nicolae coande |
| Raspunsuri la intrebarile revistei "aLtitudini" nr. 29, iulie, 2008 |
 |
|
 |
| Domnule Ion Bogdan Lefter, intrebarile revistei dumneavoastra ma gasesc la o bursa de creatie, langa Muenster, in Westfalia. Fiind vara, cred ca in Romania as fi avut mai putin timp pentru scris, desi vacanta teatrelor din tara imi permite, de cand lucrez la Nationalul craiovean, un respiro mai amplu. Asteptam, inainte de plecare, sa-mi apara cartea de poeme, 'Vint, tutun si alcool', la Editura Brumar. Din motive care tin de incontrolabila tehnica 'nemteasca', imi spunea editorul Robert Serban, masina tipografica s-a defectat – dupa atata lucratura pentru campania electorala, probabil – si va trebui sa mai astept pana ce vin piesele inlocuitoare din Germania. Ironia sortii face sa ma aflu aici, in acest timp – si ma gandesc ca as putea sa aduc eu, piesele, la revenirea in tara, daca patronul tipografiei ar avea, el acum, putintica rabdare. Sunt, asadar, la 'Stiftung Kuenstlerdorf Schoeppingen', intr-o micuta localitate din vestul Muensterlandului, mai aproape de Enschede (Olanda), decat de Muenster (nu departe, totusi, aici, la vreo 45 de minute de mers cu autobuzul). In seria mea de bursieri (sunt 36 intr-un an, selectionati, din cate am inteles, din 750 de artisti nemti si 250 straini) am alaturi de mine cativa prozatori germani tineri, unul ceva mai 'rasarit', Michael Wildenhein, care inteleg ca are o anumita cota aici, si cativa artisti plastici si media, in general din Germania, desi doi dintre ei sunt nascuti in Georgia, respectiv China. Wildenhein isi va lansa noua carte, 'Traeumer des Absoluten', un roman politic, dupa cate aud, pe 10 septembrie, la Berlin (unde de altfel locuieste), dupa care, ca orice profesionist care se respecta, va avea un turneu de lansare a cartii in toata Germania. Bursa de aici ma ajuta sa imi recapat suflul pentru la toamna, cand ma asteapta, in cadrul secretariatului literar al Teatrului National Craiova, trei noi premiere, o noua intalnire internationala cu directori si manageri ai unor teatre membre ale Conventiei Teatrale Europene - din care face parte si teatrul craiovean. Si, nu in ultimul rand, inca doua numere ale revistei 'SpectActor', de facut pana la sfarsitul anului. S-ar zice ca prevad in amanunt ceea ce pot face pana de Craciun – si totusi, nu aduce anul ce aduce ceasul... Deocamdata, imi pot vedea de scrisul meu si, pe cat este omeneste previzibil, voi scrie un jurnal de calatorie (nu intentionez neaparat sa-l public, imi poate folosi mai tarziu), cateva poeme (observati ca nu am spus 'o carte intreaga') si cateva cronici ale unor carti pe care le-am luat cu mine. Pe una dintre ele, 'Iluziile literaturii romane', a lui Eugen Negrici, tocmai am terminat-o de citit. In treacat fie spus, generatia `80 nu iese deloc bine din menghina critica a lui E. Negrici. E de comentat. Trebuie sa precizez, de dragul restituirii „istorice“, ca aici au mai fost inaintea mea cativa scriitori romani. Dr. Josef Spiegel, liderul local al Fundatiei, e intrucitva avizat si cunoaste destule despre Romania 'literara': aici au fost anii trecuti poetii si scriitorii Vasile Baghiu, O. Nimigean, Emil Nicolae, Daniel Banulescu si chiar – pentru ca e deja cetatean elvetian – prozatorul Catalin Dorian Florescu. Pentru scriitorii care doresc sa-si incerce norocul, iata un link de care pot profita: http://www.stiftung-kuenstlerdorf.de Revenind la intrebari, in alti ani, pe durata verii, am scris destul de sporadic, caci vara romanesca nu e precum cea nemteasca (aici ploua de o saptamana, iar in tara, aud, sunt 37 de grade!), iar daca nu ai o casa la munte, cum unii literati romani incep sa aiba, sau macar undeva langa o padure, canicula campiei dunarene iti poate bara orice proiect. Nu poti scrie intre o alerta de cod galben si una portocoliu-spre-pesediu (de la o vreme, in Romania, si clima imprumuta din simbolistica stupida a partidelor), sau daca o faci iti trebuie un antrenament si o nepasare precum a unui militar antrenat in trupe de comando care rezista o luna fara apa in desert. Si fara carti... Ca sa nu mai vorbim de servitutile zilnice pe care trebuie sa le indure – ca orice cetatean, de altfel – scriitorul roman, prost platit oriunde ar lucra, oriunde ar colabora, obligat sa supravietuiasca fara 'aer conditionat' intr-o lume conditionata de tot felul de gauleiteri ai politicii si ai economiei de piata. S-a ajuns, in ciuda a ceea ce vor crede unii, care vad partea plina a paharului, ca scriitorul roman sa se bazeze pe o recunoastere – inclusiv modesta, ca aceasta a unei burse de creatie – venita mai ales din exterior. In tara, desi ne batem cu pumnii in piept, premiile sau bursele care pot ajuta un scriitor sunt derizorii, fantasmagorice, menite doar sa excite constiintele slabe, sa structureze antipatii si invidii de 'cartier', inapte sa creeze emulatie si competitie reala. Pe aceasta cale, rog ICR sa fie mai atent la scriitorii, artistii care pot primi burse in propria tara, nu doar in Vest. Se poate – cum a facut-o deja, timid inca, USR, cu „luna de la Neptun“ – si la Sinaia, Predeal, Sibiu poate, sau chiar la Mogosoaia, la fel ca in satele curate ale Germaniei, situate in tinuturi unde padurile si oamenii de acolo te ajuta sa respiri normal. Macar pentru doua luni pe an. Cu drag, din Germania "untului", Nicolae Coande |