REFERINTE CRITICE DESPRE

'In margine'

nicolae coande
Home
Referinte critice
RO
RO
RO
SUS
Al. CISTELECAN – "Bravada si tandrete", Vatra, nr. 5, 1997

„Nicolae Coande traieste inca religia poemului, participand la cult, cu ferventa, chiar si in plina rumoare a deconstructiilor mai mult ori mai putin eficiente si premeditate [...] ?i in atitudine, si in sintaxa ei, si chiar in retorica adie duhul lui Virgil Mazilescu, patronul din ceruri al disimularilor lui Coande si al insinuarilor „ilegitime” ale candorii in plina transa de lehamite. Necum din „nepasare” ori din „indiferenta”, fie ea veche, ori noua, poezia lui Nicolae Coande ies, de fapt, dintr-o trauma a candorii si iluziei, ea fiind un manifest al sperantei, oricat de precare si firave, intr-o lume codificata detracant”.
Liviu ANTONESEI – "Poetul care vine", prefata la „In margine”, 1995    

Dan CRISTEA,  "Nasc si la Craiova poeti!" - Luceafarul, nr.14, 10 aprilie,1996

Al. CISTELECAN – "Bravada si tandrete", Vatra, nr. 5, 1997

O. NIMIGEAN - "Inertii de tranzitie", altruisme@bahluviuni literare, Ed. "Vremea"
Liviu ANTONESEI – "Poetul care vine", prefata la „In margine”, 1995  

„Nicolae Coande a descoperit, pe cont propriu, secretul prin care cultura devine natura, natura proprie. Poetul, vorbesc cel autentic, stie foarte bine ca vietuieste intr-un continuum al naturii-culturii, in care toate „semnele” sunt echivalente; el vietuieste la nivelul unor realitati simbolice unde totul este echivalent, ontologic vorbind. Aceste lucruri sunt eminent pre-simtite de Nicolae Coande si, tocmai de aceea, am coinvingerea ca putem privi, in persoana sa, pe poetul care vine.”
Liviu ANTONESEI – « Le poete qui vient » avant propos pour « Dans la marge » - 1995

Nicolae Coande a decouvert, seul, le secret par lequel la culture devient nature. Le poete, je parle de l’autentique, sait tres bien qu’il vit dans une continuation de la nature-culture ou tous “les signes”sont equivalents, il vit au niveau des realites symboliques ou tout est equivalent du point de vu onthologique. Ces choses sont eminent pre-senties par Nicolae Coande et pour ca, je suis convaincu qu’on peut regarder en lui le poete qui vient.
FR
Dan CRISTEA,  "Nasc si la Craiova poeti!" - Luceafarul, nr.14, 10 aprilie,1996

„E indiscutabil ca avem in fata un poet inzestrat cu pregnanta forta de articulare a expresiei si a universului poetic, un autor care se instaleaza in alteritatea de sorginte rimbaldiana (<eu nu sunt eu>) pentru a-si clama fara ocol „rebeliunea” impotriva imposturii si a mediocritatii, a lipsei de ideal si a lipsei de speranta. Antiretorica si declarat <fara muza>, laconica si fara <nimic din aerul tare al inaltimilor>, poezia lui Coande se reclama de la tonalitatea misterioasa si oraculara a profetilor, caci are in vedere o <umanitate indiferenta scolita in abatoare>, careia i se opune inocenta lume a mortilor”.
SUS
SUS
O. NIMIGEAN - "Inertii de tranzitie", altruisme@bahluviuni literare, Ed. "Vremea"

"Situarea la 'margine' a lui Nicolae Coande are, insa, o alta semnificatie: de refuz al pactului cu diavolul. Maniile poemului capata vigoarea si rezonanta anatemei. Impartita intre "sarcasm si ideal", impinsa, de colapsul moral al vremii, la certare profetica, vitriolanta, mentinandu-se intr-un echilibru fragil, cumpanind deziluzia si speranta, taioasa si profunda in ciuda catorva exagerari retorice, poezia lui Nicolae Coande nu se intoarce in carte dupa ce ai inchis cartea. "
SUS
SUS
RO
Al.CISTELECAN – « Bravade et tendresse » - Vatra, no.5, 1997

Nicolae Coande vit encore la religion du poeme,en participant au culte, avec la ferveur, meme en pleine rumeur des deconstructions, plus ou moins efficientes et premeditees [...] et dans l’attitude, et dans la syntaxe, et meme dans la rhetorique flotte l’espris de Virgil Mazilescu, celui qui patronne des cieux les dissimulations de Coande et des insinuations « illegitimes » de la candeur dans une pleine transe de degout.
Pas par « impassibilite » ou « indifference », qu’elle soit ancienne ou nouvelle, la poesie de Nicolae Coande sort d’un traumatisme de la candeur et de l’illusion, etant un manifest de l’espoire si precaire et fragile, dans un monde codifie detraquement.
FR
SUS