãtii asupra imobilului respectiv la data rechizitionãrii (actul de proprietate împreunã cu bonul sau chitanta provizorie, potrivit art. 9 din Legea nr. 139/1940) si totodatã sã precizeze suma estimatã ca fiind diferenta care în, opinia sa, completeazã în mod echitabil valoarea imobilului rechizitionat. Pentru rezolvarea unor astfel de cereri entitatea obligatã sã solutioneze notificarea va aprecia în functie de alt imobil martor dacã suma solicitatã în completare este sau nu este echitabilã.

2.7. La art. 2 alin. (1) lit. g) din lege trimiterea la alin. (1) al art. 6 din Legea nr. 213/1998, cu completãrile ulterioare, este de strictã interpretare si ca atare nu se referã la acele situatii individuale în care, în temeiul alin. (3) al aceluiasi articol din legea mentionatã, instanta s-a pronuntat cu privire la valabilitatea titlului (aceste calificãri având relevantã numai pentru cauza solutionatã de instantele judecãtoresti).

În cadrul procedurii administrative de rezolvare a notificãrilor, entitatea implicatã în aplicarea legii are libertatea de a aprecia, în functie de circumstantele fiecãrui caz, dacã actul normativ constituie titlu valabil sau titlu nevalabil pentru preluarea imobilului respectiv.

2.8. La art. 2 alin. (1) lit. h) din lege se statueazã competenta entitãtii învestite cu solutionarea notificãrii de a califica, în cadrul procedurii administrative de solutionare a notificãrii, împrejurarea cã preluarea s-a fãcut fãrã titlu valabil, fãrã a mai fi necesarã parcurgerea unei alte proceduri care ar implica preexistenta unei hotãrâri judecãtoresti definitive si irevocabile pronuntate în temeiul art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, cu completãrile ulterioare.

2.9. La art. 2 alin. (2) din lege, când unitatea implicatã apreciazã, pe baza actelor doveditoare depuse, cã imobilul respectiv se încadreazã în categoria imobilelor preluate fãrã titlu valabil, aceasta va proceda în regim de urgentã la solutionarea notificãrii prin emiterea deciziei/dispozitiei de restituire în naturã.

3. Art. 3 din lege*):

(1) Sunt îndreptãtite, în întelesul prezentei legi, la mãsuri reparatorii constând în restituire în naturã sau, dupã caz, prin echivalent:

a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluãrii în mod abuziv a acestora;

b) persoanele fizice, asociati ai persoanei juridice care detinea imobilele si alte active în proprietate la data preluãrii acestora în mod abuziv;

c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizatii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice dupã data de 6 martie 1945; îndreptãtirea la mãsurile reparatorii prevãzute de prezentul articol este conditionatã de continuarea activitãtii ca persoanã juridicã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor sã fi fost interzisã sau întreruptã în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar acestea sã-si fi reluat activitatea dupã data de 22 decembrie 1989, dacã, prin hotãrâre judecãtoreascã, se constatã cã sunt aceeasi persoanã juridicã cu cea desfiintatã sau interzisã, precum si partidele politice a cãror activitate a fost interzisã sau întreruptã în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacã si-au reluat activitatea în conditiile legii.

(2) Ministerele, celelalte institutii publice ale statului sau ale unitãtilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societãtile nationale, societãtile comerciale cu capital de stat, precum si cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptãtite si nu fac obiectul prezentei legi.

Norme metodologice:

3.1. La art. 3 alin. (1) lit. a) din lege, în cadrul procedurii administrative, sarcina probei detinerii proprietãtii incumbã persoanei care pretinde dreptul (potrivit principiului actori incumbit probatio). Cu toate acestea, în cazul în care imobilul respectiv se regãseste în patrimoniul statului dupã data invocatã ca fiind data preluãrii bunului, solutionarea notificãrii se va face în functie si de acest element, în cazul în care nu existã acte doveditoare privind preluarea imobilului (faptul cã imobilul se regãseste în patrimoniul statului constituie o prezumtie relativã de preluare abuzivã, deci fãrã titlu).

3.2. La art. 3 alin. (1) lit. b) din lege sintagma asociati ai persoanei juridice se va considera ca având semnificatia si de “actionari la persoana juridicã”, deoarece altfel ar însemna o abordare restrictivã care ar viza numai asociatii din cadrul unei societãti cu rãspundere limitatã (regimul unor astfel de societãti nu era reglementat în perioada vizatã - 1948) sau al unei societãti în participatiune. Textul se va corobora si cu prevederea art. 32 alin. (3) si (4) din lege, care face referire la “actiuni” (deci nu la “pãrti sociale” sau “aporturi”).

3.3. La art. 3 alin. (2) din lege ministerele sau celelalte institutii publice ale statului ori ale unitãtilor administrativ-teritoriale, organizate ca persoane juridice, nu fac parte din categoria persoanelor juridice îndreptãtite la restituire potrivit procedurii prevãzute de lege. Pentru institutiile publice care au în administrare bunuri ale statului sau ale unitãtilor administrativ-teritoriale reglementarea unor probleme de proprietate sau, dupã caz, de administrare se face prin acte administrative, fie potrivit Legii nr. 213/1998, cu completãrile ulterioare, fie potrivit Legii nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor. De asemenea, în cazul societãtilor comerciale cu capital de stat sau în cazul celor privatizate nu se poate acorda beneficiul mãsurilor reparatorii prevãzute de lege, deoarece, pe de o parte, temeiul dobândirii capitalului de cãtre noii actionari este contractul de vânzare-cumpãrare de actiuni si, pe de altã parte, nu se poate invoca principiul succesivitãtii persoanei juridice întrucât ar echivala cu acordarea unor drepturi necuvenite în raport cu noii actionari (îmbogãtire fãrã just temei). Semnalãm cã numai fostii asociati sau actionari de la data preluãrii abuzive beneficiazã de mãsuri reparatorii.

În cazul în care existã astfel de notificãri sau alte cereri prin care se invocã incidenta legii, acestea se vor respinge ca inadmisibile.

4. Art. 4 din lege:

(1) În cazul în care restituirea este cerutã de mai multe persoane îndreptãtite, dreptul de proprietate se constatã sau se stabileste în cote-pãrti ideale, potrivit dreptului comun.

(2) De prevederile prezentei legi beneficiazã si mostenitorii persoanelor fizice îndreptãtite.

(3) Succesibilii care, dupã data de 6 martie 1945, nu au acceptat mostenirea sunt repusi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a cãror restituire se solicitã în temeiul prezentei legi.

Norme metodologice:

4.1. La art. 4 alin. (1) din lege, în cazul în care restituirea aceluiasi imobil este cerutã de mai multe persoane îndreptãtite, care nu sunt rude si care invocã un titlu de proprietate ce atestã existenta unei coproprietãti la data preluãrii abuzive, se va emite o decizie de restituire în care se vor consemna cotele ideale prevãzute în titlul de proprietate invocat. În cazul în care numai o parte din fostii proprietari au solicitat restituirea pe calea legii, decizia de restituire se va limita numai la cotele ideale cuvenite acestora. Ulterior emiterii deciziei de restituire, coproprietarii pot iesi din indiviziune pe calea dreptului comun.

4.2. La art. 4 alin. (2) din lege norma referitoare la accesul mostenitorilor persoanei îndreptãtite la beneficiul legii implicã o analizã calificatã a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare civilã, certificate de mostenitor, dacã acestea existã, testamente) pentru stabilirea calitãtii de mostenitor legal sau testamentar. Având în vedere complexitatea materiei, se recomandã entitãtilor învestite cu solutionarea notificãrilor sã apeleze fie la serviciile unor notari publici (pe baza unor contracte de colaborare), fie ale juristilor din cadrul entitãtii respective. Mentionãm cã legiuitorul a lãsat, într-o primã fazã, aceastã analizã si calificare (a calitãtii de mostenitor) la aprecierea unitãtii detinãtoare sau a entitãtii învestite cu solutionarea notificãrii. În cazul în care se depune “certificat de calitate” emis de un notar public, potrivit legii, entitatea învestitã va solutiona notificarea si pe baza acestuia.

4.3. În cazul în care restituirea aceluiasi imobil este cerutã de mai multe persoane îndreptãtite, care sunt succesoare ale titularului si care sunt rude de acelasi grad (deci care au vocatie legalã sau testamentarã, dupã caz, la mostenire), si comisia de analizã a notificãrilor nu poate stabili cotele cuvenite fiecãruia dintre succesori, decizia de restituire se va emite pe numele tuturor, urmând ca stabilirea cotelor de proprietate ale acestora sã se facã potrivit dreptului comun intern aplicabil mostenirii (persoanele respective vor face partajarea conventionalã sau, în lipsa întelegerii pãrtilor, se vor adresa instantei judecãtoresti pentru stabilirea cotelor si, eventual, pentru iesirea din indiviziune).

4.4. În toate cazurile stabilirea calitãtii de mostenitor (legal sau testamentar) se face potrivit legii civile române.

4.5. În cazul acestei legi, termenul de acceptare a succesiunii coincide cu termenul pentru depunerea notificãrii si este cel rezultat în urma prelungirii termenului initial prevãzut de art. 21 alin. (1), respectiv 12 luni de la intrarea în vigoare a respectivei legi (6+3+3 = 12 luni), deci pânã la 14 februarie 2002.

4.6. Prima tezã a alin. (3) al art. 4 din lege este de strictã interpretare si vizeazã numai ipoteza în care cu privire la imobilul ce face obiectul legii a avut loc o dezbatere succesoralã finalizatã printr-un certificat de mostenitor care a cuprins fie Succesibili neacceptanti, fie succesibili renuntãtori. Pentru succesibilii neacceptanti noul termen de acceptare pentru care a operat repunerea de drept este cel rezultat în urma prelungirii termenelor initiale, respectiv 12 luni (6,3,3), deci pânã la 14 februarie 2002. A considera cã în acest caz termenul respectiv ar fi de numai 6 luni (termenul de drept comun) ar crea un regim discriminatoriu între persoane egal îndreptãtite de lege la restituire. Având în vedere cã textul legal face referire numai la succesibilii neacceptanti, per a contrario, rezultã cã succesibilii renuntãtori nu beneficiazã de prevederile legii (deci se recunoaste valabilitatea renuntãrii exprese a unuia sau a unora dintre succesori, urmând ca de cota care a fãcut obiectul renuntãrii exprese sã profite succesibilii acceptanti împreunã cu cei neacceptanti notificatori, care au fost repusi de drept în termen).

---

*) Este reprodus textul rezultat în urma modificãrii si completãrii Legii nr. 10/2001 prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 184/2002

5. Art. 5 din lege:

Nu sunt îndreptãtite la restituire sau la alte mãsuri reparatorii persoanele care au primit despãgubiri potrivit acordurilor internationale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa care face parte integrantã din prezenta lege.

Norme metodologice:

5.1. Pentru asigurarea exigentelor art. 5 din lege nu este necesarã lista nominalã a persoanelor care au beneficiat de mãsuri reparatorii în baza unor tratate internationale, deoarece este suficientã existenta acordului international pentru imobilele nationalizate.

Pentru imobilele cu destinatia de locuinte, preluate în baza Decretului nr. 223/1974, este necesar ca în toate cazurile în care notificarea este formulatã de persoane, cetãteni strãini sau apatrizi ori de cetãteni români, pentru realizarea drepturilor unor persoane (proprietari deposedati) care au emigrat în statele prevãzute în anexa la lege sã se solicite depunerea unei declaratii autentificate date pe propria rãspundere, prin care notificatorii declarã cã ei sau ascendentii lor, proprietari ai imobilului la data preluãrii, nu au fãcut obiectul acordurilor internationale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie si totodatã se obligã la restituirea imobilului sau, dupã caz, la plata de despãgubiri în cazul constatãrii ulterioare a incidentei prevederilor art. 5 din lege.

5.2. Lipsa acestor declaratii atrage amânarea solutionãrii cererii de restituire pânã la depunerea acestora, dar nu mai târziu de 14 mai 2003. Mãsura este justificatã de necesitatea contracarãrii unei repetãri a restituirii din partea statului român.

5.3. Se vor admite declaratii autentificate persoanei care se pretinde îndreptãtitã date la ambasadele, consulatele sau misiunile diplomatice ale României din tara de resedintã sau la autoritãtile competente sã autentifice acte din tara de resedintã, cu conditia ca acestea sã fie traduse si legalizate de un notar public din România.

5.4. Entitatea învestitã cu solutionarea notificãrii formulate de cetãteni strãini sau apatrizi va include în decizia/dispozitia motivatã de restituire o prevedere prin care se va mentiona cã mãsura dispusã se acordã sub rezerva respectãrii obligatiilor asumate de persoana îndreptãtitã în declaratia autentificatã.

6. Art. 6 din lege:

(1) Prin imobile, în sensul prezentei legi, se întelege terenurile, cu sau fãrã constructii, cu oricare dintre destinatiile avute la data preluãrii în mod abuziv, precum si bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste constructii, inclusiv terenurile fãrã constructii afectate de lucrãri de investitii de interes public aprobate, dacã nu a început constructia acestora.

(2) Mãsurile reparatorii privesc si utilajele si instalatiile preluate de stat sau de alte persoane juridice o datã cu imobilul, în afarã de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.

Norme metodologice:

6.1. Incidenta legii intervine pentru:

a) imobilele cu destinatia de locuintã;

b) imobilele (constructii sau/si terenuri) cu destinatie comercialã (imobile cu altã destinatie decât aceea de locuintã);

c) terenurile din intravilan neocupate de constructii sau care nu au fãcut obiectul reconstituirii ori constituirii dreptului de proprietate în baza legilor speciale anterioare (denumite în continuare terenuri disponibile), indiferent de afectatiunea juridicã actualã a acestora, fiind fãrã relevantã juridicã calificãrile Legii nr. 213/1998, cu completãrile ulterioare, sau alte acte normative subsidiare acesteia.

Întrucât legiuitorul a stabilit ca norme de conexiune directã cu regimul proprietãtii publice prevederile art. 16 din lege, detinãtorul imobilului care, la data solutionãrii notificãrii, este calificat ca fiind bun proprietate publicã are competenta de a dispune fie:

a) mentinerea regimului de proprietate publicã, caz în care motivarea deciziei/dispozitiei constã în faptul cã “restituirea în naturã nu este posibilã datoritã necesitãtii mentinerii afectatiunii de utilitate publicã “ si ca atare va emite o ofertã de restituire în echivalent. În acest caz este necesar ca imobilul respectiv sã fi fost propus pentru a fi înscris în lista aprobatã de Guvern potrivit art. 16 alin. (2) din lege;

b) restituirea bunului în naturã, apreciind cã mentinerea afectatiunii de utilitate publicã a imobilului respectiv nu se mai justificã, caz în care în decizia de restituire în naturã se va face referire expresã si justificatã cu privire la oportunitatea dezafectãrii respectivului imobil.

6.2. Norma prevãzutã la alin. (2) al art. 6 din lege vizeazã acordarea de mãsuri reparatorii pentru utilajele si instalatiile preluate o datã cu imobilul, în afarã de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse. Consecintele acestei norme sunt urmãtoarele:

a) se referã la acele bunuri care se aflau în imobilul preluat, indiferent de destinatia acestuia; o datã dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului se prezumã cã instalatiile si utilajele au apartinut aceluiasi proprietar;

b) pentru aceste bunuri se pot acorda nu numai mãsurile reparatorii [asa cum sunt definite potrivit art. 1 alin. (2) din lege], ci si mãsura restituirii în naturã potrivit calificãrii de la art. 3 formula introductivã;

c) bunurile respective trebuie sã fie cele preluate o datã cu imobilul si sã existe fizic la unitatea notificatã (aceasta fiind semnificatia termenilor “înlocuite” sau “distruse”) sau sã nu fi fost casate;

d) incidenta beneficiului legii se apreciazã în functie de data nasterii dreptului la mãsuri reparatorii, respectiv data intrãrii în vigoare a legii (deci este necesar ca bunul respectiv sã existe fizic în patrimoniul unitãtii detinãtoare la data intrãrii în vigoare a legii si totodatã este necesar ca acesta sã nu fi fost casat la aceeasi datã - nu exista un proces-verbal de constatare a casãrii încheiat pânã la data de 14 februarie 2001).

7. Art. 7 din lege:

(1) De regulã, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în naturã.

(2) Dacã restituirea în naturã este posibilã, persoana îndreptãtitã nu poate opta pentru mãsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevãzute de prezenta lege.

Norme metodologice:

7.1. Norma prevãzutã la alin. (1) al art. 7 din lege consacrã principiul restituirii în naturã si numai acolo unde aceastã mãsurã nu este posibilã urmeazã sã se acorde alte mãsuri reparatorii prevãzute de lege (semnificatia sintagmei nu este posibilã este complexã fie cã restituirea nu este posibilã datoritã afectatiunii, fie cã bunul nu mai existã, fie cã existã o prevedere expresã care indicã o altã mãsurã reparatorie alternativã).

7.2. Prefecturile învestite cu solutionarea notificãrilor prin care se solicitã despãgubiri bãnesti au obligatia sã verifice dacã varianta solicitatã de persoana îndreptãtitã este singura posibilã. În cazul în care se constatã (în urma analizei situatiei juridice a imobilului pentru care se cere despãgubire si a situatiei unitãtii detinãtoare) cã solutia restituirii în naturã era posibilã, vor comunica în scris persoanei îndreptãtite noua solutie si vor transmite notificarea detinãtorului imobilului posibil de a fi restituit în naturã. În acest caz unitatea detinãtoare devine unitatea obligatã la restituire, potrivit legii.

8. Art. 8 din lege:

(1) Nu intrã sub incidenta prezentei legi terenurile al cãror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicatã, si prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997.

(2) Regimul juridic al imobilelor care au apartinut cultelor religioase sau comunitãtilor minoritãtilor nationale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale. Pânã la adoptarea acestor reglementãri este interzisã înstrãinarea imobilelor în cauzã sau schimbarea destinatiei acestora.

Norme metodologice:

8.1. Restituirea în naturã a terenurilor (inclusiv cele arabile) aflate în intravilanul localitãtilor intrã sub incidenta procedurilor prevãzute de lege, dacã terenul respectiv este disponibil (deci nu este ocupat de constructii ale tertilor ori pe terenul respectiv nu au fost puse în posesie în mod legal, pânã la aparitia legii, persoane cãrora li s-a constituit drept de proprietate în temeiul legilor anterioare).

Tinând seama cã legiuitorul a avut în vedere si acele imobile care nu au fost încã restituite, prin formularea si nerestituite cuprinsã la art. 1 din lege, rezultã cã domeniul de reglementare al legii are si caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul cã domeniul de reglementare al acesteia acoperã si acele terenuri din intravilanul localitãtilor care, pânã la intrarea în vigoare a acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptãtite.

8.2. În cazul în care s-au depus notificãri cu privire la imobilele prevãzute la alin. (2) al art. 8 din lege, acestea urmeazã a fi respinse ca inadmisibile în cadrul procedurilor prevãzute de lege.

9. Art. 9 din lege:

(1) Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se aflã în prezent, se restituie în naturã în starea în care se aflã la data cererii de restituire si libere de orice sarcini.

(2) În cazul imobilelor care aveau numai altã destinatie decât aceea de locuintã si care au fost demolate sau a cãror restituire în naturã, în tot sau în parte, nu este posibilã, restituirea prin mãsuri reparatorii în echivalent se face prin acordarea de titluri de valoare nominalã folosite exclusiv în procesul de privatizare, de actiuni la societãti comerciale tranzactionate pe piata de capital ori prin compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de detinãtor, cu acordul persoanei îndreptãtite.

Norme metodologice:

9.1. Sintagma indiferent în posesia cui se aflã în prezent are semnificatia, pe de o parte, cã incidenta legii este stabilitã erga omnes, indiferent de calitatea detinãtorului (minister, institutie publicã etc.) si, pe de altã parte, are semnificatia stabilirii momentului în functie de care se face calificarea unitãtii detinãtoare, respectiv cel care detinea imobilul respectiv la data intrãrii în vigoare a legii (prezent se raporteazã la momentul nasterii juridice a dreptului la restituire). În cazul în care, dupã data intrãrii în vigoare a legii, un imobil notificat potrivit legii a fost transferat în administrarea unei alte entitãti, aceasta din urmã devine entitate detinãtoare învestitã cu solutionarea notificãrii. Entitatea initial notificatã are obligatia de a transmite notificarea si documentatia aferentã entitãtii detinãtoare si totodatã de a înstiinta în mod expres persoana îndreptãtitã despre aceastã situatie.

9.2. Sintagma libere de orice sarcini nu are semnificatia exonerãrii de rãspundere a unitãtii detinãtoare în raport cu terte persoane ca urmare a neexecutãrii unor contracte civile sau comerciale care vizau imobilul respectiv. În cazul societãtilor comerciale cu capital de stat (majoritar sau minoritar - cazul în care cota detinutã de stat acoperã valoarea imobilului), aceastã sintagmã instituie prevalenta restituirii în naturã a imobilului cãtre persoana îndreptãtitã, indiferent dacã aceasta s-ar afla în concurs cu alti creditori ai persoanei juridice debitoare (creditori ipotecari sau cu garantii privilegiate, inclusiv creditorii unitãtii debitoare în cadrul procedurii falimentului). Prevalenta restituirii în naturã în raport cu alte proceduri legale este o consecintã si a prevederii art. 52 din lege care înlãturã de la aplicare orice alte prevederi contrare care tind sã indisponibilizeze bunul de la restituirea în naturã.

9.3. Norma cuprinsã la alin. (2) al art. 9 din lege se referã, pe de o parte, la posibilitatea restituirii în naturã, în tot sau în parte, a unor terenuri pe care s-au aflat constructii cu destinatie comercialã si care au fost demolate si, pe de altã parte, se referã la cazul în care desi constructiile mai existã pe terenul respectiv, acestea (imobil - constructii si teren) nu pot fi restituite, deoarece se mentine afectatiunea de interes public. Pentru ipoteza a doua se pot atribui, cu acordul persoanei îndreptãtite, numai mãsuri reparatorii strict individualizate:

a) titluri de valoare nominalã folosite exclusiv în procesul de privatizare (emise de Ministerul Finantelor Publice);

b) actiuni la societãti comerciale tranzactionate pe piata de capital (de cãtre Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului fie dintre cele tranzactionate la bursã, fie pe piata secundarã autorizatã);

c) compensarea cu alte bunuri sau servicii în echivalent, situatie care poate implica si acordarea unui alt imobil la schimb.

10. Art. 10 din lege:

(1) În situatia imobilelor preluate în mod abuziv si demolate total sau partial restituirea în naturã se dispune pentru terenul liber si pentru constructiile rãmase nedemolate, urmând sã se respecte documentatiile de urbanism legal aprobate, iar pentru constructiile demolate si terenurile ocupate mãsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

(2) În cazul în care pe terenurile imobilelor preluate în mod abuziv s-au ridicat constructii, persoana îndreptãtitã poate obtine restituirea în naturã a pãrtii de teren rãmase liberã, urmând sã se respecte documentatiile de urbanism legal aprobate.

(3) Se restituie în naturã terenurile pe care s-au ridicat constructii neautorizate în conditiile legii dupã data de 1 ianuarie 1990, precum si constructii usoare sau demontabile.

(4) În cazul imobilelor preluate în mod abuziv si distruse ca urmare a unor calamitãti naturale persoana îndreptãtitã beneficiazã de restituirea în naturã pentru terenul liber. Dacã terenul nu este liber, mãsurile reparatorii pentru acesta se stabilesc în echivalent.

(5) Dispozitiile alin. (4) se aplicã în mod corespunzãtor si imobilelor rechizitionate în baza Legii nr. 139/1940 si distruse în timpul rãzboiului, dacã nu au primit despãgubiri.

(6) Valoarea corespunzãtoare a constructiilor preluate în mod abuziv si demolate se stabileste potrivit actelor normative în vigoare la data demolãrii, actualizatã cu indicele inflatiei la data plãtii efective.

(7) Valoarea terenurilor, precum si a constructiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în naturã, se stabileste potrivit actelor normative în vigoare.

(8) În situatiile prevãzute la alin. (1), (2) si (4) mãsurile reparatorii în echivalent sunt cele prevãzute la art. 9 alin. (2), la alegerea persoanei îndreptãtite.

(9) În situatiile prevãzute la alin. (1), (2) si (4), pentru imobilele care aveau numai altã destinatie decât aceea de locuintã mãsurile reparatorii prin echivalent se stabilesc potrivit art. 9 alin. (2).

Norme metodologice:

10.1. Ipoteza restituirii în naturã a constructiilor nedemolate sau demolate partial si a terenului liber, cu respectarea documentatiilor de urbanism legal aprobate, are scopul de a limita restituirea în naturã numai la acele suprafete de terenuri disponibile, respectiv numai acele terenuri care nu sunt prevãzute în documentatiile de urbanism legal aprobate ca fiind destinate construirii unor noi obiective de utilitate publicã (construirea de locuinte sociale sau pentru tineri, construirea de spitale sau scoli ori alte obiective de utilitate publicã - parcuri etc.). În cazul în care o parte din terenul initial aferent constructiei are o astfel de afectatiune, restituirea se va limita numai la constructia existentã si la terenul disponibil. Pentru partea de constructie demolatã si pentru terenul nedisponibil restituirea se va converti în mãsurile reparatorii în echivalent strict determinate la alin. (8) al art. 10 din lege (titluri de valoare nominalã, actiuni, compensare). Alegerea uneia dintre cele trei variante sau a variantelor combinate, potrivit dispozitiilor art. 1 alin. (3) din lege, se face de cãtre persoana îndreptãtitã.

10.2. În ipoteza în care constructiile au fost demolate integral se va dispune restituirea în naturã numai a terenului disponibil, iar pentru constructiile si terenul imposibil de restituit în naturã urmeazã a se acorda beneficiul oricãrora dintre cele trei mãsuri prevãzute la art. 9 alin. (2) din lege.

10.3. În toate cazurile entitatea învestitã cu solutionarea notificãrii are obligatia, înainte de a dispune orice mãsurã, de a identifica cu exactitate terenul si vecinãtãtile si totodatã de a verifica destinatia actualã a terenului solicitat si a subfetei acestuia, pentru a nu afecta cãile de acces (existenta pe terenul respectiv a unor strãzi, trotuare, parcãri amenajate etc.), existenta si utilizarea unor amenajãri subterane: conducte de alimentare cu apã, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adãposturi militare si altele asemenea). În cazul în care se constatã astfel de situatii, restituirea în naturã se va limita numai la acele suprafete de teren disponibile sau, dupã caz, numai la acele suprafete de teren care nu afecteazã accesul si utilizarea normalã a amenajãrilor subterane.

10.4. Norma cuprinsã la alin. (3) al art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii în naturã a terenurilor în ipoteza în care pe acestea se aflã edificate ilegal fie constructii, indiferent de destinatia acestora, fie constructii usoare sau demontabile. În aceste cazuri entitatea învestitã cu solutionarea notificãrii va analiza regimul juridic al constructiilor deja edificate si în ipoteza în care va constata cã acestea au fost construite sau, dupã caz, amplasate fãrã autorizãrile legale, va emite decizia de restituire în naturã persoanei îndreptãtite potrivit legii. Se vor restitui în naturã terenurile pe care au fost amplasate constructii usoare sau demontabile (garaje, chioscuri si altele asemenea), chiar dacã amplasarea acestora a fost autorizatã (constructiile care au acest regim se amplasau, potrivit legii, numai pe perioadã determinatã – autorizatia era temporarã). În acest ultim caz proprietarul este tinut a respecta prevederile art. 14 alin. (2) din lege.

10.5. În cazul în care pe terenul notificat se aflã edificate constructii care nu mai sunt necesare unitãtii detinãtoare, se poate dispune restituirea si a terenului aferent acestora dacã persoana îndreptãtitã achitã unitãtii detinãtoare o despãgubire reprezentând valoarea realã actualã a constructiei respective. Despãgubirea aferentã constructiei se stabileste de unitatea detinãtoare pe baza unei expertize extrajudiciare dispuse de aceasta. În toate cazurile aceastã despãgubire nu poate fi mai micã decât valoarea contabilã de înregistrare a constructiei în activul patrimonial al unitãtii detinãtoare la momentul emiterii deciziei de restituire. Oportunitatea aplicãrii acestei mãsuri revine exclusiv unitãtii detinãtoare.

10.6. Prevederea cuprinsã la art. 10 alin. (4) din lege vizeazã restituirea în naturã a terenului pe care a fost amplasatã o constructie distrusã ca urmare a unor calamitãti naturale (distrugerea trebuie sã fie cauzatã de calamitãti naturale - ploi, incendii, inundatii, grindinã, cuttremure), cu conditia ca acesta sã fie liber (sã nu fie ocupat fizic sau sã nu fie afectat unei utilitãti sociale).

10.7. Norma prevãzutã la alin. (5) al art. 10 din lege este de strictã interpretare si vizeazã numai ipoteza imobilelor rechizitionate în baza Legii nr. 139/1940, care au fost distruse în timpul rãzboiului si pentru care nu s-au primit despãgubiri cu ocazia rechizitionãrii. Extensia restituirii în naturã prin aplicarea corespunzãtoare a prevederilor alin. (4) al art. 10 din lege vizeazã numai ipoteza în care terenul respectiv nu este ocupat (deci, pentru constructiile distruse ca urmare a rãzboiului nu se acordã despãgubiri, deoarece ar însemna acordarea unui regim favorizant pentru astfel de situatii în raport cu acele constructii distruse, dar care n-au fost rechizitionate; distrugerea este determinatã de un eveniment neimputabil statului; acestea ar fi pierit indiferent de proprietar; forta majorã este motiv de exonerare si pentru stat).

10.8. Pentru determinarea valorii unor bunuri preluate în mod abuziv entitatea învestitã cu solutionarea notificãrii, prin decizie internã, va constitui o comisie internã de evaluare formatã, în mãsura posibilitãtilor, din specialisti în constructii, economisti si juristi. Comisia internã de evaluare va aplica urmãtoarele proceduri:

A. Pentru constructiile preluate în mod abuziv si demolate comisia internã de evaluare va avea ca bazã de calcul valoarea aferentã constructiei demolate, care se stabileste potrivit actelor normative în vigoare la data demolãrii, la care se aplicã indicele de inflatie/coeficientul de actualizare aferent perioadei cuprinse între anul preluãrii si anul solutionãrii notificãrii.

1. În cazul în care persoana îndreptãtitã prezintã un act doveditor care atestã valoarea imobilului la data demolãrii sau la o datã apropiatã acesteia, se va utiliza respectiva valoare (valoare doveditã) ca element de referintã pentru aplicarea indicelui de inflatie/coeficientului de actualizare.

2. În cazul în care persoana îndreptãtitã nu prezintã dovezi cu privire la valoarea constructiei demolate (nu are sau nu le poate procura, dând declaratie pe propria rãspundere cã nu are dovezi cu privire la valoarea constructiei si cã va returna sumele însusite necuvenit, în cazul în care se dovedeste contrariul), se va proceda la identificarea actului normativ incident perioadei demolãrii si, pe baza actelor doveditoare (depuse de persoanele îndreptãtite) care cuprind date ce permit descrierea imobilului (actul de proprietate, certificatul de mostenitor sau orice alt act emis de o autoritate din perioada respectivã), se va stabili valoarea estimatã la momentul demolãrii a constructiei respective. În cazul în care constructia descrisã nu se poate încadra în prevederile actului normativ incident perioadei respective, comisia internã de evaluare va stabili, în mod ad-hoc, o valoare orientativã la momentul demolãrii a constructiei respective (se va estima prin raportare la situatia unor alte constructii similare din perioada respectivã). La valoarea estimatã astfel calculatã se va aplica indicele de inflatie/coeficientul de actualizare.

3. Valoarea estimativã (finalã) a constructiei demolate în perioada de referintã a legii se va calcula prin raportarea la coeficientul de actualizare stabilit prin art. I al titlului II din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 184/2002, astfel: valorile de la momentul demolãrii (valoarea doveditã, valoarea estimatã sau valoarea orientativã) se vor transforma în dolari S.U.A. (prin raportarea la cursul leu/dolar S.U.A. din anul preluãrii imobilului), suma astfel rezultatã se va înmulti cu cursul mediu leu/dolar din anul emiterii deciziei/dispozitiei prin care se solutioneazã notificarea.

4. Cursul leu/dolar aferent anului 2003 se va calcula ca medie a valorii cursului comunicat de Banca Nationalã a României între 7 ianuarie 2003 si cursul de la data solutionãrii notificãrii.

Exemplu: valoarea la momentul demolãrii era de 40.000 de lei, cursul leu/dolar S.U.A. de la data preluãrii era 10 lei/1 dolar S.U.A., rezultând suma de 4.000 dolari S.U.A.; suma respectivã se înmulteste cu valoarea medie a cursului leu/dolar din anul 2003 (anul solutionãrii notificãrii), aproximativ 34.000 lei, rezultând suma de 136.000.000 lei, aceasta fiind valoarea estimatã în limita cãreia se vor acorda mãsurile reparatorii în echivalent.

B. Pentru terenurile preluate abuziv si care nu pot fi restituite în naturã stabilirea valorii acestora se face potrivit actelor normative în vigoare. Având în vedere cã incidenta legii se limiteazã la acele terenuri care se situeazã în intravilanul localitãtilor, stabilirea valorii acestora urmeazã a se face potrivit valorii de piatã. În acest caz valoarea estimativã se va stabili de cãtre comisia internã de evaluare din cadrul unitãtii detinãtoare, care va avea în vedere valoarea de vânzare a unui teren martor din anul solutionãrii notificãrii, prin utilizarea raportului lei/m2. Valoarea astfel rezultatã va face obiectul negocierii cu persoana îndreptãtitã, care poate opune expertiza de specialitate efectuatã pe cheltuiala sa. Suma astfel rezultatã va fi utilizatã pentru acordarea sau stabilirea celorlalte mãsuri reparatorii prevãzute de lege.

C. În cazul constructiilor nedemolate si imposibil de restituit în naturã, stabilirea valorii estimative a acestora urmeazã a se face prin expertizã efectuatã de comisia internã de evaluare a unitãtii detinãtoare (se va avea în vedere valoarea constructiei respective, rezultatã în urma aplicãrii actelor normative incidente, sau valoarea de vânzare a unei constructii similare din aceeasi zonã). Acestei valori estimative persoana îndreptãtitã îi poate opune o expertizã de specialitate efectuatã pe cheltuiala acesteia.

11. Art. 11 din lege:

(1) Imobilele expropriate si ale cãror constructii nu au fost demolate se pot restitui integral în naturã persoanelor îndreptãtite, dacã nu au fost înstrãinate, cu respectarea dispozitiilor legale. Dacã persoana îndreptãtitã a primit o despãgubire, restituirea în naturã este conditionatã de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despãgubirii primite, actualizatã cu indicele inflatiei.

(2) În cazul în care constructiile expropriate au fost demolate partial sau total, dar nu s-au executat lucrãrile pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în naturã cu constructiile rãmase, iar pentru constructiile demolate mãsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Dacã persoana îndreptãtitã a primit o despãgubire, restituirea este conditionatã de rambursarea diferentei dintre valoarea despãgubirii primite si valoarea constructiilor demolate, actualizatã cu indicele inflatiei.

(3) În cazul în care constructiile expropriate au fost integral demolate si lucrãrile pentru care s-a dispus exproprierea ocupã terenul partial, persoana îndreptãtitã poate obtine restituirea în naturã a pãrtii de teren rãmase liberã, pentru cea ocupatã de constructii noi si pentru cea necesarã în vederea bunei utilizãri a acestora mãsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.

(4) În cazul în care lucrãrile pentru care s-a dispus exproprierea ocupã functional întregul teren afectat, mãsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

(5) Valoarea constructiilor expropriate în vederea demolãrii se stabileste potrivit actelor normative în vigoare la data exproprierii si se actualizeazã cu indicele inflatiei la data plãtii efective.

(6) Valoarea terenurilor apartinând imobilelor expropriate în vederea demolãrii se stabileste potrivit actelor normative aplicabile la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.

(7) În situatiile prevãzute la alin. (2), (3) si (4) valoarea mãsurilor reparatorii în echivalent se stabileste prin scãderea valorii actualizate a despãgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru constructii, din valoarea corespunzãtoare a pãrtii din imobilul expropriat - teren si constructii - care nu se poate restitui în naturã, stabilitã potrivit alin. (5) si (6).

(8) Pentru situatiile prevãzute la alin. (2), (3) si (4) mãsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare nominalã folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în actiuni la societãti comerciale tranzactionate pe piata de capital, în functie de optiunea persoanei îndreptãtite.

(9) În situatiile prevãzute la alin. (2), (3) si (4), pentru imobilele care aveau numai altã destinatie decât aceea de locuintã mãsurile reparatorii prin echivalent se stabilesc potrivit art. 9 alin. (2).

Norme metodologice:

11.1. Prin utilizarea sintagmei generice imobilele expropriate legiuitorul a avut în vedere includerea sub incidenta legii a tuturor exproprierilor fãcute în perioada de referintã, indiferent de calificarea titlului în temeiul cãrora acestea au fost expropriate (ca fiind valabil sau nu). Important pentru stabilirea incidentei acestor norme speciale este dovedirea faptului cã preluarea a intervenit ca urmare a unei exproprieri dispuse ca atare în baza unui act normativ generic sau individual de expropriere (nu are relevantã asupra incidentei legii faptul cã exproprierea a privit numai constructiile sau numai terenurile, deoarece aceasta era o formã abuzivã de a restrânge cuantumul despãgubirilor). În aceste cazuri persoana îndreptãtitã este tinutã a indica sau, dupã caz, a depune în cadrul notificãrii sau actelor doveditoare actul normativ ori decizia administrativã în temeiul cãreia s-a fãcut sau s-a dispus exproprierea.

11.2. Imobilele expropriate (constructii nedemolate si teren) care sunt libere (deci care nu au primit afectatiunea pentru care s-a dispus exproprierea sau nu au fost înstrãinate legal) se pot restitui integral persoanei îndreptãtite. Entitatea învestitã cu solutionarea notificãrii are plenitudine de competentã în a aprecia, în functie de necesitãtile localitãtii (realizarea planului de urbanism, realizarea unor investitii de utilitate publicã), dacã dispune restituirea în naturã sau acordã beneficiul celorlalte mãsuri reparatorii. Solutia este justificatã de necesitatea asigurãrii dezvoltãrii localitãtilor. Sintagma despãgubiri primite vizeazã acele despãgubiri calculate si încasate efectiv de proprietarul imobilului care a fost expropriat. În cazul în care despãgubirile nu au fost încasate si existã dovezi certe în acest sens, restituirea în naturã sau acordarea de alte mãsuri reparatorii nu se conditioneazã de rambursarea despãgubirii.

11.3. În cazul în care persoana îndreptãtitã sustine cã nu s-au încasat despãgubiri pentru imobilul expropriat si nici unitatea detinãtoare nu poate dovedi plata acestora, se va solicita persoanei îndreptãtite rezentarea unei declaratii autentificate prin care aceasta declarã pe propria rãspundere cã pentru imobilul respectiv nu s-au încasat despãgubiri si totodatã îsi asumã obligatia rambursãrii acestora în cazul în care, ulterior acordãrii beneficiului legii, se constatã si dovedeste cã totusi s-au acordat despãgubiri.

11.4. Modul de calcul al despãgubirilor de rambursat se face prin raportare la coeficientul de inflatie stabilit dupã modelul prevãzut la articolul precedent.

Exemplu: în cazul în care pentru imobilul expropriat s-a primit suma de 40.000 lei, iar cursul oficial de schimb de la data preluãrii era de 1 dolar S.U.A./10 lei, rezultã suma de 4.000 dolari S.U.A. Suma astfel obtinutã se înmulteste cu valoarea cursului leu/dolar S.U.A. din anul solutionãrii notificãrii (aprox. 34.000 lei/1 dolar S.U.A. în anul 2003) rezultând: 4.000 x 34.000 = 136.000.000 lei care trebuie restituiti de cãtre persoana îndreptãtitã pentru a se dispune mãsura restituirii în naturã a imobilului notificat.

11.5. Prevederea alin. (3) al art. 11 din lege are în vedere ipoteza în care constructiile expropriate au fost integral demolate, iar lucrãrile de executie a noilor lucrãri pentru care s-a dispus exproprierea ocupã partial terenul. În acest caz persoana îndreptãtitã poate beneficia de mãsura restituirii în naturã a terenului liber, iar pentru constructiile demolate si terenul ocupat de constructii noi, precum si terenul aferent acestora (terenul necesar bunei functionãri a constructiilor) se vor acorda mãsuri reparatorii în echivalent. Si în acest caz aprecierea oportunitãtii restituirii în naturã apartine unitãtii detinãtoare (consecinta formulãrii poate obtine). În cazul în care s-a primit o despãgubire, aceasta se va reactualiza si se va deduce din valoarea mãsurilor reparatorii calculatã potrivit prevederilor art. 11 alin. (7) din lege.

11.6. Ipoteza de la alin. (4) al art. 11 din lege vizeazã situatia în care terenul expropriat este integral ocupat de lucrãrile pentru care s-a dispus exproprierea, caz în care se vor stabili numai mãsuri reparatorii în echivalent pentru întregul imobil.

11.7. Prevederile alin. (5) si (6) ale art. 11 din lege vizeazã modalitatea de calcul al valorii constructiilor expropriate si a terenurilor expropriate. Pentru stabilirea acestora se vor urma aceleasi proceduri prevãzute pentru aplicarea art. 10 din lege.

12. Art. 12 din lege:

(1) În situatia imobilelor preluate cu titlu valabil, detinute de stat, de o organizatie cooperatisã sau de orice altã persoanã juridicã, dacã persoana îndreptãtitã a primit o despãgubire, restituirea în naturã este conditionatã de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despãgubirii primite, actualizatã cu indicele inflatiei.

(2) Persoana îndreptãtitã poate opta, în situatiile prevãzute la alin. (1), în cazul în care despãgubirea primitã nu a fost corespunzãtoare valorii imobilului, pentru completarea în echivalent a despãgubirii de la valoarea actualizatã cu indicele inflatiei a despãgubirii primite pânã la valoarea corespunzãtoare a imobilului.

(3) Valoarea corespunzãtoare pentru constructii se stabileste potrivit prevederilor art. 11 alin. (5), iar cea pentru teren se stabileste potrivit prevederilor art. 11 alin. (6).

(4) Mãsurile reparatorii prin echivalent pentru situatiile prevãzute la alin. (2) se stabilesc prin acordarea de titluri de valoare nominalã folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în actiuni la societãti comerciale tranzactionate pe piata de capital, în functie de optiunea persoanei îndreptãtite.

Norme metodologice:

12.1. Prevederile art. 12 din lege au în vedere procedura de urmat pentru situatia în care s-a apreciat de cãtre unitatea detinãtoare sau de entitatea învestitã cu solutionarea notificãrii cã imobilul respectiv a fost preluat cu titlu valabil. Ca alternativã la restituirea în naturã, este posibilã optiunea solutionãrii notificãrii prin completarea despãgubirii primite cu diferenta dintre despãgubirea primitã si actualizatã cu coeficientul de actualizare si suma aferentã valorii actualizate a imobilului respectiv. Suma astfel rezultatã se va acoperi prin actiuni sau titluri de valore nominalã.

Exemple:

1. un imobil calificat ca fiind preluat cu titlu valabil se aflã în patrimoniul unei institutii publice; pentru imobilul respectiv proprietarul deposedat a primit cu titlu de despãgubire suma de 50.000 lei care reprezenta la data plãtii 5.000 de dolari (deci, la un curs de 1 dolar S.U.A./10 lei). Pentru a se dispune restituirea în naturã, persoana îndreptãtitã va trebui sã restituie o despãgubire actualizatã în sumã de 170.000.000 lei (5.000 dolari S.U.A. x 34.000 lei curs leu/dolar S.U.A. în anul 2003);

2. pentru un imobil calificat ca fiind preluat cu titlu valabil, aflat în patrimoniul unei organizatii cooperatiste, s-a acordat o despãgubire de 80.000 de lei reprezentând 8.000 dolari S.U.A. (curs 1 dolar S.U.A./10 lei la momentul plãtii), iar persoana îndreptãtitã la restituire în naturã neavând banii necesari restituirii despãgubirii (272.000.000 lei, adicã 8.000 dolari S.U.A. x 34.000 curs leu/dolar S.U.A.) opteazã pentru completarea despãgubirii primite cu diferenta de valoare, se va proceda în modul urmãtor: cu privire la imobilul respectiv comisia internã de evaluare va proceda la stabilirea valorii actuale a imobilului rezultând 700.000.000 lei din care va deduce suma de 272.000.000 lei. Diferenta rezultatã, respectiv suma de 428.000.000 lei (700.000.000-272.000.000), va face obiectul negocierii cu persoana îndreptãtitã. În cazul în care persoana îndreptãtitã nu îsi însuseste rezultatul evaluãrii interne, aceasta poate opune o expertizã de specialitate efectuatã pe cheltuiala sa.

12.2. Prevederile art. 12 din lege nu vizeazã imobilele preluate ca urmare a exproprierii, acestea fiind asimilate de lege ca fiind preluate abuziv indiferent de valabilitatea titlului si, ca atare, situatia lor juridicã este reglementatã de art. 11 din lege.

13. Art. 13 din lege:

(1) În cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative prevãzute de prezenta lege sau prin hotãrâre judecãtoreascã sunt aplicabile prevederile privind contractele de închiriere cuprinse în Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte.

(2) Contractele de închiriere pentru imobilele restituite în naturã, ocupate de misiunile diplomatice, oficiile consulare, reprezentantele organizatiilor internationale interguvernamentale acreditate în România si de personalul strãin al acestora, se prelungesc de drept pentru o perioadã de 5 ani, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului.

Norme metodologice:

13.1. Prezintã importantã deosebitã corelatia impusã de legiuitor cu Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 241/2001. Prevederile legii cuprinse la art. 13, 14 si 15, desi se complinesc cu prevederile ordonantei de urgentã respective, au aplicatie proprie în raport cu situatia imobilelor restituite în naturã în baza legii. Având în vedere aceste aspecte, urmeazã a se considera cã termenul de 5 ani la care face trimitere art. 15 din lege începe sã curgã de la data creãrii noii situatii juridice a imobilului notificat. Astfel, dacã prin procedura administrativã s-a restituit în naturã un imobil afectat de un contract de închiriere, proprietarul fie poate sã mentinã în vigoare respectivul contract de închiriere (subrogându-se în drepturile fostului locator), fie poate solicita încheierea unui nou contract de închiriere cu parcurgerea procedurii prevãzute de Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 40/1999, termenul de 5 ani curgând de la data deciziei de restituire în naturã.

13.2 Entitãtile învestite cu solutionarea notificãrilor având ca obiect restituirea unor imobile afectate de contracte de închiriere au obligatia introducerii în dispozitia/decizia de restituire în naturã a conditiei respectãrii drepturilor prevãzute de lege în favoarea chiriasilor. Nerespectarea acestei obligatii atrage rãspunderea disciplinarã, civilã sau materialã, dupã caz, în sarcina conducãtorului entitãtii respective.

14. Art. 14 din lege:

(1) Dacã imobilul prevãzut la art. 13 alin. (1) face obiectul unui contract de concesiune, locatie de gestiune, asociere în participatiune sau al unei operatiuni de leasing, persoana îndreptãtitã poate opta pentru restituirea în naturã sau pentru mãsuri reparatorii în echivalent.

(2) În situatia optiunii pentru restituirea în naturã persoana îndreptãtitã se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice detinãtoare în contractele prevãzute la alin. (1), dacã aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.

Norme metodologice:

Desi subrograrea la care face referire alin. (2) al art. 14 din lege intervine de drept, decizia/dispozitia motivatã de restituire în naturã trebuie sã indice în mod expres contractele civile sau comerciale care afecteazã imobilul restituit.

Nerespectarea acestei cerinte atrage rãspunderea disciplinarã, civilã sau materialã, dupã caz, în sarcina conducãtorului entitãtii respective.

15. Art. 15 din lege:

(1) Contractele de închiriere prevãzute la art. 6 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 40/1999 se vor încheia pentru o perioadã de 5 ani. În cazul în care chiriasului i se pune la dispozitie o altã locuintã corespunzãtoare, acesta este obligat sã elibereze de îndatã locuinta ocupatã.

(2) Neîncheierea noului contract de închiriere în cazul prevãzut la art. 9 si 10 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 40/1999, cauzatã de neîntelegerea asupra cuantumului chiriei cerute de proprietar sau de pretentia acestuia de restrângere a suprafetei locative pentru persoanele prevãzute la art. 32 alin. (1) din aceeasi ordonantã, atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere pânã la încheierea noului contract.

(3) Pentru chiriasii persoane fizice din imobilele restituite în naturã, precum si pentru cei din locuintele prevãzute la art. 26 alin. (1) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 40/1999, ale cãror venituri nete lunare pe membru de familie se situeazã între venitul mediu net lunar pe economie si dublul acestuia, nivelul maxim al chiriei nu poate depãsi 25 % din venitul net lunar pe familie. Dispozitiile art. 31 alin. (2) si ale art. 33 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 40/1999 se aplicã în mod corespunzãtor. În cazul în care chiria astfel calculatã este mai micã decât cea calculatã potrivit art. 26-30 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 40/1999, proprietarul este scutit de impozitul pe teren si clãdire, de impozitul pe chirie*) si este exonerat de rãspundere pentru obligatiile ce îi revin pe durata contractului de închiriere respectiv.

(4) Pentru persoanele cu handicap, pentru persoanele prevãzute în Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rãnitilor, precum si luptãtorilor pentru victoria Revolutiei din Decembrie 1989, în Legea nr. 44/1994 privind veteranii de rãzboi, precum si unele drepturi ale invalizilor si vãduvelor de rãzboi si în Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, la efectuarea schimbului obligatoriu prevãzut la cap. II din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 40/1999 locuinta oferitã trebuie sã asigure conditii de folosintã similare celor existente în locuinta detinutã.

(5) Chiriasii ale cãror contracte de închiriere nu s-au reînnoit pentru motivele prevãzute la art. 14 alin. (2) lit. a) si b) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 40/1999 au prioritate la acordarea înlesnirilor prevãzute de Legea locuintei nr. 114/1996, republicatã, precum si a celor prevãzute de Legea nr. 152/1998 privind înfiintarea Agentiei Nationale pentru Locuinte.

Norme metodologice:

Prin locuintã corespunzãtoare se întelege acea unitate locativã care este situatã în aceeasi localitate cu imobilul restituit sau, cu acordul chiriasului, în altã localitate si are cel putin minimul suprafetei stabilit de lege pentru fiecare persoanã din cadrul familiei chiriasului, inclusiv pentru persoanele aflate în întretinerea titularului contractului de închiriere, dacã acestea locuiau în aceeasi locuintã la data depunerii notificãrii.

16. Art. 16**) din lege:

(1) În situatia imobilelor ocupate de unitãti bugetare din învãtãmânt, din sãnãtate, asezãminte social-culturale sau de institutii publice, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, de misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentantele organizatiilor internationale interguvernamentale acreditate în România, precum si de personalul cu rang diplomatic al acestora, necesare în vederea continuãrii activitãtilor de interes public, social-cultural sau obstesc, fostilor proprietari li se acordã mãsuri reparatorii prin echivalent, în conditiile prezentei legi.

(2) Ministerele de resort, precum si celelalte institutii publice interesate vor propune, iar Guvernul va stabili prin hotãrâre, imobilele care nu vor fi retrocedate în naturã si pentru care se acordã mãsuri reparatorii prin echivalent potrivit alin. (1).

(3) În cazul în care imobilul nu mai este necesar potrivit scopului legal stabilit, fostii proprietari care beneficiazã de mãsuri reparatorii prin echivalent, în cazurile prevãzute la alin. (1), vor fi notificati pentru a opta în viitor pentru restituirea în naturã. În aceste cazuri persoanele beneficiare de mãsuri reparatorii vor restitui sumele primite sau echivalentul bunurilor ori serviciilor, actualizate cu rata inflatiei.

(4) Bunurile stabilite potrivit procedurii prevãzute la alin. (2) sunt, pe durata afectatiunii de interes public, bunuri proprietate publicã si au regimul prevãzut de lege.

Norme metodologice:

Pentru fundamentarea propunerii de mentinere a afectatiunii speciale prevãzute la art. 16, se vor avea în vedere urmãtoarele aspecte:

- imposibilitatea mutãrii activitãtilor respective în alte imobile detinute legal de respectiva entitate;

- situarea imobilului este esentialã pentru buna desfãsurare a activitãtilor de utilitate publicã sau socialã;

- prin restituirea în naturã s-ar impune disponibilizãri semnificative de salariati care ar afecta buna desfãsurare a activitãtii.

17. Art. 17 din lege:

(1) Statul, precum si institutiile publice, unitãtile de învãtãmânt sau asezãmintele social-culturale, care ocupã imobilul cu contract de închiriere, au drept de preemtiune la cumpãrarea acestuia.

(2) Acest drept se poate exercita, sub sanctiunea decãderii, în termen de 90 de zile de la data primirii notificãrii privind intentia de vânzare.

(3) Notificarea se face prin executorul judecãtoresc, potrivit legii.

(4) Contractele de vânzare-cumpãrare încheiate cu încãlcarea dreptului de preemtiune sunt lovite de nulitate.

18. Art. 18 din lege:

Mãsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent si în urmãtoarele cazuri:

a) persoana îndreptãtitã era asociat la persoana juridicã proprietarã a imobilelor si a activelor la data preluãrii acestora în mod abuziv, cu exceptia cazului în care persoana îndreptãtitã era unic asociat sau persoanele îndreptãtite asociate erau membri ai aceleiasi familii;

b) imobilul nu mai exista la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, cu exceptia imobilelor distruse ca urmare a unor calamitãti naturale;

c) imobilul a fost transformat, astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat, dacã pãrtile nu au convenit altfel;

d) imobilul a fost înstrãinat fostului chirias cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului.

Norme metodologice:

18.1. Ipoteza de la lit. a) a art. 18 din lege vizeazã interdictia restituirii în naturã a imobilelor pentru cazul detinãtorilor de participatii de capital social la societãti comerciale nationalizate (solutia este justificatã deoarece asociatii sau actionarii nu aveau decât un drept de creantã asupra societãtii si, ca atare, stabilirea corespondentei cu bunurile acesteia este imposibil de operat).

18.2. Textul de la lit. b) a art. 18 din lege vizeazã numai constructiile preluate de stat si care nu mai existã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi (evident, ipoteza nu este valabilã pentru terenuri, deoarece acestea existã). Acele constructii care au fost distruse de calamitãti naturale nu fac obiectul mãsurilor reparatorii.

18.3. Imobil nou în raport cu cel preluat este considerat acea constructie care, prin transformãrile survenite, are urmãtoarele caracteristici:

- în raport cu forma initialã i s-au adãugat corpuri de zidãrie sau volume din alte materiale, ce reprezintã peste 50% din suprafata construitã initial (etajãri sau/si adãugãri de corpuri noi pe orizontalã);

- prin modificãrile aduse a rezultat o constructie destinatã sã deserveascã o activitate specificã (de exemplu, s-a amenajat ca sediu de bancã cu seifuri încorporate; s-a amenajat ca spital sau sanatoriu cu spatii si dotãri medicale specifice; s-au efectuat lucrãri subterane cu destinatie militarã ori pentru siguranta nationalã si altele asemenea).

---

*) Prevederea privind scutirea de impozit pe chirie prevãzutã la alin. (3) al art. 15 din Legea nr. 10/2001 a fost abrogatã în mod expres prin art. 85 al Ordonantei Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001.

**) Este reprodus textul rezultat în urma modificãrii si completãrii Legii nr. 10/2001 prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 184/2002.

18.4. Nu constituie imobil nou în raport cu cel preluat acea constructie cãreia i s-a modificat compartimentarea initialã - din spatii de locuit în birouri si invers -, i s-au adus numai îmbunãtãtiri functionnale (racordãri de gaze, termoficare, consolidãri sau alte lucrãri de întretinere curentã, consolidãri si altele asemenea).

18.5. Norma cuprinsã la lit. d) a art. 18 din lege vizeazã conservarea situatiei juridice a imobilelor (apartamentelor) înstrãinate legal în baza Legii nr. 112/1995, cu modificãrile ulterioare, caz în care restituirea în naturã nu mai este posibilã.

19. Art. 19 din lege:

(1) Persoanele care au primit despãgubiri în conditiile Legii nr. 112/1995 pot solicita numai restituirea în naturã, cu obligatia returnãrii sumei reprezentând despãgubirea primitã, actualizatã cu indicele inflatiei, dacã imobilul nu a fost vândut pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.

(2) În cazul în care persoana îndreptãtitã a optat pentru despãgubiri si imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, persoana îndreptãtitã are dreptul la mãsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea corespunzãtoare a întregului imobil, teren si constructii. Dacã persoanele îndreptãtite au primit despãgubiri, ele au dreptul la diferenta dintre valoarea încasatã, actualizatã cu indicele inflatiei, si valoarea corespunzãtoare a imobilului, care se acoperã prin acordarea de titluri de valoare nominalã folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin actiuni la societãtile comerciale tranzactionate pe piata de capital, în functie de optiunea persoanei fizice sau juridice îndreptãtite. Dacã persoanei îndreptãtite i s-a stabilit despãgubirea potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995 si nu a încasat-o, valoarea astfel stabilitã i se va acorda în despãgubiri bãnesti, iar diferenta pânã la valoarea corespunzãtoare a imobilului se va acoperi prin acordarea de titluri de valoare nominalã folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin actiuni la societãti comerciale tranzactionate pe piata de capital, în functie de optiunea acesteia.

(3) În cazul în care valoarea despãgubirii nu a fost încã stabilitã potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, calculul si plata mãsurilor reparatorii se vor stabili potrivit alin. (2).

(4) Persoanele îndreptãtite care nu au formulat cereri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, precum si cele ale cãror cereri au fost respinse ori nu au fost solutionate pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi au dreptul de a formula o asemenea cerere în conditiile prezentei legi.

Norme metodologice:

19.1. Dacã imobilul (apartamentul, unitatea locativã) care face obiectul notificãrii nu a fost înstrãinat în baza Legii nr. 112/1995, cu modificãrile ulterioare, deci este fie liber, fie ocupat de chiriasi, persoana îndreptãtitã care a primit despãgubiri pentru respectivul imobil potrivit respectivei legi poate opta pentru restituirea în naturã a imobilului sau a apartamentelor ori unitãtilor locative nevândute, dacã va rambursa despãgubirea primitã, actualizatã cu indicele inflatiei. Calculul actualizãrii se va face prin aplicarea indicelui de inflatie comunicat de entitatea nationalã din domeniul statisticii, aferent perioadei respective (se va avea în vedere anul încasãrii efective a despãgubirii si anul rambursãrii acesteia).

Suma rezultatã se va vãrsa în contul deschis la trezorerie, prin ordin*) al ministrului finantelor publice, potrivit art. I alin. (3) de la titlul II al Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 184/2002.

19.2. În cazul în care imobilul notificat (apartament, unitate locativã) a fost înstrãinat legal pânã la data de 14 februarie 2001, persoana îndreptãtitã are dreptul numai la mãsurile reparatorii individualizate de lege pentru teren si constructiile nerestituite, cu urmãtoarele distinctii:

- dacã persoanele îndreptãtite au încasat despãgubiri potrivit Legii nr. 112/1995, cu modificãrile ulterioare, acestea au dreptul la mãsuri reparatorii reprezentând diferenta dintre valoarea actualizatã cu indicele inflatiei a despãgubirii încasate efectiv si valoarea corespunzãtoare (actualã) a imobilului nerestituit (terenul si partea de constructie nerestituitã). Mãsurile reparatorii pot consta, la alegerea persoanei îndreptãtite, numai în:

a) titluri de valoare nominalã folosite exclusiv în procesul de privatizare;

b) acordarea de actiuni la societãti comerciale tranzactionate pe piata de capital;

- dacã persoanei îndreptãtite i s-a stabilit despãgubirea prevãzutã de Legea nr. 112/1995, cu modificãrile ulterioare, fãrã ca aceasta sã o încaseze efectiv, valoarea astfel stabilitã se va acorda în despãgubiri bãnesti, iar diferenta pânã la valoarea corespunzãtoare (actualã) a imobilului nerestituit (constructie si teren) se va acoperi numai prin acordarea de titluri de valoare nominalã sau acordarea de actiuni, la alegerea persoanei îndreptãtite;

- în cazul în care valoarea despãgubirii cuvenite potrivit Legii nr. 112/1995, cu modificãrile ulterioare, nu a fost stabilitã pânã la data depunerii notificãrii (acesta fiind elementul obiectiv care atestã optiunea proprietarului de a beneficia de prevederile legii), valoarea acesteia se va stabili prin raportarea la valoarea de piatã a imobilului de la momentul solutionãrii notificãrii (aceasta fiind semnificatia valorii corespunzãtoare).

19.3. Prevederea alin. (4) al art. 19 din lege are semnificatia acordãrii beneficiului noii legi de restituire si persoanelor care, din diverse motive, nu au formulat cereri potrivit Legii nr. 112/1995, cu modificãrile ulterioare. Solutionarea acestor notificãri se va face cu respectarea drepturilor chiriasilor dobânditori de bunã-credintã. În cazul în care persoana îndreptãtitã (care a fãcut notificarea) a formulat o actiune în justitie pentru anularea sau constatarea nulitãtii actelor de înstrãinare si a înstiintat despre aceastã conduitã unitatea detinãtoare, se va proceda, potrivit art. 47 alin. (2) din lege, la suspendarea procedurii administrative.

19.4. Cazuri posibile si recomandãri de solutionare:

În cazul în care imobilul cuprinde mai multe unitãti locative (apartamente) dintre care unul s-a restituit proprietarului potrivit Legii nr. 112/1995, cu modificãrile ulterioare, iar pentru restul s-au acordat despãgubiri care au fost încasate si totodatã s-a formulat cerere de restituire în naturã de cãtre fostul proprietar al unitãtilor locative nevândute din acelasi imobil potrivit Legii, restituirea acestora este conditionatã numai de rambursarea cotei de despãgubire aferentã apartamentelor ce se vor restitui în naturã. Exemplu: un imobil cu 6 apartamente de valoare egalã dintre care unul a fost restituit proprietarului, douã au fost înstrãinate cãtre chiriasi, 3 sunt ocupate de chiriasi (deci sunt restituibile în naturã). Pentru cele 5 apartamente fostul proprietar a primit suma de 500.000.000 lei în anul 1996.

Proprietarul solicitã, în cadrul legii, restituirea în naturã a celor 3 apartamente nevândute. Pentru a beneficia de restituirea în naturã proprietarul notificator va trebui sã returneze o sumã de bani reprezentând cota aferentã celor 3 apartamente pentru care s-au primit despãgubiri si care, în temeiul noii legi, sunt restituibile în naturã, respectiv suma de 300.000.000 lei, sumã care va trebui actualizatã cu indicele de inflatie pentru perioada 1996-2002 (aproximativ 600.000.000 lei).

Pentru a face aplicarea tezei a doua de la alin. (2) al art. 19, suma primitã cu titlu de despãgubire, rãmasã ca urmare a returnãrii cotei aferente celor 3 imobile restituite în naturã, se va actualiza cu indicele de inflatie (devenind 400.000.000 lei) si se va deduce din valoarea actualã corespunzãtoare a imobilului (valoarea imobilului este de fapt valoarea realã, de piatã, a celor douã imobile vândute potrivit Legii nr. 112/1995, cu modificãrile ulterioare, si a terenului aferent acestora, aproximativ 1.000.000.000 lei), iar pentru suma astfel rezultatã (600.000.000 lei) se vor acorda mãsurile reparatorii expres indicate de lege:

a) titluri de valoare nominalã; sau

b) acordarea de actiuni la societãti comerciale tranzactionate pe piata de capital, la alegerea persoanei îndreptãtite.

---

*) Ordinul ministrului finantelor publice nr. 198/2003 a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 122 din 26 februarie 2003.

19.5. În cazul în care o persoanã are, pentru un imobil restituibil în naturã (deci, ocupat de chiriasi), obligatia de a restitui despãgubirea bãneascã primitã, iar cu privire la alt imobil, are o creantã prin acordarea de despãgubiri bãnesti, cele douã obligatii reciproce de platã se vor compensa pânã la concurenta celei mai mici dintre ele. În aceste situatii, potrivit art. III al titlului II din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 184/2002, cu modificãrile ulterioare, se va solicita în prealabil avizul Autoritãtii pentru urmãrirea aplicãrii unitare a Legii nr. 10/2001. Persoana îndreptãtitã care se aflã într-o astfel de situatie se va adresa Autoritãtii cu o cerere pentru eliberarea avizului, la care va anexa actele doveditoare ale obligatiilor reciproce. Avizul favorabil emis de Autoritate va atesta valoarea obligatiei de platã si debitorul acesteia. Acesta este pe deplin opozabil tuturor entitãtilor implicate în aplicarea legii. Notiunea imobil are în vedere si unitatea locativã.

20. Art. 20 din lege:

(I) Imobilele - terenuri si constructii - preluate în mood abuziv, indiferent de destinatie, care sunt detinute la data intrãrii în vigoare a prezentei legi de o regie autonomã, o societate sau companie nationalã, o societate comercialã la care statul sau o autoritate a administratiei publice centrale sau locale este actionar ori asociat majoritar, de o organizatie cooperatistã sau de orice altã persoanã juridicã, vor fi restituite persoanei îndreptãtite, în naturã, prin decizie sau, dupã caz, prin dispozitie motivatã a organelor de conducere ale unitãtii detinãtoare.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile si în cazul în care statul sau o autoritate publicã centralã sau localã ori o organizatie cooperatistã este actionar sau asociat minoritar al unitãtii care detine imobilul, dacã valoarea actiunilor sau pãrtilor sociale detinute este mai mare sau egalã cu valoarea corespunzãtoare a imobilului a cãrui restituire în naturã este cerutã.

(3) În cazul primãriilor restituirea în naturã sau prin echivalent cãtre persoana îndreptãtitã se face prin dispozitia motivatã a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucuresti.

(4) Prin exceptie de la dispozitiile alin. (1) si (2), în cazul bunurilor detinute de o organizatie cooperatistã, persoana îndreptãtitã poate opta si pentru mãsuri reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri ori servicii sau despãgubiri bãnesti.

Norme metodologice:

20.1. Prevederea alin. (1) al art. 20 din lege are semnificatii juridice multiple, respectiv:

- statueazã indisponibilizarea imobilelor restituibile pe calea prevãzutã de lege cu privire la orice alte proceduri legale care tind sã înstrãineze imobilul respectiv cãtre alte persoane, altele decât cele îndreptãtite potrivit legii; ca atare, sunt înlãturate de la aplicare cu privire la aceste bunuri prevederile Legii nr. 64/1995 sau ale Legii nr. 213/1998, cu completãrile ulterioare;

- indisponibilizarea respectivã opereazã începând cu data de 14 februarie 2001 chiar dacã notificarea a fost fãcutã la o datã ulterioarã;

- indisponibilizarea acestor bunuri are drept scop primordial îndeplinirea obligatiei de restituire în naturã cãtre adevãratul proprietar;

- restituirea în naturã este obligatorie în cazul în care unitatea detinãtoare este regie autonomã, societate sau companie nationalã, societate comercialã la care statul sau o autoritate a administratiei publice centrale ori locale este actionar (S.A.) sau asociat (S.R.L.) majoritar ori de cãtre o organizatie cooperatistã sau de orice altã persoanã juridicã (orice altã persoanã juridicã vizeazã si acele entitãti de drept public - ministere, prefecturi, Agentia Domeniilor Statului si altele asemenea);

- societãtile comerciale privatizate integral sau cele constituite din initiativã privatã, care au dobândit astfel de bunuri dupã privatizare sau, dupã caz, dupã înfiintarea lor, nu au obligatia restituirii în naturã dacã sunt dobânditori de bunã-credintã.

20.2. Restituirea în naturã se face în toate cazurile prin decizie/dispozitie motivatã a organelor de conducere a unitãtii detinãtoare. Decizia/dispozitia va cuprinde detaliat motivele care au stat la baza fundamentãrii deciziei (inclusiv încadrarea în prevederile art. 2 din lege, calificarea preluãrii cu titlu sau fãrã titlu).

20.3. Organe de conducere înseamnã:

a) pentru regii autonome - consiliul de administratie sau directorul executiv dacã i s-au acordat puteri speciale în acest sens;

b) pentru societãti comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice centrale sau locale este actionar (S.A.) ori asociat (S.R.L.) majoritar - adunarea generalã a actionarilor, consiliul de administratie sau administratorul, dupã caz, dacã i s-au acordat puteri speciale în acest sens;

c) pentru organizatiile cooperatiste - adunarea membrilor sau administratorul dacã i s-au acordat puteri speciale în acest sens;

d) pentru institutii publice - conducãtorul ales sau numit al acesteia, care are competenta de a angaja patrimonial institutia.

20.4. Decizia/dispozitia motivatã dispusã de un organ de conducere ierarhic inferior unui alt organ de conducere din cadrul unitãtii detinãtoare poate fi revocatã de acesta din urmã în virtutea plenitudinii de competentã specific situatiei juridice a unitãtii detinãtoare (pentru societãti comerciale - Legea nr. 31/1990 privind societãtile comerciale, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si statutele aprobate, pentru regii autonome - Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãtilor economice de stat ca regii autonome si societãti comerciale, cu modificãrile ulterioare, si statutele aprobate etc.).

20.5. În cazul în care entitatea obligatã la restituire este primãria, organul de conducere abilitat expres de lege este primarul, respectiv primarul general al municipiului Bucuresti.

Având în vedere aceastã precizare expresã a legiuitorului, rezultã cã nu este necesarã o aprobare prealabilã sau ulterioarã a restituirii de cãtre consiliul local (sau, dupã caz, general), responsabilitatea aplicãrii legii apartinând în totalitate primarului. Cu toate acestea, se recomandã ca deciziile de restituire sã fie prezentate spre informare consiliului local în vederea asigurãrii transparentei actului decizional.

20.6. Deciziile/dispozitiile motivate de restituire emise de cãtre primar pot fi contestate de prefect pe calea contenciosului administrativ numai dacã se constatã o încãlcare gravã a legii (de exemplu, în cazul în care se restituie în naturã un imobil pentru care nu s-a fãcut dovada dreptului de proprietate sau a calitãtii de mostenitor). Semnalãm cã ambele institutii - primarul si prefectul - sunt implicate în procesul de restituire si, ca atare, exercitarea controlului de legalitate din partea prefectului trebuie sã vizeze numai acele cazuri în care se apreciazã cã restituirea dispusã este ilegalã.

20.7. Obligatia de restituire în naturã intervine si în cazul în care cota minoritarã de capital detinutã de stat sau de altã institutie publicã acoperã valoarea imobilului notificat. În acest caz elementul de referintã este valoarea de înregistrare în activul patrimonial al unitãtii detinãtoare de la data intrãrii în vigoare a legii. Obligatia legalã de restituire în naturã prevaleazã asupra oricãrei alte optiuni a entitãtii notificate. Dupã emiterea deciziei/dispozitiei de restituire societatea comercialã, prin organele sale de conducere, va constata reducerea capitalului social si va face aplicarea prevederilor art. 69 din Legea nr. 31/1990, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

20.8. La art. 20 alin. (4) din lege se introduce o exceptie de la principiul restituirii în naturã, în cazul în care unitate detinãtoare este o organizatie cooperatistã. În acest caz expres determinat de lege, optiunea apartine exclusiv persoanei îndreptãtite care poate alege:

a) compensarea cu alte bunuri si servicii;

b) acordarea de despãgubiri bãnesti.

În cazul în care persoana îndreptãtitã opteazã pentru oricare dintre cele douã alternative, organizatia cooperatistã are obligatia ca, pe baza evaluãrii stabilite de comisia internã pentru evaluarea despãgubirii si, dupã caz, a expertizei de specialitate depuse de persoana îndreptãtitã, sã negocieze cu aceasta valoarea mãsurilor reparatorii, pe care le va suporta din fondurile sale.

21. Art. 21 din lege:

(1) Persoana îndreptãtitã va notifica în termen de 6*) luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi persoana juridicã detinãtoare, solicitând restituirea în naturã a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.

(2) Notificarea va cuprinde denumirea si adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptãtite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum si valoarea estimatã a acestuia.

(3) Notificarea va fi comunicatã prin executorul judecãtoresc de pe lângã judecãtoria în a cãrei circumscriptie teritorialã se aflã imobilul solicitat sau în a cãrei circumscriptie îsi are sediul persoana juridicã detinãtoare a imobilului. Executorul judecãtoresc va înregistra notificarea si o va comunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrãrii.

(4) Notificarea înregistratã face dovada deplinã în fata oricãror autoritãti, persoane fizice sau juridice, a respectãrii termenului prevãzut la alin. (1), chiar dacã a fost adresatã altei unitãti decât cea care detine imobilul.

(5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevãzut pentru trimiterea notificãrii atrage pierderea dreptului de a solicita în justitie mãsuri reparatorii în naturã sau prin echivalent.

Norme metodologice:

Având în vedere cã faza depunerii notificãrilor s-a consumat, rãmân deplin valabile normele de recomandare prevãzute la cap. IV din Normele metodologice aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 614/2001.

În completare se aduc urmãtoarele precizãri:

a) în cazul în care notificarea s-a fãcut prin intermediul unui executor judecãtoresc cu încãlcarea competentei teritoriale, se va considera cã notificarea s-a fãcut totusi legal (prevaleazã principiul realizãrii dreptului în raport de cel al respectãrii procedurii);

b) de asemenea, în cazul în care notificarea s-a fãcut în bloc pentru mai multe imobile din aceeasi localitate, urmeazã a se considera cã notificarea s-a fãcut pentru fiecare imobil, disjungându-se fiecare caz.

22. Art. 22 din lege:

Actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum si, în cazul mostenitorilor, cele care atestã aceastã calitate vor fi depuse ca anexe la notificare o datã cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni**) de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.

Norme metodologice:

22.1. Prin acte doveditoare se întelege:

a) orice acte juridice translative de proprietate, care atestã detinerea proprietãtii de cãtre o persoanã fizicã sau juridicã (act de vânzare-cumpãrare, tranzactie, donatie, extras carte funciarã, act sub semnãturã privatã si altele asemenea);

b) actele juridice care atestã calitatea de mostenitor (certificat de mostenitor, testament, acte de stare civilã care atestã rudenia sau filiatia cu titularul initial al dreptului de proprietate);

c) orice acte juridice sau sustineri care permit încadrarea preluãrii ca fiind abuzivã [art. 2 alin. (1) din lege]; în cazul exproprierii prevãzute de art. 11 din lege sunt suficiente indicarea actului de expropriere si, eventual, prezentarea procesului-verbal încheiat cu aceastã ocazie ori a acordului la expropriere;

d) orice acte juridice care atestã detinerea proprietãtii de cãtre persoana îndreptãtitã sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluãrii abuzive (extras carte funciarã, istoric de rol fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia preluãrii, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivã, care atestã direct sau indirect faptul cã bunul respectiv apartinea persoanei respective, pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol);

e) în cazul în care constructia a fost demolatã, orice act juridic care descrie constructia demolatã;

f) expertize judiciare sau extrajudiciare de care persoana îndreptãtitã întelege sã se prevaleze în sustinerea cererii sale;

g) orice alte înscrisuri pe care persoana îndreptãtitã întelege sã le foloseascã în dovedirea cererii sale;

h) declaratii notariale date de persoana care se pretinde îndreptãtitã, pe propria rãspundere, si care sunt solicitate de unitatea detinãtoare sau de entitatea învestitã cu solutionarea notificãrii în scopul fundamentãrii deciziei.

22.2. Se admit numai copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la proprietate si la calitatea de mostenitor.

22.3. În cazul în care depunerea actelor doveditoare referitoare la proprietate si la calitatea de mostenitor s-a fãcut o datã cu notificarea, iar acestea sunt numai fotocopii ale acestora, se va solicita petentilor prezentarea originalelor sau duplicatelor în vederea verificãrii si certificãrii acestora de cãtre salariatii entitãtii investite cu solutionarea notificãrii.

22.4. În cazuri deosebite, se pot solicita si declaratii notariale date de persoane în viatã care atestã anumite situatii în legãturã cu imobilul notificat si care pot contribui la fundamentarea deciziei.

23. Art. 23 din lege:

(1) În termen de 60 de zile de la înregistrarea notificãrii sau, dupã caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22 unitatea detinãtoare este obligatã sã se pronunte, prin decizie sau, dupã caz, prin dispozitie motivatã, asupra cererii de restituire în naturã.

(2) Persoana îndreptãtitã are dreptul sã sustinã în fata organelor de conducere ale unitãtii detinãtoare cererea de restituire în naturã. În acest scop ea va fi înaintatã în scris, în timp util, sã ia parte la lucrãrile organului de conducere al unitãtii detinãtoare.

(3) Decizia sau, dupã caz, dispozitia motivatã se comunicã persoanei îndreptãtite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptãrii.

(4) Decizia sau, dupã caz, dispozitia de aprobare a restituirii în naturã a imobilului face dovada proprietãtii persoanei îndreptãtite asupra acestuia, are forta probantã a unui înscris autentic si constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, dupã îndeplinirea formalitãtilor de publicitate imobiliarã.

(5) Decizia sau, dupã caz, dispozitia prevãzutã la alin. (4) trebuie pusã în executare în termen de 3 ani de la data primirii ei de cãtre persoana îndreptãtitã.

(6) Prevederile alin. (1)-(5) sunt aplicabile si dispozitiilor emise de primari potrivit art. 20 alin. (3).

Norme metodologice:

23.1. Termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligatiei unitãtii detinãtoare de a se pronunta asupra cererii de restituire poate avea douã date de referintã, fie data depunerii notificãrii, fie data depunerii actelor doveditoare.

În cazul în care persoana îndreptãtitã a depus o datã cu notificarea toate actele de care aceasta întelege sã se prevaleze pentru dovedirea cererii de restituire, termenul de 60 de zile curge de la data depunerii notificãrii. Însã, în cazul în care o datã cu notificarea nu s-au depus acte doveditoare, termenul respectiv va curge de la data depunerii acestora.

În cazul în care persoana îndreptãtitã a depus toate actele doveditoare pe care le posedã si totodatã a fãcut precizarea cã nu mai detine alte probe, unitatea detinãtoare este obligatã sã se pronunte numai pe baza acestora, în termen de 60 de zile.

---

*) Termenul respectiv a fost prelungit cu 3 luni prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 109/2001 si cu 3 luni prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 145/2001.

**) Termenul respectiv a fost prelungit cu 3 luni prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 109/2001, cu 3 luni prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 145/2001, cu o lunã prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 184/2002 si cu încã douã luni prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 10/2003.

Termenul pentru îndeplinirea obligatiei respective se poate proroga cu acordul expres sau tacit al persoanei îndreptãtite dacã unitatea detinãtoare, în urma analizei actelor doveditoare deja depuse, comunicã celeilalte pãrti, în intervalul de 60 de zile, faptul cã documentatia depusã este insuficientã pentru fundamentarea deciziei de restituire. Pentru a avea beneficiul acestei prorogãri este necesar însã ca unitatea detinãtoare sã comunice în scris persoanei îndreptãtite faptul cã fundamentarea si emiterea deciziei de restituire sunt conditionate de depunerea probelor solicitate. Depunerea actelor solicitate sau comunicarea faptului cã persoana îndreptãtitã nu posedã actele respective are semnificatia acceptãrii prorogãrii termenului respectiv (în aceastã ipotezã termenul curge de la depunerea actelor solicitate sau, dupã caz, de la data comunicãrii rãspunsului).

23.2. În cazul în care, dupã comunicarea unitãtii detinãtoare, persoana îndreptãtitã este pasivã (deci nu comunicã nici un rãspuns), pasivitatea acesteia poate fi apreciatã ca acceptare tacitã.

Acceptarea unei prorogãri tacite se poate obtine si cu ocazia îndeplinirii procedurii prevãzute la art. 23 alin. (2) din lege (invitarea persoanei îndreptãtite cu ocazia dezbaterii cererii respective), fiind necesar ca în procesul-verbal întocmit cu acest prilej sã se facã mentiune despre necesitatea completãrii materialului probator (procesul-verbal se va semna si de persoana invitatã). În cazul în care însã persoana îndreptãtitã cãreia i s-a solicitat completarea materialului probator comunicã în mod expres sau pretinde în cadrul procedurii prevãzute la alin. (2) al art. 23 din lege cã nu posedã sau cã îi este imposibil sã procure respectivele acte doveditoare, termenul de 60 de zile curge de la data acestei ultime comunicãri sau, dupã caz, de la data consemnãrii situatiei respective în procesul-verbal. Dacã persoana îndreptãtitã, desi invitatã, nu se prezintã la dezbaterea cererii de restituire, este necesar a se face comunicarea respectivã în scris.

23.3. Actele solicitate în mod expres de cãtre entitãtile învestite cu solutionarea notificãrii, care se depun dupã data de 14 mai 2003, pot fi luate în considerare numai dacã aceasta (entitatea învestitã) considerã cã sunt esentiale pentru solutionarea notificãrii si numai dacã nu s-a emis deja decizia de solutionare.

23.4. Dispozitiile alin. (4) si (5) ale art. 23 din lege consacrã regimul complex al dispozitiei de aprobare a restituirii în naturã:

- este asimilatã înscrisului sub formã autenticã;

- constituie actul juridic de bazã pentru efectuarea formalitãtilor de publicitate imobiliarã (de aceea este necesar ca dispozitia/decizia de restituire sã cuprindã datele de identificare a noului proprietar, a imobilului restituit, cu suprafetele construite, terenul aferent si vecinãtãtile);

- constituie titlu executoriu, dupã îndeplinirea formalitãtilor de publicitate imobiliarã.

23.5. În cazul în care între suprafata terenului solicitat si celui restituit existã diferente în minus rezultate din mentinerea în proprietate publicã a unor suprafete cu afectatiune legalã specialã (zone de protectie sau acces pentru linii de înaltã tensiune, conducte magistrale si altele asemenea), decizia/dispozitia de restituire va face referire la aceste servituti legale si totodatã va fi însotitã de o schitã a terenului restituit.

23.6. Dispozitia de aprobare a restituirii în naturã poate fi si sub forma compensãrii cu un alt imobil în echivalent, caz în care decizia/dispozitia de aprobare a restituirii în naturã prin compensare cu un alt imobil are acelasi regim cu cel prevãzut la alin. (4) si (5) ale art. 23 din lege.

23.7. Dispozitia de aprobare a restituirii în naturã este un act administrativ de putere care atestã restituirea proprietãtii si care, o datã îndeplinite formalitãtile de publicitate imobiliarã, se consolideazã ca titlu de proprietate supus regulilor prevãzute de dreptul comun (devine act de proprietate în sensul prevederilor Codului civil).

23.8. Dupã efectuarea formalitãtilor de publicitate imobiliarã de cãtre noul proprietar, dispozitia de aprobare a restituirii în naturã nu mai poate fi revocatã de entitatea care a dispus-o.

24. Art. 24 din lege:

(1) Dacã restituirea în naturã nu este aprobatã sau nu este posibilã, dupã caz, detinãtorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, dupã caz, prin dispozitie motivatã, în termenul prevãzut la art. 23 alin. (1) sã facã persoanei îndreptãtite o ofertã de restituire prin echivalent, corespunzãtoare valorii imobilului.

(2) În cazul imobilelor cu destinatia de locuinte, dacã restituirea în naturã nu este posibilã, oferta de restituire prin echivalent se poate face sub forma unor despãgubiri bãnesti. Persoana îndreptãtitã poate opta pentru celelalte forme de restituire prin echivalent, corespunzãtoare valorii imobilului.

(3) În termen de 60 de zile de la primirea ofertei persoana îndreptãtitã este obligatã sã rãspundã în scris dacã acceptã sau refuzã oferta. Lipsa rãspunsului scris echivaleazã cu neacceptarea ofertei.

(4) Dacã oferta acceptatã constã în bunuri imobile, sunt aplicabile prevederile art. 23 alin. (4).

(5) Dacã oferta acceptatã constã în bunuri mobile sau servicii, sunt aplicabile dispozitiile dreptului comun în materie, dupã caz.

(6) Dacã oferta acceptatã constã în titluri de valoare nominalã folosite exclusiv în procesul de privatizare sau, dupã caz, în actiuni, persoana îndreptãtitã va urma procedura prevãzutã la cap. IV.

(7) Dacã oferta este refuzatã potrivit alin. (3), persoana îndreptãtitã poate ataca în justitie decizia prevãzutã la alin. (1) în termen de 30 de zile de la data comunicãrii acesteia.

(8) Competenta de solutionare revine sectiei civile a tribunalului în a cãrui circumscriptie teritorialã se aflã sediul unitãtii detinãtoare. Hotãrârea tribunalului este supusã cãilor legale de atac.

Norme metodologice:

24.1. În virtutea prevederii art. 24 alin. (1) din lege, unitãtii detinãtoare a imobilului imposibil de restituit în naturã sau pentru care nu s-a aprobat restituirea în naturã, fie datoritã imposibilitãtii restituirii, fie interdictiei dispuse de lege [art. 9 alin. (2), art. 10, art. 11 alin. (9), art. 16, 18 si 27], îi revine obligatia ca, prin decizie/dispozitie motivatã, sã facã persoanei îndreptãtite o ofertã de restituire în echivalent, corespunzãtoare valorii imobilului respectiv. Emiterea deciziei/dispozitiei motivate trebuie fãcutã în termen de 60 de zile de la data depunerii actelor doveditoare. Pentru solutionarea corectã a notificãrii si aprecierea îndeplinirii obligatiei legale de a face (de a emite actul respectiv) se vor avea în vedere prevederile pct. 22 din prezentele norme metodologice.

24.2. Oferta de restituire prin echivalent se va transmite persoanei îndreptãtite dupã depunerea actelor doveditoare care permit cuantificarea valorii cuvenite. În cazul în care persoana îndreptãtitã nu prezintã acte doveditoare care sã permitã evaluarea nici mãcar aproximativã a pretentiilor de restituire prin echivalent, unitatea detinãtoare va emite o ofertã de restituire prin echivalent care va cuprinde o valoare estimatã a imobilului (aceastã valoare va fi stabilitã ad-hoc de comisia internã). Persoana nemultumitã de cuantumul ofertei astfel stabilite poate ataca decizia respectivã potrivit alin. (7) al art. 24 din lege, în termenul prevãzut de lege.

24.3. Decizia/dispozitia emisã în temeiul art. 24 alin. (1) din lege va cuprinde, alãturi de toate datele de identificare a petentului si imobilului notificat, motivarea împrejurãrilor de fapt si de drept care au condus la imposibilitatea restituirii în naturã si totodatã va cuprinde oferta propusã persoanei îndreptãtite.

25. Art. 25 din lege:

(1) Dispozitiile art. 23 sunt aplicabile si în situatia în care persoana juridicã notificatã detine numai în parte bunurile imobile solicitate. În aceastã situatie persoana juridicã detinãtoare va emite decizia motivatã de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o detine.

(2) Persoana juridicã notificatã va comunica persoanei îndreptãtite toate datele privind persoana fizicã sau juridicã detinãtoare a celeilalte pãrti din imobilul solicitat. Totodatã va anexa la comunicare si copii de pe actele de transfer al dreptului de proprietate sau, dupã caz, de administrare. În cazul în care nu detine aceste date persoana juridicã notificatã va comunica acest fapt persoanei îndreptãtite.

(3) Comunicarea prevãzutã la alin. (2) si, dupã caz, actele anexate vor fi transmise persoanei îndreptãtite prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.

(4) Termenul de 6 luni prevãzut la art. 21 alin. (1) curge în acest caz de la data primirii comunicãrii prevãzute la alin. (3).

(5) Dispozitiile alin. (2), (3) si (4) se aplicã în mod corespunzãtor si în cazul în care unitatea notificatã nu detine nici mãcar în parte imobilul solicitat, dar comunicã persoanei îndreptãtite datele de identificare a unitãtii detinãtoare.

(6) Dispozitiile art. 24 se aplicã în mod corespunzãtor.

Norme metodologice:

Termenul de 6 luni prevãzut la alin. (4) al art. 25 din lege se va considera a fi de 12 luni (rezultat în urma celor douã ordonante de urgentã de prelungire a termenului de depunere a notificãrilor). În cazul în care detinãtor al celeilalte pãrti a imobilului solicitat este o persoanã fizicã, notificarea la care face trimitere art. 25 alin. (4) din lege se va adresa persoanei juridice care a detinut imobilul respectiv si l-a înstrãinat cãtre o persoanã fizicã.

26. Art. 26 din lege:

(1) În cazul în care persoana îndreptãtitã nu cunoaste detinãtorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primãriei în a cãrei razã se aflã imobilul, respectiv Primãriei Municipiului Bucuresti. Termenul de 6 (12) luni prevãzut la art. 21 alin. (1) curge, dupã caz, de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi sau de la data primirii comunicãrii prevãzute la art. 25 alin. (3).

(2) În termen de 30 de zile primãria notificatã este obligatã sã identifice unitatea detinãtoare si sã comunice persoanei îndreptãtite elementele de identificare a acesteia.

(3) În cazul în care unitatea detinãtoare nu a fost identificatã, persoana îndreptãtitã poate chema în judecatã statul, prin Ministerul Finantelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevãzut la alin. (1), dacã nu a primit comunicarea din partea primãriei, sau de la data comunicãrii, solicitând restituirea în naturã sau, dupã caz, mãsuri reparatorii prin echivalent în formele prevãzute de prezenta lege.

27. Art. 27 din lege:

(1) Pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidentiate în patrimoniul unei societãti comerciale privatizate cu respectarea dispozitiilor legale, persoana îndreptãtitã are dreptul la mãsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, actiuni la societãti comerciale tranzactionate pe piata de capital sau titluri de valoare nominalã folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzãtoare valorii imobilelor solicitate.

(2) Notificarea prin care se solicitã restituirea potrivit alin. (1) se adreseazã institutiei publice implicate care a efectuat privatizarea - Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (fostul Fond al Proprietãtii de Stat), ministerul de resort, autoritatea administratiei publice locale - în a cãrei razã este sau era situat imobilul, indiferent de valoarea acestuia.

(3) În situatia bunurilor imobile preluate cu titlu valabil, înstrãinate sub orice formã din patrimoniul administratiei publice centrale sau locale, persoana îndreptãtitã va notifica organele de conducere ale acesteia. În acest caz mãsurile reparatorii în echivalent sunt cele prevãzute la art. 9 alin. (2), la alegerea persoanei îndreptãtite.

(4) Pentru imobilele preluate cu titlu valabil, care au fost detinute de o organizatie cooperatistã si au fost înstrãinate de aceasta cu respectarea legii, persoana îndreptãtitã are dreptul la mãsuri reparatorii în echivalent constând în bunuri ori servicii sau despãgubiri bãnesti. Notificarea se adreseazã organizatiei cooperatiste care a detinut imobilul, indiferent de valoarea acestuia.

Norme metodologice:

27.1. Prevederile alin. (1) si (2) ale art. 27 din lege vizeazã stabilirea regimului juridic al reparatiilor pentru cazul imobilelor preluate cu titlu valabil, aflate în patrimoniul societãtilor comerciale care:

a) sunt privatizate integral sau într-o proportie care nu permite aplicarea art. 20 din lege (pentru acele societãti comerciale care mai au cote de capital neprivatizate sunt aplicabile dispozitiile art. 20 din lege, în mãsura în care valoarea imobilului restituibil este mai micã sau egalã decât valoarea cotei neprivatizate);

b) au fãcut obiectul unor proceduri de privatizare îndeplinite cu respectarea legii (Legea privatizãrii societãtilor comerciale nr. 58/1991, cu modificãrile si completãrile ulterioare, Legea nr. 83/1997 pentru privatizarea societãtilor comerciale bancare la care statul este actionar, cu modificãrile si completãrile ulterioare, Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societãtilor comerciale din turism, cu modificãrile ulterioare, Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãtilor comerciale, aprobatã prin Legea nr. 44/1998, cu modificãrile si completãrile ulterioare).

27.2. Pentru situatiile prevãzute la alin. (1) si (3) ale art. 27 din lege entitatea învestitã cu solutionarea notificãrii (entitatea care a fãcut privatizarea) va invita în scris persoana îndreptãtitã sau reprezentantul acesteia la negocierea:

a) valorii mãsurilor reparatorii;

b) modalitãtilor de acordare a mãsurilor reparatorii prevãzute expres de lege (compensare cu bunuri sau servicii, acordarea de actiuni la societãti comerciale tranzactionate pe piata de capital sau titluri de valoare nominalã ori combinarea acestora).

27.3. Rezultatele negocierii se vor consemna într-un proces-verbal semnat de participanti (un exemplar se va preda persoanei îndreptãtite). Dacã persoana astfel invitatã nu se prezintã la negociere, unitatea învestitã cu solutionarea notificãrii îi va comunica în scris acesteia stadiul solutionãrii notificãrii (inclusiv faptul cã lipsa optiunii sau, dupã caz, lipsa actelor doveditoare impun amânarea emiterii deciziei finale).

27.4. În cazul în care, cu ocazia negocierii, se constatã cã actele doveditoare necesare fundamentãrii deciziei sunt insuficiente, se va solicita depunerea acestora (se va face mentiune despre aceasta în procesul-verbal).

27.5. În cazul în care cu ocazia negocierii se constatã existenta unor divergente între pãrtile implicate cu privire la valorile solicitate si/sau modalitãtile de acordare a mãsurilor reparatorii, se va încheia proces-verbal de divergentã care va urma regimul prevãzut la art. 31 din lege.

27.6. Pentru situatia prevãzutã la art. 27 alin. (4) din lege (imobile preluate cu titlu valabil, care au fost detinute de o organizatie cooperatistã si au fost înstrãinate de aceasta cu respectarea legii) se va urma procedura prevãzutã anterior, cu precizarea cã mãsurile reparatorii posibil de acordat se limiteazã la compensarea cu bunuri sau servicii ori despãgubiri bãnesti, la alegerea persoanei îndeptãtite.

28. Art. 28 din lege:

(1) În termen de 60 de zile de la data primirii cererii persoanei îndreptãtite organele de conducere ale institutiei publice implicate în privatizare, prevãzutã la art. 27 alin. (2), respectiv ale organizatiei cooperatiste prevãzute la art. 27 alin. (4), vor stabili prin decizie sau, dupã caz, prin dispozitie motivatã valoarea si modalitatea mãsurilor reparatorii corespunzãtoare convenite prin negociere.

(2) Termenul de 60 de zile prevãzut la alin. (1) poate fi prelungit numai la cererea persoanei îndreptãtite, în vederea completãrii dovezilor necesare, sau în caz de imposibilitate a prezentãrii persoanei îndreptãtite, doveditã cu înscrisuri. Prelungirea termenului în vederea completãrii dovezilor necesare nu poate depãsi 18 luni de la data înregistrãrii notificãrii, sub sanctiunea solutionãrii cererii pe baza actelor doveditoare existente la dosar.

Norme metodologice:

28.1. Obligatia entitãtii învestite cu solutionarea notificãrii de a emite decizia sau, dupã caz, dispozitia motivatã, în termenul prevãzut de lege, poate fi prorogatã numai dacã se îndeplinesc conduitele impuse de lege [corespondentã scrisã transmisã periodic, prin care se solicitã actele doveditoare si se invitã la negocierea prevãzutã la alin. (1) al art. 28 din lege, corespondentã scrisã prin care persoana solicitantã cere expres prorogarea termenului pentru procurarea si depunerea actelor doveditoare]. În cazul în care persoana îndreptãtitã declarã în mod expres cã nu mai are alte dovezi de prezentat, solutionarea notificãrii se va face pe baza actelor existente la dosar la expirarea termenului de 60 de zile de la data acestei ultime comunicãri.

28.2. Cu ocazia negocierilor pãrtile pot utiliza evaluãri proprii sau expertize extrajudiciare care sã sustinã cuantumul valorii propuse a fi acoperite prin echivalent.

29. Art. 29 din lege:

Decizia sau, dupã caz, dispozitia motivatã a organului de conducere al institutiei publice implicate în privatizare, respectiv al organizatiei cooperatiste, se va emite pe baza avizului organelor teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice si se va comunica persoanei îndreptãtite în termen de 15 zile de la data adoptãrii. Dispozitiile art. 23 alin. (4) se aplicã în mod corespunzãtor. Organele teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice vor emite avizul, cu respectarea conditiilor de fond si de formã prevãzute de prezenta lege.

Norme metodologice:

29.1. Avizul organelor teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice, prevãzut de art. 29 din lege, vizeazã numai regimul mãsurilor de restituire avute în vedere de art. 27, 28 si 33 din lege si ca atare nu pot fi extinse si la celelalte situatii.

29.2. Solicitarea si emiterea avizului organelor teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice sunt obligatorii. O datã cu cererea de avizare se vor transmite:

a) fotocopii certificate de entitatea învestitã cu solutionarea notificãrii de pe toate actele depuse de solicitant; b) punctul de vedere preliminar al entitãtii învestite cu solutionarea notificãrii.

29.3. Cererea de eliberare a avizului trebuie sã cuprindã si termenul înlãuntrul cãruia acesta este oportun a fi emis pentru solutionarea notificãrii în termenul legal. Totodatã se recomandã înstiintarea în scris a persoanei solicitante cu privire la aceastã mãsurã.

29.4. Avizul organelor teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice se va emite în scris si poate fi:

a) favorabil (prin care se confirmã rezultatul negocierii sau solutiile propuse);

b) favorabil cu observatii (se aduc anumite corectii motivate cu privire la cuantumul valoric sau cu privire la modalitãtile de acordare a mãsurilor reparatorii);

c) negativ si motivat (se apreciazã cã nu sunt întrunite conditiile prevãzute de lege pentru acordarea mãsurilor reparatorii prevãzute de lege).

29.5. În cazul în care avizul organelor teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice nu este comunicat pânã la termenul indicat de entitatea învestitã cu solutionarea notificãrii, se va înstiinta persoana solicitantã despre aceasta. În cazul în care aceasta solicitã expres solutionarea cererii sale fãrã acest aviz, entitatea notificatã va emite decizia/dispozitia pe baza actelor doveditoare existente la dosar sau, dupã caz, va încheia proces-verbal de divergentã.

29.6. În cazul în care avizul organelor teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice cuprinde observatii neînsusite de entitatea solicitantã sau avizul este negativ, în decizia/dispozitia finalã emisã de entitatea notificatã se va face referire la motivele pentru care acestea nu au fost retinute.

30. Art. 30 din lege:

(1) În termen de 6 luni de la primirea deciziei sau, dupã caz, a dispozitiei motivate care conferã dreptul de a primi titluri de valoare nominalã folosite exclusiv în procesul de privatizare persoana îndreptãtitã este obligatã sã solicite Ministerului Finantelor Publice eliberarea acestor titluri, sub sanctiunea diminuãrii valorii stabilite cu 10% în caz de întârziere.

(2) În termen de 3 luni de la primirea cererii persoanei îndreptãtite Ministerul Finantelor Publice este obligat sã elibereze titlurile de valoare nominalã folosite exclusiv în procesul de privatizare, garantate de stat, sub sanctiunea plãtii unor penalitãti de 0,1% pe zi din valoarea sumei totale.

Norme metodologice:

Sintagma garantate de stat are semnificatia garantãrii exercitãrii drepturilor conferite de posesia acestor titluri înlãuntrul termenului legal de valorificare. O datã emise, titlurile de valoare nominalã nu pot fi anulate sau diminuate.

31. Art. 31 din lege:

(1) Dacã în termenul stabilit la art. 28 alin. (1) nu s-a convenit asupra valorii corespunzãtoare si asupra modalitãtilor de acordare a mãsurilor reparatorii, se va încheia un proces-verbal de divergentã.

(2) În termen de 6 luni de la data procesului-verbal de divergentã persoana îndreptãtitã se poate adresa sectiei civile a tribunalului în a cãrui circumscriptie teritorialã se aflã sediul persoanei juridice cu care este în litigiu, sub sanctiunea pierderii dreptului la mãsurile reparatorii prevãzute de prezenta lege.

(3) Cererea se va judeca cu celeritate. La primirea cererii se va fixa un prim termen cu citarea pãrtilor în camera de consiliu, la care se va dispune efectuarea unei expertize având ca obiect stabilirea valorii corespunzãtoare a imobilului în vederea acordãrii mãsurilor reparatorii prin echivalent si se va desemna un expert tehnic sau contabil, dupã caz.

Valoarea corespunzãtoare a imobilului va fi stabilitã numai pe bazã de expertizã, care va tine seama si de sarcinile bunului, atât la preluare, cât si la restituire.

(4) Dacã persoana îndreptãtitã opteazã prin cerere pentru titluri de valoare nominalã folosite exclusiv în procesul de privatizare, va fi citat în cauzã si Ministerul Finantelor Publice.

(5) Hotãrârea tribunalului este supusã cãilor legale de atac.

(6) În cazul în care persoana îndreptãtitã a optat în cererea adresatã justitiei pentru actiuni, prin hotãrâre judecãtoreascã instanta va constata valoarea corespunzãtoare stabilitã prin expertizã si va obliga institutia publicã implicatã în privatizare sã emitã o decizie sau, dupã caz, o dispozitie motivatã în temeiul cãreia persoana îndreptãtitã va primi actiuni.

(7) Dacã persoana îndreptãtitã a optat în cerere pentru titluri de valoare nominalã folosite exclusiv în procesul de privatizare, prin hotãrâre judecãtoreascã instanta va constata valoarea corespunzãtoare stabilitã prin expertizã si va obliga Ministerul Finantelor Publice sã emitã titlurile respective.

Norme metodologice:

31.1. Dacã în termenul de 60 de zile de la data primirii cererii (notificãrii) sau în termenul rezultat ca urmare a prorogãrii voluntare, dar nu mai târziu de termenul de 18 luni prevãzut la art. 28 alin. (2) din lege, nu s-a convenit asupra valorii corespunzãtoare si a modalitãtilor de acordare a mãsurilor reparatorii, se va încheia proces-verbal de divergentã.

31.2. În cazul în care persoana îndreptãtitã cere expres încheierea acestui act constatator (care îi permite accesul la justitie), entitatea învestitã cu solutionarea notificãrii nu poate refuza încheierea acestuia. Refuzul expres sau implicit (pasivitatea) entitãtii notificate se va înlãtura prin comunicarea unui proces-verbal de divergentã întocmit de notificatorul nemultumit, procedurã ce se va efectua prin intermediul executorului judecãtoresc. În acest caz termenul de 6 luni la care face trimitere alin. (2) al art. 31 din lege se va calcula de la data comunicãrii procesului-verbal de divergentã prin executorul judecãtoresc.

31.3. Prevederea art. 31 alin. (3) teza finalã din lege, potrivit cãreia “Valoarea corespunzãtoare a imobilului va fi stabilitã numai pe bazã de expertizã, care va tine seama si de sarcinile bunului, atât la preluare, cât si la restituire”, impune o dublã evaluare a sarcinilor (cele care afectau initial bunul si cele existente la data restituirii). Incidenta art. 31 din lege se referã numai la cazurile prevãzute strict de art. 27 din lege, iar tratamentul special acordat de legiuitor este justificat de necesitatea respectãrii dreptului de proprietate dobândit legal dupã anul 1990 (privatizãri legale sau vânzãri fãcute cu bunã-credintã si cu respectarea legii).

32. Art. 32 din lege:

(1) Persoanele care aveau calitatea de asociat al persoanelor juridice nationalizate prin Legea nr. 119/1948 sau prin alte acte normative au dreptul la mãsuri reparatorii constând în actiuni acordate cu precãdere la societatea comercialã care a preluat patrimoniul persoanei juridice nationalizate sau cu prioritate la o altã societate comercialã tranzactionatã pe piata de capital.

(2) De prevederile alin. (1) nu beneficiazã persoanele fizice sau juridice care au primit despãgubiri pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, în conditiile art. 5.

(3) Actiunile se vor acorda, la cererea persoanei îndreptãtite, de cãtre institutia publicã implicatã în privatizarea societãtii comerciale mentionate la alin. (1).

(4) Recalcularea valorii actiunilor se face de cãtre institutia publicã implicatã în privatizare în baza valorii activului net din ultimul bilant contabil, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau înregistrat la registrul comertului înaintea nationalizãrii, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Nationalã a României si a indicelui inflatiei stabilit de Institutul National de Statisticã si Studii Economice.

(5) În termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi Banca Nationalã a României va stabili coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.

(6) În termen de 60 de zile de la data primirii cererii persoanei îndreptãtite sau în termenul prelungit conform art. 28 institutia publicã implicatã în privatizare va stabili prin decizie sau, dupã caz, prin dispozitie motivatã valoarea recalculatã a actiunilor.

(7) Dacã persoana îndreptãtitã solicitã actiuni, institutia publicã implicatã în privatizare va stabili în urma negocierii, prin decizie sau, dupã caz, prin dispozitie motivatã, societãtile comerciale si numãrul de actiuni corespunzãtoare valorii recalculate.

(8) Persoana îndreptãtitã poate negocia cu institutia publicã implicatã în privatizare si alte forme de mãsuri reparatorii în echivalent.

Norme metodologice:

32.1. Întrucât ultimul bilant la care face referire alin. (4) al art. 32 din lege este insuficient pentru a stabili vocatia de persoanã îndreptãtitã, este necesarã dovedirea si a calitãtii de actionar sau de asociat la respectivele entitãti juridice, în functie de forma juridicã a acestora [art. 77 si urmãtoarele din Codul comercial nemodificat reglementau “societatea în nume colectiv (coprinzãtor), societatea în comanditã simplã, societatea în comanditã prin actiuni si societatea anonimã”] la momentul nationalizãrii [fãcându-se aplicarea prevederilor art. 3 alin. (1) din lege].

32.2. Pentru dovedirea calitãtii de asociat la societãti în nume colectiv ori în comanditã simplã sau pentru dovedirea calitãtii de actionar la societãti cu actiuni nominative se va solicita extras de pe registrul prevãzut la art. 142 pct. 1 din Codul comercial nemodificat.

32.3. Pentru dovedirea calitãtii de actionar la societãti comerciale care aveau emise actiuni la purtãtor se vor prezenta titlurile originale (dacã mai existã - mentionãm cã în cazul acestui tip de actiuni transferul dreptului de proprietate se fãcea prin simpla traditiune).

32.4. În cazul în care se depun aceste dovezi pentru asigurarea respectãrii exigentelor alin. (2) al art. 32 din lege se vor cere pentru toti solicitantii declaratiile prevãzute la pct. 5 din prezentele norme metodologice.

32.5. Pentru cuantificarea valorii actiunilor detinute si dovedite existã douã posibilitãti:

a) se va calcula cota procentualã aferentã titlurilor detinute si dovedite de solicitant prin stabilirea ponderii numãrului acestora la numãrul titlurilor corespunzãtoare capitalului social al respectivei societãti comerciale. Cota astfel stabilitã se va raporta la valoarea activului net din ultimul bilant contabil publicat în Monitorul Oficial al României, iar valoarea astfel rezultatã se va actualiza cu coeficientul de actualizare comunicat de Banca Nationalã a României si a indicelui de inflatie stabilit de Institutul National de Statisticã (se va avea în vedere Ordinul presedintelui Consiliului de administratie al Bãncii Nationale a României nr. 3/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 mai 2001, prin care s-a stabilit coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 pânã la data de 14 februarie 2001, ca fiind 1.303,33).

Exemplu: persoana prezintã dovezi care atestã detinerea a 500 de actiuni la o societate care avea emise 5.000 de actiuni. Ponderea participatiei sale este în acest caz de 10%.

Activul net din ultimul bilant publicat era de 100.000.000 lei în anul 1948. Rezultã cã valoarea aferentã cotei detinute era de 10.000.000 lei în anul 1948. Aplicând coeficientul de actualizare stabilit de Banca Nationalã a României, rezultã 10.000.000 x 1.303 = 13.030.000.000 lei. La aceastã valoare se adaugã suma rezultatã din calculul indicelui de inflatie aferent anilor 2001 si 2002. Aceastã ultimã sumã reprezintã valoarea care va face obiectul alocãrii actiunilor la societãtile comerciale prevãzute la alin. (1) al art. 32 din lege;

b) se va calcula valoarea unei actiuni emise de respectiva societate comercialã prin raportarea numãrului de actiuni emise la valoarea activului net patrimonial din ultimul bilant contabil publicat în Monitorul Oficial al României. Valoarea astfel calculatã se va înmulti cu numãrul de actiuni detinute si dovedite de actionarul solicitant, iar valoarea astfel rezultatã se va actualiza cu coeficientul de actualizare si cu indicele de inflatie.

Exemplu: valoarea activului net publicatã în Monitorul Oficial al României este de 100.000.000 lei aferenti anului 1948, iar numãrul de actiuni emise este de 5.000. Împãrtind 100.000.000 lei la 5.000, rezultã 20.000 lei/actiune. Înmultind numãrul actiunilor solicitantului, respectiv 500, cu valoarea de 20.000 lei/actiune, rezultã 10.000.000 lei aferenti anului 1948. Aplicând coeficientul de actualizare stabilit de Banca Nationalã a României, rezultã 10.000.000 x 1.303 = 13.030.000.000 lei. La aceastã valoare se adaugã suma rezultatã din calculul indicelui de inflatie aferent anilor 2001 si 2002. Aceastã ultimã sumã reprezintã valoarea care va face obiectul alocãrii actiunilor la societãtile comerciale prevãzute la alin. (1) al art. 32 din lege.

Se recomandã utilizarea metodei prevãzute la lit. b) în cazul în care ponderea actiunilor detinute si dovedite este foarte micã (subunitarã, de exemplu 0,123).

32.6. Prevederile alin. (8) al art. 32 din lege instituie si posibilitatea pentru persoana îndreptãtitã de a negocia cu institutia publicã implicatã în privatizare alte forme de mãsuri reparatorii în echivalent. Semnalãm cã prevederea respectivã poate viza:

a) mãsura compensãrii cu alte bunuri sau servicii;

b) acordarea de titluri de valoare nominalã folosite exclusiv în procesul de privatizare;

c) acordarea de despãgubiri bãnesti.

Se recomandã ca aplicarea prevederilor alin. (8) al art. 32 din lege sã se facã în completarea mãsurii reparatorii prevãzute la alin. (1) al aceluiasi articol, în sensul acoperirii pãrtii valorice aferente dreptului cuvenit actionarului/asociatului care excedeazã capitalului disponibil la societãtile comerciale oferite de institutia implicatã în procesul de privatizare.

32.7. Mãsuri institutionale si procedurile pentru acordarea actiunilor

1. Fiecare entitate implicatã în procedurile de privatizare, care are obligatia de a acorda actiuni persoanelor îndreptãtite la aceastã mãsurã reparatorie, are obligatia de a respecta prezenta procedurã. Aceasta va organiza un birou sau, dupã caz, un ghiseu special de atribuire de actiuni în baza Legii nr. 10/2001, care va fi deservit de personal corespunzãtor si ca pregãtire profesionalã (juristi sau economisti), si ca numãr (în functie de numãrul cererilor). Salariatii care desfãsoarã aceste activitãti beneficiazã de prevederile art. V alin. (2) al titlului II din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 184/2002.

2. Prezenta procedurã este aplicabilã si în cazul în care ofertantul are si calitatea de emitent al deciziei/dispozitiei prin care se acordã actiuni, dacã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentelor norme metodologice nu a operat transferul de actiuni.

3. În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentelor norme metodologice, fiecare entitate implicatã în procedurile de privatizare (denumitã ofertant), care are obligatia de a acorda persoanelor îndreptãtite actiuni ca mãsurã reparatorie în echivalent din cadrul capitalului social disponibil (procedurã care va fi denumitã în continuare privatizare prin restituire) va stabili si va afisa la sediul sãu prima ofertã de capital disponibil destinatã acestei mãsuri reparatorii, care va cuprinde:

a) lista initialã cu societãtile comerciale aflate în portofoliul lor, la care au cote disponibile de capital pentru privatizare prin restituire, sediul acestora, capitalul social total, cota de capital disponibil (exprimatã în procente), obiectul de activitate (pe scurt), codul fiscal, valoarea nominalã a unei actiuni si, dupã caz, ultima cotatie a valorii actiunii societãtii comerciale respective (fie pe RASDAQ, fie la Bursã); si

b) durata ofertei.

4. Durata primei oferte de privatizare prin restituire va fi de 90 de zile de la data publicãrii. Dupã 30 de zile de la închiderea primei oferte de privatizare prin restituire institutia implicatã va emite o nouã ofertã care va cuprinde societãti comerciale pentru care, în urma acordãrii de actiuni în cadrul primei oferte, a rãmas capital disponibil.

5. Tranzactionarea actiunilor societãtilor comerciale care fac obiectul procedurilor de privatizare prin restituire se va suspenda pe durata ofertei de privatizare prin restituire.

6. Constituie capital disponibil acea parte de capital social detinutã de stat sau de altã entitate implicatã în procesul de privatizare la o societate comercialã neprivatizatã, în tot sau în parte, care nu este afectatã de alte drepturi izvorând din contractele de privatizare încheiate deja în baza legilor de privatizare.

7. Oferta de privatizare prin restituire este destinatã exclusiv persoanelor îndreptãtite, care au beneficiat de mãsura restituirii prin actiuni, acordatã în temeiul legii, precum si al Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 501/2002, cu modificãrile ulterioare.

8. Oferta initialã de privatizare prin restituire si datele de identificare a ofertantului se vor publica, pe cheltuiala acestuia, în cel putin un ziar de rãspândire nationalã, în termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentelor norme metodologice.

9. Dupã expirarea termenului prevãzut la pct. 8 titularul deciziei/dispozitiei de restituire prin acordarea de actiuni sau reprezentantul acestuia desemnat prin procurã specialã ori, dupã caz, mostenitorii acestuia (pe baza certificatului de mostenitor) va/vor depune o cerere privind atribuirea de actiuni la una sau mai multe dintre societãtile comerciale prevãzute pentru oferta initialã de restituire, la care va anexa în copie legalizatã decizia/dispozitia emisã de entitatea învestitã cu solutionarea.

Cererea va cuprinde:

- numele si prenumele persoanei îndreptãtite, dupã caz, sediul persoanei juridice, domiciliul/sediul;

- valoarea stabilitã în decizie/dispozitie pentru acordarea de actiuni;

- societatea comercialã la care opteazã pentru acordarea de actiuni;

- indicarea numãrului deciziei/dispozitiei prin care s-a acordat beneficiul acestei mãsuri si emitentul.

10. În termen de 60 de zile de la primirea cererii si a copiei legalizate de pe decizie, ofertantul analizeazã cererea si invitã persoana îndreptãtitã la negocierea atribuirii de actiuni.

11. Atribuirea de actiuni în cadrul unei oferte de privatizare prin restituire se face în functie de momentul depunerii cererii privind atribuirea de actiuni, cu exceptia cazului în care, în decizia de solutionare a notificãrii emisã chiar de entitatea implicatã în privatizare, este individualizatã societatea comercialã la care urmeazã sã i se atribuie sau, dupã caz, sã i se aloce actiunile. În aceastã situatie se va proceda la atribuirea directã a actiunilor pânã la concurenta actiunilor disponibile, iar în cazul în care sunt mai multi solicitanti, se va aplica în mod corespunzãtor procedura prevãzutã la pct. 13.

12. În cazul în care, în cadrul unei oferte de privatizare prin restituire, la societatea comercialã care a preluat patrimoniul persoanei juridice nationalizate existã capital social disponibil, negocierea si atribuirea de actiuni se vor face cu prioritate la aceasta, indiferent de altã optiune a persoanei; în cazul în care societatea comercialã respectivã nu mai are capital disponibil, persoana îndreptãtitã poate opta în cadrul negocierilor pentru oricare dintre societãtile comerciale prevãzute în oferta de restituire.

13. În cazul în care, în cadrul unei oferte de privatizare prin restituire, capitalul social disponibil de la o societate comercialã nu este îndestulãtor pentru persoanele îndreptãtite care beneficiazã de prioritatea prevãzutã la pct. 11, se va proceda la alocarea proportionalã, în functie de ponderea fiecãrei solicitãri negociate.

Exemplu: capitalul disponibil la societatea X este de 50.000 actiuni; sunt 3 solicitanti prioritari (A, B si C) cãrora, în urma negocierii individuale si a sumelor de referintã prevãzute în fiecare decizie, li s-a stabilit posibilitatea de a dobândi:

A - 10.000 de actiuni; B - 50.000 de actiuni; C - 40.000 de actiuni, rezultând un total de 100.000 de actiuni. Ponderea dreptului fiecãrei persoane în acest total este: A - 10%;

B - 50%; C - 40%. Pentru stabilirea numãrului de actiuni care se alocã fiecãrei persoane se va aplica procentul astfel obtinut la numãrul actiunilor disponibile, rezultând:

A - 10% din 50.000 = 5.000 de actiuni; B - 50% din 50.000 = 25.000 de actiuni; C - 40% din 50.000 = 20.000 de actiuni.

14. Dupã atribuirea sau, dupã caz, alocarea actiunilor, ofertantul va elibera persoanei îndreptãtite un certificat de actionar care va indica titularul acestora, numãrul actiunilor si datele de identificare a societãtii comerciale.

15. În cazul societãtilor/companiilor nationale declansarea acestei proceduri se va face dupã aprobarea deciziei de privatizare, potrivit legii.

Cadrul normativ prevãzut în prezentele norme metodologice poate fi completat de cãtre institutiile publice implicate în procesul de privatizare cu prevederi specifice ce vor fi aprobate prin hotãrâre a Guvernului.

33. Art. 33 din lege:

(1) În situatia imobilelor pentru care la art. 10 si 11 a fost stabilitã restituirea în echivalent persoana îndreptãtitã adreseazã notificarea prevãzutã la art. 21 alin. (1) primãriei în a cãrei razã s-a aflat imobilul, respectiv Primãriei Municipiului Bucuresti.

(2) Mãsurile reparatorii în echivalent se stabilesc prin dispozitie motivatã a primarului, respectiv a primarului general al municipiului Bucuresti, cu avizul organelor teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice, dat în urma verificãrii conditiilor de fond si de formã prevãzute de prezenta lege.

(3) Dispozitiile art. 21-26 se aplicã în mod corespunzãtor.

Norme metodologice:

33.1. Potrivit art. 10 si 11 din lege, mãsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda pentru imobilele cu altã destinatie decât aceea de locuintã sunt:

- atribuirea de titluri de valoare nominalã folosite exclusiv în procesul de privatizare;

- atribuirea de actiuni la societãti comerciale tranzactionate pe piata de capital;

- compensarea cu alte bunuri si servicii oferite de detinãtor, cu acordul persoanei îndreptãtite.

33.2. Emiterea deciziei primarului este conditionatã si în acest caz (ca si în cazul situatiilor prevãzute la art. 27 din lege) de existenta avizului organelor teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice. Cu privire la acest aviz, se va urma procedura stabilitã la pct. 29 din prezentele norme metodologice.

34. Art. 34*) din lege:

(1) În termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi Ministerul Finantelor Publice va elabora norme metodologice privind emiterea, înregistrarea si utilizarea titlurilor de valoare nominalã.

(2) Titlurile de valoare nominalã emise de Ministerul Finantelor Publice conform art. 30 alin. (2) pot circula pe piatã si pot fi folosite exclusiv în procesul de privatizare.

(3) Institutiile publice implicate în privatizare, precum si Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (fostul Fond al Proprietãtii de Stat) sunt obligate sã primeascã în platã titlurile de valoare nominalã prevãzute la alin. (2) pentru cumpãrarea de actiuni si active ale societãtilor comerciale în curs de privatizare.

(4) Termenul de valorificare a titlurilor de valoare nominalã folosite exclusiv în procesul de privatizare este de cel mult 7 ani de la data emisiunii titlului, la valoarea actualizatã în raport cu indicele inflatiei.

(5) În vederea asigurãrii surselor pentru acordarea mãsurilor reparatorii în echivalent sub formã de titluri de valoare nominalã si prin actiuni, se rezervã o cotã de pânã la 20% din capitalul social de la societãtile sau companiile nationale rezultate din reorganizarea regiilor autonome. Stabilirea cotelor si alocarea titlurilor de valoare nominalã sau, dupã caz, a actiunilor se fac potrivit normelor metodologice aprobate prin hotãrâre a Guvernului.

Norme metodologice:

34.1. Titlurile de valoare nominalã au regim special si sunt materializate în formulare tipizate cu valori nominale tipãrite si elemente speciale de securizare.

34.2. Formularea pot circula pe piatã are semnificatia posibilitãtii înstrãinãrii respectivelor înscrisuri prin cesiunea acestor titluri, cu conditia înregistrãrii acestei operatiuni la emitent - Ministerul Finantelor Publice -, prin trezoreria care l-a distribuit. Fiecare titlu de valoare nominalã cuprinde rubrica “cesionar” în care se vor înscrie datele de identificare a acestuia si numãrul de înregistrare acordat de emitent. Poate fructifica titlul numai titularul sau, în cazul înstrãinãrii, ultimul cesionar înscris în respectivul titlu de valoare nominalã.

În cazul decesului titularului sau ultimului cesionar, titlul de valoare nominalã se va fructifica de cãtre mostenitorii legali.

34.3. Procedura de emitere, înregistrare si utilizare a titlurilor de valoare nominalã

1. În scopul efectuãrii procedurilor prevãzute de lege pentru acordarea titlurilor de valoare nominalã, în cadrul Ministerului Finantelor Publice se constituie un birou special - “Biroul pentru restituiri prin titluri de valoare nominalã”, denumit în continuare Biroul central, format din specialisti ai respectivului minister (de regulã, economisti si juristi, dar si alte specialitãti). De asemenea, la nivelul directiilor trezoreriei si contabilitãtii publice judetene si trezoreriilor sectoarelor municipiului Bucuresti, dupã caz, se va înfiinta câte un “ghiseu pentru restituiri prin titluri de valoare nominalã”, denumit în continuare ghiseu teritorial, deservit de 1-2 salariati din cadrul acesteia.

2.1. Titlurile de valoare nominalã sunt înscrisuri speciale,

cu urmãtoarele valori nominale:

a) 500.000 lei, care vor purta seria A;

b) 1.000.000 lei, care vor purta seria B;

c) 10.000.000 lei, care vor purta seria C;

d) 50.000.000 lei, care vor purta seria D;

e) 100.000.000 lei, care vor purta seria E;

f) 1.000.000.000 lei, care vor purta seria F.

Diferentierea tipurilor de titluri de valoare nominalã se face prin serie si nu prin numãr, fiecare serie începe de la numãrul 1 si continuã conform necesitãtilor.

2.2. Modelul titlului de valoare nominalã este stabilit în anexa nr. 4. Salariatul Biroului central din cadrul Ministerului Finantelor Publice va completa pe fiecare înscris datele de identificare a titularului, data emiterii, dupã care va decupa înscrisul oficial care va fi transmis pentru distribuire persoanelor îndreptãtite. Titlurile de valoare nominalã emise de Ministerul Finantelor Publice vor contine elemente de securizare si vor purta semnãtura ministrului. În cazul în care se constatã existenta unor neconcordante între decizia/dispozitia motivatã si datele de identificare completate de salariatul desemnat a îndeplini aceastã procedurã în titlul de valoare ca urmare a neatentiei sau omisiunii involuntare, titlul respectiv se va anula prin bararea cu o linie diagonalã, sub care se va înscrie cuvântul “ANULAT”, si se va proceda la emiterea unui nou titlu de valoare. Titlurile de valoare nominalã anulate se vor înregistra într-o evidentã specialã si se vor arhiva.

2.3. Tipãrirea titlurilor de valoare nominalã se face prin Compania Nationalã “Imprimeria Nationalã” - S.A. si se suportã din bugetul Ministerului Finantelor Publice.

3. Titularul deciziei/dispozitiei motivate prin care s-a stabilit ca mãsurã reparatorie acordarea de titluri de valoare nominalã sau reprezentantul acestuia va depune la Biroul central:

a) actul prin care s-a stabilit mãsura reparatorie privind acordarea titlurilor de valoare nominalã (în original sau în copie legalizatã; în cazul în care decizia/dispozitia contine si alte mãsuri reparatorii, se va depune copie legalizatã de pe aceasta);

b) cererea titularului sau reprezentantului acestuia, care va contine urmãtoarele date:

- numele si prenumele sau, dupã caz, denumirea persoanei înscrise în decizia administrativã emisã în temeiul legii - actul de identificare (buletin de identitate, carte de identitate, pasaport, adeverintã de identitate si, dupã caz, codul numeric personal; datele de identificare a persoanei juridice, inclusiv codul unic de înregistrare). În cazul în care sunt înscrise mai multe persoane în decizia administrativã, titlul de valoare va cuprinde datele de identificare a reprezentantului acestora desemnat prin act autentic;

- emitentul deciziei/dispozitiei prin care s-a acordat aceastã mãsurã reparatorie si valoarea nominalã totalã a titlului exprimatã în lei;

- modalitatea de acordare a titlurilor de valoare prin indicarea numãrului de titluri de valoare nominalã pentru cele 6 categorii de valori pânã la concurenta sumei stabilite (optiunea de divizare a valorilor se va face în functie de optiunea titularului privind modalitatea de utilizare a acestora);

- adresa postalã la care acesta doreste sã i se facã comunicãrile oficiale.

Exemplu: valoarea în limita cãreia se acordã titluri de valoare nominalã este de 3.550.000.000 lei.

Titularul poate opta pentru:

- 2 titluri de 1.000.000.000 lei, rezultând 2.000.000.000 lei;

- 1 titlu a 1.000.000.000 lei, rezultând 1.000.000.000 lei;

- 10 titluri a 50.000.000 lei, rezultând 500.000.000 lei;

- 5 titluri a 10.000.000 lei, rezultând 50.000.000 lei.

---

*) Este reprodus textul rezultat în urma modificãrii si completãrii Legii nr. 10/2001 prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 184/2002.

Rezultã un numãr de 18 titluri cu valoare diferitã, pe care titularul dreptului le poate folosi în cadrul tranzactiilor sale.

4. În cazul în care în final rezultã valori reziduale subunitare mai mari sau egale cu jumãtate (250.000 lei), în raport de titlul cu valoarea nominalã cea mai micã (500.000 lei), acestea se vor rotunji în favoarea titularilor. În cazul în care în final rezultã valori reziduale subunitare mai mici de jumãtate (249.000 lei), în raport de titlul cu valoarea nominalã cea mai micã (500.000 lei), acestea se vor rotunji în favoarea emitentului.

5. Actele prevãzute la pct. 3 pot fi depuse si prin postã cu confirmare de primire. Directiile trezoreriei si contabilitãtii publice judetene si trezoreriile sectoarelor municipiului Bucuresti vor fi stabilite în functie de adresa postalã comunicatã de titular în cererea sa.

6. În termen de 30 de zile de la primirea actelor prevãzute la pct. 3, Biroul central va comunica persoanei îndreptãtite trezoreria teritorialã competentã care îi va remite titlurile de valoare nominalã, conform optiunii de divizare fãcute de aceasta, si termenul de la care le poate prelua.

7. În scopul înregistrãrii si evidentierii centralizate a titlurilor de valoare nominalã emise, Ministerul Finantelor Publice va înfiinta un “registru unic de evidentã a titlurilor de valoare nominalã emise” care va contine datele de identificare a titularului, actul prin care s-a stabilit valoarea acestora, seria si numãrul titlurilor de valoare nominale emise, data emiterii, trezoreria teritorialã competentã si data transmiterii titlurilor cãtre acestea. Datele respective se vor înregistra si în format electronic.

8. Dupã emiterea titlurilor de valoare nominalã acordate, Biroul central procedeazã la transmiterea acestora pe bazã de borderou la directiile trezoreriei si contabilitãtii publice judetene si la trezoreriile sectoarelor municipiului Bucuresti, dupã caz.

9. La directiile trezoreriei si contabilitãtii publice judetene si la trezoreriile sectoarelor municipiului Bucuresti, dupã caz, se va deschide un “registru judetean unic pentru evidenta titlurilor de valoare nominalã primite de la Biroul central si predate” care va cuprinde data si numãrul borderoului transmis de Biroul central, datele de identificare a titularului, seria si numãrul titlurilor de valoare nominalã emise pentru fiecare titular, data predãrii cãtre acesta si semnãtura de primire a titularului sau a reprezentantului acestuia.

10. Pe mãsura primirii actelor prevãzute la pct. 3, Biroul central va transmite trezoreriilor competente borderoul cu evidenta pe titulari a titlurilor de valoare nominalã emise si înscrisurile speciale. Trezoreriile competente, în termen de 5 zile de la primire, vor proceda la afisarea la sediul lor a persoanelor invitate sã îsi ridice titlurile de valoare nominalã. În cazul în care pentru ridicarea titlurilor de valoare nominalã nu se prezintã primul beneficiar, procura specialã a reprezentantului acestuia sau copia certificatului de mostenitor prezentatã de cãtre persoana îndreptãtitã va fi avizatã din punct de vedere al legalitãtii de cãtre serviciul/biroul juridic.

11. Titlurile de valoare nominalã se vor preda numai pe baza actului de identitate (buletin de identitate, carte de identitate, pasaport - se va retine o fotocopie a acestuia) al titularului, a procurii speciale a reprezentantului acestuia (care se va retine) sau, dupã caz, a certificatului de mostenitor (în cazul în care sunt mai multi mostenitori, acestia vor desemna un reprezentant prin procurã specialã - se va retine o fotocopie a certificatului de mostenitor si procura specialã în original).

12. În cazul pierderii sau distrugerii titlurilor de valoare nominalã emise si predate titularilor nu se pot emite duplicate.

În acest caz titularul se adreseazã Biroului central care va hotãrî procedura de urmat.

13. Fiecare entitate implicatã în procedurile de privatizare va organiza un birou sau, dupã caz, un ghiseu special de atribuire actiuni contra titluri de valoare nominalã în baza Legii nr. 10/2001 si care va fi deservit de personal corespunzãtor atât ca pregãtire profesionalã (juristi sau economisti), cât si ca numãr (în functie de numãrul cererilor). Salariatii care presteazã aceste activitãti beneficiazã de prevederile art. V alin. (2) al titlului II din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 184/2002.

14. În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentelor norme metodologice, fiecare entitate implicatã în procedurile de privatizare are obligatia de a întocmi si de a afisa la sediul sãu lista cu societãtile comerciale care au fie active disponibile, fie capital disponibil pentru schimbul de actiuni contra titluri de valoare nominalã. Acordarea de actiuni în schimbul titlurilor de valoare nominalã se va face potrivit procedurii stabilite pentru privatizarea prin restituire, care se va aplica în mod corespunzãtor. În cazul societãtilor/companiilor nationale declansarea acestei proceduri se va face dupã aprobarea deciziei de privatizare, potrivit legii.

15. Titlurile de valoare nominalã sunt titluri speciale de platã si ca atare pot fi utilizate pentru cumpãrarea de actiuni sau active disponibile la societãti comerciale privatizabile ori la regii autonome. Cumpãrarea de actiuni sau de active disponibile se va face în urma negocierii între detinãtorul titlului de valoare si institutia publicã implicatã în procesul de privatizare. Initiativa cumpãrãrii de actiuni sau de active disponibile apartine, în principiu, detinãtorului titlului de valoare nominalã care va transmite o ofertã de cumpãrare institutiei implicate în procesul de privatizare (entitatea care detine participatie privatizabilã la o societate comercialã, inclusiv companie/societate nationalã organizatã sub formã de societate comercialã pe actiuni sau, dupã caz, ministerului de resort care are în coordonare regia ce detine active disponibile).

16. Actualizarea valorilor înscrise în titlurile emise se va face la data utilizãrii lor prin aplicarea indicelui de inflatie pentru perioada dintre începutul lunii urmãtoare celei în care a fost emis titlul de valoare si sfârsitul lunii anterioare datei utilizãrii. Actualizarea se face de cãtre entitatea care primeste titlul de valoare nominalã pentru plata actiunilor sau, dupã caz, a activelor astfel înstrãinate. În cazul utilizãrii titlurilor de valoare nominalã ca instrument de platã pentru actiunile tranzactionate pe piata de capital autorizatã, actualizarea titlului de valoare nominalã se va face de cãtre functionarul care primeste în platã respectivele titluri. În acest ultim caz comisionul aferent operatiunii respective va fi suportat de cãtre solicitant.

17. Dupã primirea în platã a titlurilor de valoare nominalã, acestea se bareazã cu rosu si se înscrie de cãtre vânzãtor mentiunea “UTILIZAT CA PLATÃ ÎN CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPÃRARE nr. din...”. Titlurile de valoare nominalã utilizate se retin de cãtre ofertant si se înregistreazã într-un registru special deschis si tinut de acesta. În termen de 15 zile de la primirea în platã, titlul de valoare nominalã utilizat se predã cu semnãturã de primire la oricare dintre directiile trezoreriei si contabilitãtii publice judetene sau la trezoreriile sectoarelor municipiului Bucuresti, dupã caz. Aceasta are obligatia ca, pe mãsura primirii titlurilor de valoare nominalã, sã le transmitã Biroului central pe bazã de borderou.

18. Persoanele care, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentelor norme metodologice, au depus cereri si acte doveditoare la Ministerul Finantelor Publice în vederea emiterii titlurilor de valoare nominalã pot completa documentatia depusã cu optiunea privind modul de acordare a titlurilor în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentelor norme metodologice. În cazul în care persoana îndreptãtitã nu depune optiunea respectivã înlãuntrul acestui termen, distribuirea pe categorii de titluri de valoare nominalã se va face de cãtre emitent, prin Biroul central.

35. Art. 35 din lege:

(1) În cazul în care mãsurile reparatorii în echivalent se fac prin actiuni persoana îndreptãtitã se adreseazã uneia dintre institutiile publice implicate în privatizare, prevãzute la art. 27 alin. (2), cu o cerere, în termen de 60 de zile de la primirea deciziei sau, dupã caz, a dispozitiei motivate.

(2) Institutia publicã implicatã în privatizare este obligatã ca în termen de 60 de zile de la data primirii cererii sã invite persoana îndreptãtitã pentru a negocia mãsurile reparatorii în echivalent.

Norme metodologice:

35.1. Persoana îndreptãtitã, care este titulara deciziei/dispozitiei motivate prin care entitatea învestitã cu solutionarea notificãrii a dispus mãsura acordãrii de actiuni, va depune la institutia publicã implicatã în privatizare (care are în portofoliul sãu actiunile societãtii comerciale pentru care opteazã solicitantul) urmãtoarele acte:

a) cererea prin care solicitã actiunile unei sau unor anumite societãti comerciale privatizabile (care va cuprinde: datele de identificare a titularului deciziei, optiunile acesteia, datele de identificare a societãtilor comerciale pentru ale cãror actiuni s-a optat, decizia de acordare si emitentul, semnãtura si data);

b) copie legalizatã de pe decizia/dispozitia motivatã prin care s-a acordat mãsura reparatorie privind atribuirea de actiuni.

35.2. Institutia publicã implicatã în privatizare este obligatã ca în termenul stabilit de lege sã verifice dacã societãtile comerciale indicate în cerere se aflã în portofoliul sãu sau dacã mai au capital privatizabil disponibil si sã invite titularul cererii la negociere.

35.3. Negocierea se poate purta si prin corespondentã sau prin orice alte mijloace electronice admise de lege (fax, telefon, e-mail etc.), dar în toate cazurile rezultatul acesteia se va consemna într-un proces-verbal constatator al finalizãrii negocierii, semnat de pãrti. Titularul deciziei/dispozitiei poate da mandat special de reprezentare unei alte persoane (prin înscris autentificat).

35.4. În cazul în care decizia/dispozitia indicã mai multe persoane îndreptãtite, acestea vor mandata fie pe unul sau pe unii dintre acestia, fie vor da mandat special de reprezentare unei alte persoane (prin înscris autentificat).

35.5. În cazul în care constatã cã societãtile indicate în cerere nu se aflã în portofoliul sãu va înstiinta de îndatã solicitantul despre aceasta în vederea reformulãrii cererii.

36. Art. 36 din lege:

(1) Despãgubirile bãnesti se acordã conform prevederilor prezentului capitol.

(2) Notificãrile prin care persoana îndreptãtitã solicitã acordarea de despãgubiri bãnesti sau opteazã pentru despãgubiri bãnesti se adreseazã prefecturii în a cãrei razã se aflã ori s-a aflat imobilul preluat abuziv, în termenul si în conditiile reglementate de art. 21.

(3) În cazul în care persoana îndreptãtitã a solicitat restituirea în naturã, dar aceasta nu a fost aprobatã sau nu este posibilã, potrivit legii, unitatea detinãtoare sau, dupã caz, primãria va transmite decizia, respectiv dispozitia privind oferta de acordare a despãgubirilor bãnesti, prefecturii în a cãrei razã acestea îsi au sediul, în termen de 60 de zile de la primirea notificãrii. Dacã valoarea imobilului s-a stabilit prin expertizã, se va anexa si o copie de pe expertizã, iar dacã oferta nu a fost acceptatã si persoana îndreptãtitã s-a adresat instantei, se va face aceastã mentiune.

(4) În cazul în care nu s-a efectuat o expertizã pentru stabilirea valorii imobilului, decizia sau, dupã caz, dispozitia mentionatã la alin. (2) va cuprinde în mod obligatoriu valoarea estimativã a acestuia.

Norme metodologice:

36.1. Legea stabileste douã variante procedurale prin care se poate realiza dreptul la despãgubiri bãnesti:

a) cazul în care unitatea detinãtoare sau primarul învestit initial cu solutionarea notificãrii constatã sau apreciazã cã nu se poate dispune restituirea în naturã si persoana îndreptãtitã în virtutea dreptului sãu de optiune a ales acordarea de despãgubiri bãnesti ca mãsurã echivalentã alternativã de reparare;

b) cazul în care chiar prefectura este tinutã sã analizeze notificarea privind acordarea de despãgubiri bãnesti în ipoteza în care persoana îndreptãtitã a avut libertatea de a opta pentru aceastã cale.

Pentru primul caz este evident cã decizia/dispozitia motivatã este datã dupã consumarea procedurii prevãzute la art. 24 din lege si ca atare prefectura se va limita numai la înregistrarea si cuantificarea despãgubirilor bãnesti pânã la data intrãrii în vigoare a legii speciale la care face trimitere art. 40 din lege, însã, pentru cel de-al doilea caz, prefectura devine entitatea învestitã cu solutionarea notificãrii respective.

36.2. Prefecturile învestite cu solutionarea notificãrilor prin care se solicitã despãgubiri bãnesti au obligatia sã verifice faptul cã într-adevãr varianta solicitatã de persoana îndreptãtitã este singura posibilã. În cazul în care se constatã (în urma analizei situatiei juridice a imobilului pentru care se cere despãgubire si a situatiei unitãtii detinãtoare) cã solutia restituirii în naturã era totusi posibilã, va comunica în scris persoanei îndreptãtite noua solutie si va transmite notificarea detinãtorului imobilului posibil de a fi restituit în naturã. În acest caz unitatea detinãtoare devine unitatea obligatã la solutionarea notificãrii si, dupã caz, la restituire, potrivit legii.

36.3. În cazul în care notificarea privind acordarea de despãgubiri bãnesti nu contine valoarea estimatã aferentã imobilului/imobilelor imposibil de restituit (fie concretizatã în rapoarte de expertizã - extrajudiciarã sau judiciarã – depuse în copii certificate sau legalizate, fie concretizatã prin indicarea unei valori estimative), se va solicita petentului completarea notificãrii în acest sens.

36.4. Pentru analizarea valorilor solicitate si stabilirea despãgubirilor bãnesti ce se vor acorda în cadrul fazei administrative, se recomandã constituirea la nivelul fiecãrei prefecturi a unei comisii interne de evaluare (formatã din 3-5 persoane, de regulã din cadrul personalului prefecturii) care va întocmi un raport de evaluare. Comisia internã de evaluare astfel constituitã va urma procedura recomandatã la pct. 10 din prezentele norme metodologice. Activitatea prefecturii se va finaliza printr-un proces-verbal în care se consemneazã sumele stabilite în oferta de despãgubire, dupã caz, sumele solicitate de persoana îndreptãtitã, precum si cele rezultate în urma evaluãrii efectuate de comisia internã.

37. Art. 37 din lege:

Dupã centralizarea notificãrilor si a ofertelor de acordare a despãgubirilor bãnesti prefecturile vor transmite centralizatoarele, împreunã cu materialele primite, Ministerului Finantelor Publice.

38. Art. 38 din lege:

Pentru evaluarea depãgubirilor bãnesti care urmeazã sã fie acordate persoanelor îndreptãtite, în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se va constitui prin decizie a primului-ministru o comisie interministerialã formatã din 2-3 reprezentanti ai Ministerului Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei, Ministerului Finantelor Publice si Ministerului Administratiei Publice.

39. Art. 39 din lege:

Secretariatul comisiei interministeriale se asigurã de Ministerul Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei.

Norme metodologice:

Înfiintarea secretariatului comisiei interministeriale si regulamentul de functionare al acestuia se aprobã prin ordin al ministrului lucrãrilor publice, transporturilor si locuintei.

40. Art. 40 din lege:

Pe baza evaluãrii despãgubirilor bãnesti, în termen de un an de la expirarea termenului de 6*) luni prevãzut de lege pentru depunerea notificãrilor, prin lege specialã se vor reglementa modalitãtile, cuantumul si procedurile de acordare a depãgubirilor bãnesti, care pot fi plafonate.

---

*) Termenul respectiv a fost prelungit cu 3 luni prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 109/2001 si cu 3 luni prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 145/2001.

Art. 401*). - Încãlcarea dispozitiilor prezentei legi atrage, dupã caz, rãspunderea disciplinarã, administrativã, civilã sau penalã.

Art. 402. - Exercitarea abuzivã a dreptului de a depune notificãri în vederea restituirii de imobile în temeiul prezentei legi atrage rãspunderea civilã pentru pagubele pricinuite.

Art. 403. - Fapta de a notifica persoana juridicã detinãtoare a imobilului, stiind cã nu este îndreptãtit potrivit prezentei legi la mãsuri reparatorii, în scopul de a împiedica încheierea actelor juridice de înstrãinare a acestuia sau a actelor juridice în cadrul procesului de privatizare, dacã s-a pricinuit o pagubã, constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendã.

Art. 404. - (1) Emiterea deciziei sau a dispozitiei de restituire în lipsa actelor doveditoare a dreptului de proprietate, a calitãtii de mostenitor al fostului proprietar sau, dupã caz, a calitãtii de asociat al persoanei juridice proprietare a imobilului preluat constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 1 an la 5 ani.

(2) Cu aceeasi pedeapsã se sanctioneazã si emiterea deciziei sau a dispozitiei de restituire în lipsa dovezilor privind îndreptãtirea persoanelor juridice prevãzute la art. 3 lit. c) de a obtine mãsuri reparatorii.

Art. 405. - Dacã infractiunile prevãzute la art. 288-293 din Codul penal sunt sãvârsite în cadrul procedurilor de restituire a imobilelor stabilite prin prezenta lege, minimul si maximul special al pedepsei închisorii se majoreazã cu 2 ani.

Norme metodologice:

Institutiile implicate în aplicarea legii vor comunica cazurile de încãlcare a legii Autoritãtii pentru urmãrirea aplicãrii unitare a Legii nr. 10/2001. Se recomandã institutiilor implicate în aplicarea legii o analizã atentã a cazurilor în care punctul de legãturã cu beneficiul legii este dat fie de invocarea unor testamente olografe, fie de invocarea unor acte de proprietate susceptibile de a fi fost contrafãcute (stersãturi, modificãri etc.) sau a unor acte sub semnãturã privatã.

41. Art. 41 a fost abrogat prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 175/2001, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 426/2002.

42. Art. 42 din lege:

(1) Distrugerile si degradãrile cauzate imobilelor care fac obiectul prezentei legi dupã intrarea în vigoare a acesteia si pânã în momentul predãrii efective cãtre persoana îndreptãtitã cad în sarcina detinãtorului imobilului.

(2) Detinãtorul imobilului, în prezenta persoanei îndreptãtite, va încheia un proces-verbal privind starea de fapt a imobilului, în termen de cel mult 15 zile de la data solicitãrii.

(3) În cazul nerespectãrii de cãtre detinãtorul imobilului a termenului prevãzut la alin. (2), persoana îndreptãtitã se poate adresa executorului judecãtoresc, care va întocmi procesul-verbal privind situatia realã a imobilului.

(4) În vederea recuperãrii cheltuielilor suportate de persoana îndreptãtitã pentru întocmirea procesului-verbal privind situatia de fapt a imobilului prin executorul judecãtoresc copia legalizatã de pe procesul-verbal constituie titlu executoriu împotriva detinãtorului imobilului.

43. Art. 43 din lege:

(1) Imobilele care în urma procedurilor prevãzute la cap. III nu se restituie persoanelor îndreptãtite rãmân în administrarea detinãtorilor actuali.

(2) Imobilele cu altã destinatie decât cea de locuintã, prevãzute la alin. (1), se pot înstrãina potrivit legislatiei în vigoare. Detinãtorii cu titlu valabil la data intrãrii în vigoare a prezentei legi au drept de preemtiune.

(3) Imobilele cu destinatia de locuinte, prevãzute la alin. (1), pot fi înstrãinate potrivit legislatiei în vigoare, chiriasii având drept de preemtiune.

(4) Sumele încasate ca urmare a vânzãrii imobilelor prevãzute la alin. (3) vor alimenta fondul prevãzut la art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995.

Norme metodologice:

43.1. Potrivit alin. (1) al art. 43 din lege imobilele care nu au fost restituite în naturã (este singura variantã posibilã) potrivit legii rãmân în administrarea detinãtorilor actuali.

Regimul de tratare al acestora este diferit în functie de natura imobilului.

A. Astfel, pentru imobilele cu altã destinatie decât aceea de locuintã, care au fost calificate ca fiind preluate cu titlu, dar pentru care s-a decis cã restituirea în naturã nu este posibilã, se instituie vocatia detinãtorului actual de a le cumpãra. Aceastã vocatie nu este posibilã decât pentru entitãtile care au în administrare sau detin cu chirie astfel de bunuri si care, în raport de statul proprietar, pot opta pentru cumpãrarea lor de la acesta.

B. Pentru imobilele cu destinatia de locuinte, care nu s-au restituit în naturã, detinãtorul actual dobândeste vocatia de a le înstrãina cãtre chiriasi, însã aceastã înstrãinare se va face potrivit legislatiei în vigoare, respectiv potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificãrile ulterioare, si Legii nr. 10/2001, cu mentiunea cã pretul de vânzare al locuintelor se va stabili potrivit Criteriilor nr. 2.665/1C/311 din 28 februarie 1992 privind stabilirea si evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societãtilor comerciale cu capital de stat, elaborate de Ministerul Finantelor si Ministerul Lucrãrilor Publice si Amenajãrii Teritoriului, cu completãrile ulterioare (act normativ la care se face trimitere în Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, republicate), care se va indexa la zi cu indicele de inflatie (solutia se impune prin similitudine cu modalitatea de despãgubire a proprietarilor în conditiile legii, aceasta fiind semnificatia sintagmei “legislatia în vigoare”).

43.2. Se recomandã ca aplicarea prevederilor alin. (2) si (3) ale art. 43 din lege sã se facã numai dupã solutionarea definitivã a procedurilor administrative si, dupã caz, jurisdictionale generate de aplicarea legii.

44. Art. 44 din lege:

(1) Chiriasii cãrora, în temeiul prevederilor art. 9 alin. 1-4 din Legea nr. 112/1995, li s-au vândut, cu respectarea prevederilor acestei legi, apartamentele în care locuiau au dreptul sã le înstrãineze sub orice formã înainte de împlinirea termenului de 10 ani de la data cumpãrãrii numai persoanei îndreptãtite, fost proprietar al acelei locuinte.

(2) Pretul vânzãrii nu poate fi mai mare decât valoarea actualizatã a pretului plãtit de chirias la cumpãrarea locuintei în baza Legii nr. 112/1995, cu exceptia situatiilor când pãrtile convin altfel.

(3) În termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi persoana îndreptãtitã trebuie sã notifice chiriasului dobânditor intentia de a cumpãra locuinta si adresa unde poate fi gãsitã.

(4) Persoana îndreptãtitã care a primit despãgubiri bãnesti pentru imobil este obligatã sã restituie statului, dacã este cazul, diferenta dintre valoarea despãgubirilor primite si pretul de cumpãrare plãtit fostului chirias, actualizate.

45. Art. 45 din lege:

(1) Persoanele cãrora li s-a restituit în naturã un imobil cu destinatia de locuintã si care detin cu chirie în aceeasi localitate o locuintã din fondul locativ de stat sunt obligate sã punã la dispozitie primãriei aceastã locuintã la data mutãrii efective în imobilul restituit. Locuintele din fondul locativ de stat eliberate se constituie într-un fond locativ special destinat chiriasilor din imobilele restituite fostilor proprietari.

---

*) Textul art. 401-405 este reprodus astfel cum a fost introdus prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 175/2001, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 426/2002.

(2) Familiilor cu mijloace financiare situate sub nivelul venitului minim pe economie, invalizilor, pensionarilor si persoanelor cu handicap li se vor asigura locuinte sociale construite dintr-un fond constituit în cotã de 2% din sumele obtinute din privatizare si care va fi prevãzut anual în legea bugetului de stat.

Norme metodologice:

45.1. Pentru realizarea exigentei prevãzute la alin. (1) al art. 45 din lege este necesar sã se solicite persoanei îndreptãtite sã depunã o declaratie olografã pe propria rãspundere, din care sã rezulte cã detine sau nu detine, cu chirie, o locuintã din fondul locativ de stat în aceeasi localitate cu imobilul restituit (este vorba numai de cazul constructiei cu destinatia de locuintã, nu si de cazul terenului). În cazul în care persoana îndreptãtitã detine cu chirie o locuintã din fondul locativ de stat în aceeasi localitate cu locuinta restituitã, se va depune copie legalizatã de pe contractul de închiriere, iar în decizia/dispozitia motivatã de restituire se va stabili data eliberãrii si predãrii spatiului respectiv cãtre locator. La data stabilitã pentru predarea spatiului respectiv contractul de închiriere înceteazã.

45.2. În cazul în care se solicitã restituirea în naturã a unui imobil cu destinatia de locuintã si aceastã mãsurã este posibilã, se va solicita persoanei solicitante o declaratie olografã prin care persoana îndreptãtitã declarã cã nu detine cu chirie în aceeasi localitate o locuintã din fondul locativ de stat.

45.3. În cazul în care persoana îndreptãtitã detine cu chirie în aceeasi localitate o locuintã din fondul locativ de stat, restituirea imobilului solicitat se va face cu conditia eliberãrii acesteia într-un termen de 60 de zile de la data emiterii deciziei/dispozitiei de restituire în naturã.

46. Art. 46 din lege:

(1) Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenta prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacã au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrãinãrii.

(2) Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fãrã titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolutã, în afarã de cazul în care actul a fost încheiat cu bunã-credintã.

(3) Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele prevãzute la art. 2 alin. (1) lit. b), sunt lovite de nulitate absolutã, buna-credintã neputând fi invocatã în aceste cazuri.

(4) Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolutã dacã au fost încheiate cu încãlcarea dispozitiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrãinãrii.

(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie în termen de un an*) de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.

Norme metodologice:

46.1. Dispozitiile alin. (3) al art. 46 din lege au fost declarate ca neconstitutionale potrivit Deciziei Curtii Constitutionale nr. 98 din 21 martie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 8 mai 2002.

46.2. Termenul prevãzut la alin. (5) al art. 46 din lege este un termen special de prescriptie care înlãturã dreptul subiectiv la actiune pentru anularea sau constatarea nulitãtii actelor juridice de înstrãinare, dupã data de 14 august 2002.

46.3. Acele înstrãinãri efectuate în temeiul Legii nr. 112/1995, cu modificãrile ulterioare, si cu deplina respectare a conditiilor legii pânã la aparitia Legii nr. 213/1998 (24 noiembrie 1998) au beneficiul deplin al protectiei Legii nr. 10/2001, cu modificãrile ulterioare, în sensul cã sunt recunoscute si conservate efectele acestor acte. Însã înstrãinãrile intervenite dupã introducerea normei care permite cenzurarea de cãtre instantele judecãtoresti a “valabilitãtii titlului” (art. 6 din Legea nr. 213/1998, cu completãrile ulterioare), mentinerea sau, dupã caz, anularea actului translativ de proprietate este conditionatã de dovedirea bunei-credinte a dobânditorului la momentul înstrãinãrii.

47. Art. 47 din lege:

(1) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile si în cazul actiunilor în curs de judecatã, persoana îndreptãtitã putând alege calea acestei legi, renuntând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei.

(2) În cazul actiunilor formulate potrivit art. 46 si 48, procedura de restituire începutã în temeiul prezentei legi este suspendatã pânã la solutionarea acelor actiuni prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã si irevocabilã. Persoana îndreptãtitã va înstiinta de îndatã persoana notificatã, potrivit art. 21 alin. (1).

(3) În cazul în care persoanei îndreptãtite i s-a respins, prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã si irevocabilã, actiunea privind restituirea în naturã a bunului solicitat, termenul de notificare prevãzut la art. 21 alin. (1) curge de la data rãmânerii definitive si irevocabile a hotãrârii judecãtoresti.

Norme metodologice:

47.1. Dacã persoana îndreptãtitã care a introdus o actiune întemeiatã pe prevederile art. 46 din lege nu a procedat la înstiintarea de îndatã, cu privire la aceastã situatie, a persoanei notificate (unitatea detinãtoare a imobilului sau, dupã caz, entitatea învestitã cu solutionarea notificãrii), iar aceasta (persoana notificatã) ia cunostintã pe alte cãi de aceastã situatie, va suspenda solutionarea cererii persoanei îndreptãtite pentru acest motiv.

47.2. Prevederea alin. (3) al art. 47 din lege are caracter special si vizeazã cazul în care actiunea în revendicare privind un imobil care cade sub incidenta legii a fost respinsã prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã si irevocabilã (indiferent de instanta care a pronuntat hotãrârea - judecãtorie, tribunal, curte de apel sau Curtea Supremã de Justitie - ca instante de fond, recurs sau apel, recurs în anulare), persoanele îndreptãtite pot solicita restituirea imobilului respectiv pe calea administrativã prevãzutã de lege, într-un termen de 12 luni de la data rãmânerii definitive si irevocabile a respectivei hotãrâri. De exemplu, în cazul în care Curtea Supremã de Justitie a admis recursul în anulare introdus de procurorul general si a casat o hotãrâre a unei instante inferioare prin care se admitea o actiune în revendicare, hotãrâre pronuntatã de Curtea Supremã de Justitie la data de 30 septembrie 2001, persoana îndreptãtitã potrivit legii mai avea la dispozitie calea notificãrii, potrivit procedurii legii, pânã la data de 30 septembrie 2002.

Semnalãm cã prevederea alin. (3) al art. 47 din lege se conexeazã direct cu prevederea genericã de la art. 48 din lege.

48. Art. 48 din lege:

Persoanele îndreptãtite, precum si persoanele vãtãmate într-un drept al lor, cãrora pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi li s-au respins, prin hotãrâri judecãtoresti definitive si irevocabile, actiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizatii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura solutiilor pronuntate, mãsuri reparatorii în naturã sau prin echivalent, în conditiile prezentei legi.

49. Art. 49 din lege:

(1) Chiriasii au dreptul la despãgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinatia de locuintã prin îmbunãtãtirile necesare si utile.

(2) În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat cu titlu valabil, obligatia de despãgubire prevãzutã la alin. (1) revine persoanei îndreptãtite.

---

*) Termenul respectiv a fost prelungit cu 3 luni prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 109/2001 si cu 3 luni prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 145/2001.

(3) În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fãrã titlu valabil, obligatia de despãgubire revine statului sau unitãtii detinãtoare.

(4) Valoarea despãgubirilor prevãzute la alin. (1) se stabileste pe bazã de expertizã.

(5) Prin îmbunãtãtiri, în sensul prezentei legi, se întelege cheltuielile necesare si utile.

Cuantumul despãgubirilor se stabileste la valoarea actualizatã a cheltuielilor, scãzându-se gradul de uzurã al îmbunãtãtirilor, în raport cu durata de viatã normalã a acestora, care se suportã de chiriasi.

Norme metodologice:

49.1. Prin îmbunãtãtiri necesare si utile se întelege acele dotãri încorporate sau aduse unitãtii locative ori spatiilor comune prin care s-a sporit valoarea fondului locativ si care au fost suportate exclusiv de chirias (introducerea sau schimbarea instalatiei de apã, gaz, canalizare, electricitate, încãlzire; lucrãri noi: parchetare, gresie sau faiantã, geamuri termopan, usi si altele asemenea). Dovada acestor îmbunãtãtiri se face prin expertizã tehnicã, cu respectarea prevederilor alin. (5) al art. 49 din lege. Nu se includ în categoria cheltuielilor necesare si utile acele cheltuieli voluptorii (utilizarea unor materiale foarte scumpe, de exemplu: usi de mahon, instalatii sanitare sofisticate, de lux, materiale de constructii încadrate în categoria celor de lux). În aceste cazuri despãgubirile se vor calcula având în vedere preturile medii actuale de pe piatã.

49.2. Dacã imobilul respectiv a fost preluat cu titlu, despãgubirile aferente acestor îmbunãtãtiri se suportã de persoana îndreptãtitã. În aceste cazuri se recomandã unitãtilor detinãtoare ca, în deciziile/dispozitiile de restituire în naturã a unor astfel de imobile sã prevadã generic si obligatia de restituire cãtre chirias a despãgubirilor cuvenite potrivit legii.

49.3. Dacã imobilul respectiv a fost preluat fãrã titlu valabil, obligatia de despãgubire cãtre chirias revine statului sau unitãtii detinãtoare. Optiunea între cele douã categorii alternative de debitori ai obligatiei de despãgubire apartine creditorului obligatiei de despãgubire. Dacã îmbunãtãtirile necesare si utile au fost fãcute la cererea expresã sau cu acordul expres al locatorului, debitorul obligatiei de restituire a despãgubirilor este unitatea detinãtoare.

50. Art. 50 din lege:

Secretarii unitãtilor administrativ-teritoriale vor lua mãsuri pentru conservarea tuturor dosarelor constituite de comisiile de aplicare a Legii nr. 112/1995, vor elibera, la cerere, copii de pe actele existente la dosar si vor da relatiile solicitate de persoanele îndreptãtite.

Norme metodologice:

Se recomandã secretarilor unitãtilor administrativ-teritoriale opisarea tuturor dosarelor respective pe imobile si pe persoane beneficiare (în acest sens, se vor deschide registre speciale care vor contine aceste date).

51. Art. 51*) din lege:

(1) Cererile sau actiunile în justitie, precum si transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi si de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru.

(2) Cererile sau actiunile în justitie privind restituirea pretului actualizat plãtit de chiriasii ale cãror contracte de vânzare-cumpãrare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiintate prin hotãrâri judecãtoresti definitive si irevocabile, sunt scutite de taxe de timbru.

(3) Plata sumelor prevãzute la alin. (2) se face de cãtre Ministerul Finantelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995.

Norme metodologice:

51.1. Sintagma taxe de timbru vizeazã atât taxele judiciare de timbru, cât si timbrul judiciar aferent tuturor actiunilor sau cererilor generate de aplicarea legii.

51.2. Prevederile alin. (2) al art. 51 din lege sunt aplicabile si în cazul contractelor de vânzare-cumpãrare desfiintate prin hotãrâri definitive pronuntate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului.

51.3. Actualizarea sumelor se va face prin aplicarea indicelui anual de inflatie din anul plãtii la anul introducerii actiunii.

Pentru sumele plãtite în rate actualizarea se va face în functie de anul aferent ratelor plãtite în acel interval.

52. Art. 52 din lege:

La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã orice alte dispozitii contrare.

Norme metodologice:

Prevederea art. 52 înlãturã de la aplicare orice acte normative anterioare contrare legii, care fie indisponibilizeazã astfel de bunuri de la restituire, fie se suprapun cu domeniul de aplicare a acesteia sau procedurile stabilite trebuiau sã fie îndeplinite ori consumate pânã la aparitia noii legi.

CAPITOLUL III

Mãsuri institutionale

1.1. Pentru urgentarea aplicãrii legii, la nivelul fiecãrei entitãti implicate în solutionarea notificãrilor prevãzute de lege, se vor constitui, pe lângã organele de conducere:

a) comisia internã pentru analizarea notificãrilor, formatã, de regulã, din 3-5 membri (în mãsura posibilitãtilor, se vor numi juristi, economisti) care vor analiza fiecare notificare si actele doveditoare depuse si vor întocmi propunerea de solutionare;

b) comisia de evaluare internã, care va stabili valoarea estimativã a imobilelor, a ofertelor aferente notificãrilor si celorlalte pretentii care vor face obiectul negocierii între pãrti. Comisia de evaluare internã va fi formatã, de regulã, din 3-5 persoane (de preferintã, juristi sau economisti ori persoane cu pregãtire de specialitate în domeniul constructiilor; în lipsa acestora, în mãsura posibilitãtilor financiare ale fiecãrei entitãti, se pot încheia contracte de colaborare cu persoane fizice sau juridice specializate).

1.2. Comisiile prevãzute la pct. 1.1 se numesc prin ordin sau dispozitie a conducãtorului entitãtii respective. Pentru persoanele angajate cu contract de muncã atributiile izvorâte din aplicarea legii devin sarcini de serviciu.

1.3. Salariatii institutiilor, implicati în mod direct în aplicarea legii, beneficiazã de un spor lunar de dificultate, în conditiile stabilite prin art. V alin. (2) al titlului II din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia si a Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 501/2002. Constituie salariati implicati în mod direct în aplicarea Legii nr. 10/2001:

- salariatii cu contract de muncã pe duratã determinatã sau nedeterminatã, care îsi desfãsoarã activitatea în calitate de membru al comisiilor prevãzute la alin. 1 lit. a) si b);

- salariatii, membri ai comisiilor constituite la nivelul prefecturilor, în temeiul art. 16 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 614/2001;

- salariatii, membrii birourilor judetene si, respectiv, al municipiului Bucuresti, constituite în temeiul art. 9 din Hotãrârea Guvernului nr. 950/2001 cu privire la înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritãtii pentru urmãrirea aplicãrii unitare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989;

- secretarii unitãtilor administrativ-teritoriale;

- personalul Autoritãtii constituite în temeiul Hotãrârii Guvernului nr. 950/2001, cu exceptia demnitarului;

- personalul ministerelor si celorlalte institutii publice care au ca sarcini de serviciu aplicarea legii, cu exceptia demnitarilor si a conducãtorilor numiti sau alesi ai respectivelor institutii;

- salariatii care îsi desfãsoarã activitatea în cadrul Biroului central din cadrul Ministerului Finantelor Publice si, respectiv, ghiseelor teritoriale.

Prefectii, subprefectii si primarii nu beneficiazã de acest spor.

---

*) Este reprodus textul rezultat în urma modificãrii si completãrii Legii nr. 10/2001 prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 184/2002).

1.4. Comisiile prevãzute la pct. 1.1 vor elabora un regulament propriu de lucru pe care îl vor supune aprobãrii organului de conducere al unitãtii respective.

1.5. Comisiile prevãzute la pct. 1.1 vor colabora în mod direct si, dupã caz, cu:

a) comisiile constituite la nivelul prefecturilor în temeiul art. 16 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989;

b) birourile judetene si, respectiv, al municipiului Bucuresti, constituite în temeiul art. 9 din Hotãrârea Guvernului nr. 950/2001;

c) secretarii unitãtilor administrativ-teritoriale care au obligatiile prevãzute de lege la art. 50;

d) Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului;

e) Ministerul Finantelor Publice;

f) celelalte institutii implicate în aplicarea legii.

1.6. În cazul în care se stabilesc, potrivit art. 1 alin. (3) din lege, mãsuri reparatorii combinate în echivalent, care implicã mãsuri reparatorii de competenta altor entitãti, unitatea învestitã cu solutionarea notificãrii va informa respectiva entitate si va colabora cu aceasta pentru definitivarea ofertelor si solutionarea notificãrii.

1.7. Comisia internã pentru analiza notificãrilor, prevãzutã la pct. 1.1 lit. a), întocmeste pentru fiecare notificare un raport cu propunerile de solutionare, care va fi semnat de cel putin 3 membri ai acesteia. Propunerile divergente vor fi motivate separat.

1.8. Comisia de evaluare internã prevãzutã la pct. 1.1 lit. b) întocmeste raportul intern de evaluare estimativã, la solicitarea comisiei interne pentru analizarea notificãrilor. Raportul sãu va fi semnat de toti membrii acesteia.

2.1. Problemele complexe sau cele legate de acordarea de mãsuri reparatorii combinate pot fi transmise spre analizã si îndrumare Autoritãtii pentru urmãrirea aplicãrii unitare a Legii nr. 10/2001.

2.2. Controlul aplicãrii fazei administrative a legii de cãtre ministere si celelalte institutii publice centrale se efectueazã de cãtre Autoritatea pentru urmãrirea aplicãrii unitare a Legii nr. 10/2001, iar controlul aplicãrii fazei administrative cu privire la entitãtile implicate în solutionarea notificãrilor situate pe raza teritorialã a judetului, respectiv a municipiului Bucuresti, se exercitã de prefecti. Controalele se efectueazã fie din oficiu, fie pe baza unor sesizãri ale persoanelor îndreptãtite.

CAPITOLUL IV

Dispozitii finale

Anexele nr. 1-4 fac parte integrantã din prezentele norme metodologice.

ANEXA Nr. 1

la normele metodologice

(Model orientativ)

ANTET - Denumirea emitentului

DISPOZITIE DE RESTITUIRE

Nr. ... din ..

Privind: solutionarea dosarului întocmit în baza Notificãrii nr. din., prin care dl/dna..., cetãtean..., domiciliat în, prin reprezentant. conform actului autentificat de notar public sub nr din, solicitã restituirea în naturã a imobilului (teren si/sau constructie)/pãrtii din imobil.. situat(ã) în..., având în vedere notificarea nr..., depusã la Biroul executorului judecãtoresc..., prin care numitul/numita... solicitã restituirea în naturã a imobilului (teren si/sau constructie) / pãrtii din imobil situat (ã) în, analizând actele depuse la dosarul intern nr. ..., aferent notificãrii, prin care se constatã cã:

1. notificatorul are calitatea de persoanã îndreptãtitã, conform dispozitiilor art. 3 alin. (1) lit coroborat cu art. 4 alin. din Legea nr. 10/2001, în baza urmãtoarelor acte doveditoare:

a).;

b).;

2. imobilul solicitat la restituirea în naturã a fost proprietatea la momentul deposedãrii abuzive conform actului de proprietate … si ..;

3. imobilul respectiv a trecut cu titlu/fãrã titlu/fãrã titlu valabil în proprietatea statului.

Actul în temeiul cãruia s-a dispus preluarea ...;

4. imobilul face obiectul art. 2 alin. (1) lit. sau art. 11 din Legea nr. 10/2001 ..;

5. imobilul este în patrimoniul... si se aflã în registrul de inventar la data de .., la pag. ., cu numãr de inventar /se aflã în administrarea .. (si nu a fost trecut în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil), având în vedere referatul comisiei interne prin care se propune aceastã mãsurã; în conformitate cu dispozitiile art. 7, art. 9 alin. (1) si art. 23 alin. (1) si (3) din Legea nr. 10/2001, în temeiul art. 68 alin. (2), al art. 71 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 si al art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001/Statutul/Actul constitutiv al unitãtii detinãtoare,

PRIMARUL MUNICIPIULUI / ORGANUL DE CONDUCERE AL UNITÃTII DETINÃTOARE

DISPUNE:

Art. 1. - Se restituie în naturã imobilul (sau, dupã caz, cota parte), compus din..., (se va descrie imobilul) în suprafatã de …., situat în …., cu urmãtoarele vecinãtãti: (dupã caz, si suprafata construitã) Nord ..; Sud ...; Est ; Vest .., d-lui/d-nei , domiciliatã/cu sediul în … , (dupã caz, denumirea persoanei juridice) posesoare a actului de identitate seria nr. .., emis de ... la data de …., cod numeric personal ... (în cazul persoanelor juridice se vor indica: actul de constituire si reprezentantul legal al acesteia, precum si codul unic de înregistrare).

Art. 2. - Imobilul ce se restituie este grevat de urmãtoarele servituti (dacã este cazul) ...;

Art. 3. - Proprietarul are obligatia respectãrii prevederilor art. 13 si 15 din Legea nr. 10/2001, cu privire la protectia chiriasilor (în cazul în care imobilul este ocupat de astfel de persoane).

Art. 4. - Prezenta dispozitie face dovada proprietãtii asupra imobilului si constituie titlu executoriu dupã îndeplinirea formalitãtilor de publicitate imobiliarã.

Punerea în posesie se va face dupã îndeplinirea formalitãtilor de publicitate imobiliarã, prin proces-verbal de punere în posesie.

Art. 5. - Prezenta dispozitie intrã în vigoare în termen de 48 de ore de la data prezentãrii dovezii privind restituirea sumei plãtite de stat cu titlu de despãgubire (în cazul în care mãsura restituirii este conditionatã de îndeplinirea acestei obligatii corelative).

De asemenea, în cadrul dispozitiei de restituire se vor indica, dupã caz, obligatii corelative ale beneficiarului restituirii (obligatia de a elibera si preda locuinta închiriatã, inclusiv termenul; asumãri de obligatii unilaterale, cum este cazul declaratiilor prevãzute la pct. 5 din cap. II din Normele metodologice aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 498/2003 si altele asemenea).

Art. 6. - Îndeplinirea formalitãtilor de publicitate imobiliarã, prevãzute la art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 cad în sarcina beneficiarului restituirii.

Art. 7. - Prezenta dispozitie poate fi atacatã în termen de 30 de zile de la comunicare, la Sectia Civilã a Tribunalului (în a cãrui circumscriptie teritorialã se aflã sediul unitãtii detinãtoare).

ANEXA Nr. 2

la normele metodologice

(Model orientativ)

ANTET - Denumirea emitentului

DECIZIE

de respingere a cererii de restituire în naturã si oferta privind acordarea altor mãsuri reparatorii prin echivalent

Nr. ... din ..

Privind: solutionarea dosarului întocmit în baza Notificãrii nr. ... din …, prin care dl/dna ..., cetãtean ..., domiciliat în ..., prin reprezentant .., conform actului autentificat de notar public .. sub nr. … din ..., solicitã restituirea în naturã a imobilului (teren si/sau constructie)/pãrtii din imobil ..., situat(ã) în ..., având în vedere notificarea nr. .., depusã la Biroul executorului judecãtoresc ..., prin care numitul/numita ... solicitã restituirea în naturã a imobilului (teren si/sau constructie)/pãrtii din imobil ... situat(ã) în .., analizând actele depuse la dosarul intern nr..., aferent notificãrii, prin care se constatã unul dintre urmãtoarele motive:

1. imobilul - constructie, a cãrui restituire în naturã se cere, a fost demolat total;

2. pe imobilul - teren, a cãrui restituire în naturã se solicitã, s-au edificat ori amplasat constructii autorizate sau au destinatii de utilitate publicã (parcuri, strãzi, zone de protectie si altele asemenea);

3. imobilul este ocupat de unitãti bugetare din învãtãmânt, sãnãtate, asezãminte social-culturale, institutii publice, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentantele organizatiilor internationale interguvernamentale acreditate în România, precum si de personalul cu rang diplomatic al acestora, iar imobilul în cauzã este necesar în vederea continuãrii activitãtilor de interes public si acesta a fost inclus pe lista prezentatã spre aprobare Guvernului României;

4. persoana îndreptãtitã era asociat sau asociat la persoana juridicã proprietarã a imobilelor si a activelor la data preluãrii abuzive a acestora si nu îndeplineste conditiile prevãzute de art. 16 din lege;

5. imobilul a fost transformat astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat;

6. imobilul a fost înstrãinat fostului chirias cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995;

7. terenul nu este disponibil fiind prevãzut în planurile de urbanism aprobate pentru destinatia de …;

8. alte motive prevãzute de lege, având în vedere referatul comisiei interne prin care constatã imposibilitatea restituirii în naturã si se propun mãsuri reparatorii alternative în echivalent, în conformitate cu dispozitiile art. 1 alin. (2) si alin. (3), ale art. 24 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în temeiul art. 68 alin. (2), art. 71 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, Statutul/Actul constitutiv al unitãtii detinãtoare,

PRIMARUL MUNICIPIULUI ...../ORGANUL DE CONDUCERE AL UNITÃTII DETINÃTOARE

DECIDE :

Art. 1. - Respinge cererea de restituire în naturã a imobilului (teren si/sau constructie)/pãrtii din imobil, situat(ã) în ........., formulatã de notificatorul ........... prin notificarea nr. ................., pentru urmãtoarele motive: ..............

Art. 2. - Se stabileste ca valoare echivalentã a imobilului imposibil de restituit si cuvenitã notificatorului, suma de .......... lei, în limita cãreia se vor acorda celelalte mãsuri reparatorii.

Art. 3. - Pentru imobilul notificat si care nu poate fi restituit în naturã, în calitate de persoanã îndreptãtitã puteti opta pentru (pentru fiecare caz în parte se vor individualiza alternativele legal posibile):

- bunuri ori servicii oferite în echivalent de cãtre detinãtor, dacã existã astfel de posibilitãti, cu acordul persoanei îndreptãtite;

- acordarea de actiuni la societãti comerciale tranzactionate pe piata de capital;

- acordarea de titluri de valoare nominalã, folosite exclusiv în procesul de privatizare;

- acordarea de despãgubiri bãnesti.

Art. 4. - În cazul în care, în termen de 60 de zile de la comunicarea prezentei decizii, ne comunicati în mod expres acceptul dumneavoastrã cu privire la una sau mai multe dintre mãsurile propuse de noi cu titlu de ofertã, prezenta decizie intrã în vigoare si cu privire la mãsura/mãsurile reparatorii acceptate de dumneavoastrã, pe care le puteti fructifica în modurile stabilite de lege. Totodatã, vã facem cunoscut cã sunteti invitatã la negocieri cu privire la oferta fãcutã de noi, la sediul din ............., în urmãtoarele zile ............ .

Art. 5. - În cazul în care oferta noastrã nu este acceptatã în mod expres în termen de 60 de zile de la comunicarea prezentei decizii, puteti ataca în justitie prezenta ofertã în termen de 30 de zile de la comunicarea ei, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, la Sectia Civilã a Tribunalului............ (în a cãrui razã teritorialã se aflã sediul unitãtii detinãtoare).

Notã: Oricare dintre mãsurile reparatorii oferite în echivalent de cãtre detinãtorul imobilului notificat pot fi combinate si fiecare dintre acestea se acordã numai în cazuri expres prevãzute de lege.

În cazul compensãrii cu bunuri sau servicii decizia motivatã de compensare va fi însotitã de contractul de furnizare sau, dupã caz, de contractul de prestãri servicii care urmeazã regimul contractual de drept comun. Rezilierea contractului respectiv din vina exclusivã a unitãtii obligate la restituire atrage desfiintarea de drept a deciziei/dispozitiei de compensare.

Oferta se va comunica persoanei îndreptãtite în conditiile prevãzute de art. 23 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

ANEXA Nr. 3

la normele metodologice

(Model orientativ)

ANTET - Denumirea emitentului

DECIZIA DE RESPINGERE A NOTIFICÃRII

Nr. ........ din ....

Privind: solutionarea dosarului întocmit în baza Notificãrii nr. ...... din ......, prin care dl/d-na ........., cetãtean ........., domiciliat în ..............., prin reprezentant ............ conform actului autentificat de notar public ...... sub nr. ......... din ......, solicitã restituirea în naturã a imobilului (teren si/sau constructie)/pãrtii din imobil/acordarea celorlalte mãsuri reparatorii prin echivalent, în situatia în care restituirea în naturã a imobilului/pãrtii din imobil nu poate opera...... situat(ã) în........., având în vedere notificarea nr. ............, depusã la Biroul executorului judecãtoresc ........., prin care numitul/numita ............... solicitã restituirea în naturã a imobilului (teren si/sau constructie)/pãrtii din imobil......... situat(ã) în ........., analizând actele depuse la dosarul intern nr. ............, aferent notificãrii, prin care se constatã unul sau mai multe dintre urmãtoarele motive:

1. imobilul solicitat nu face obiectul Legii nr. 10/2001;

2. notificarea nu a fost depusã în termenul prevãzut la art. 21 din Legea nr. 10/2001, modificat;

3. solicitantul(a) nu are calitatea de persoanã îndreptãtitã în sensul art. 3 si art. 4 din Legea nr. 10/2001;

4. preluarea imobilului respectiv nu s-a fãcut în mod abuziv;

5. nu a fost dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul solicitat;

6. nu a fost doveditã calitatea de mostenitor;

7. imobilul (teren si/sau constructie)/partea din imobilul a cãrui/cãrei restituire în naturã se cere sau pentru care persoana îndreptãtitã, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, solicitã acordarea celorlalte mãsuri reparatorii prin echivalent, întrucât restituirea în naturã nu poate opera, a fost distrus ca urmare a unor calamitãti naturale;

8. alte motive legale,

având în vedere referatul comisiei interne prin care se propune respingerea cererii ce a fãcut obiectul notificãrii,

în temeiul art. 68 alin. (2), art. 71 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, Statutul sau Actul constitutiv al unitãtii detinãtoare,

PRIMARUL MUNICIPIULUI ...../ORGANUL DE CONDUCERE AL UNITÃTII DETINÃTOARE

DECIDE:

Art. 1. - Respinge notificarea nr. ....................., înregistratã sub nr. ..............., de cãtre ........................, pentru urmãtorul/urmãtoarele motive: ......................................................................................................................

Art. 2. - Prezenta decizie poate fi atacatã în termen de 30 de zile de la comunicare la Sectia Civilã a Tribunalului ............ (în a cãrui circumscriptie teritorialã se aflã sediul unitãtii detinãtoare).

ANEXA Nr. 4*)

la normele metodologice

Pagina 1

Pagina a 2-a

---

(1) Se va completa cu seriile si numerele corespunzãtoare valorilor nominale prevãzute la pct. 34.3-2.1 din normele metodologice.

(2) Se va completa cu numele si prenumele/denumirea titularului din decizia/dispozitia emisã în temeiul Legii nr. 10/2001 sau, dupã caz, în decizia de retrocedare emisã în temeiul Legii nr. 501/2002.

(3) Se va completa în cazul persoanelor juridice.