Istoric
(pe scurt)

In 16 septembrie 1998 apare pe prima pagina a cotidianului Monitorul de Cluj articolul M-am săturat de România, semnat de ziaristul Sabin Gherman, şef al Departamentului Emisiunilor Sociale din TVR (Televiziunea Naţională). Textul, însoţit de o hartă a Ardealului având graniţe cu România si Ungaria, este imediat citat si dezbătut în Parlamentul României. Lucrările Parlamentului sunt sistate, câteva partide (PRM, PDSR, PUNR) anunţând în regim de urgenţă conferinţe de presă. Liderii acestor partide cer SRI şi Parchetului general să se implice în cercetarea lui Sabin Gherman pentru înaltă trădare şi subminarea interesului naţional. Ultranaţionalistul Corneliu Vadim Tudor cere, într-o emisiune transmisă de postul naţional de radio România Actualităţi arestarea şi judecarea în regim de urgenţă a liderului proTRANSILVANIA. În 17 septembrie presa din Bucureşti reia manifestul şi injuriile la adresa autorului, iar după o zi, implicaţiile politice a manifestului M-am săturat de România sunt comentate şi de presa din ţările vecine (a se vedea majoritatea ziarelor naţionale din acea perioada).

In octombrie '98, Le Courier International (nr. din 8-14 oct) din Franţa dedică o pagină acestei chestiuni devenită scandal naţional sub titlul La Transylvanie, une autre Padanie, amintind însă de statul ultracentralizat român şi de reacţiile de-a dreptul isterice ale liderilor politici. Tot in acea perioadă Gherman este acuzat că a fost singurul gazetar român care a susţinut public necesitatea înfiinţării universităţii de stat in limba maghiară şi introducerea limbilor minorităţilor din Transilvania (limbile maghiară si germană) în administraţia publică - a se vedea cotidianul Jurnalul Naţional - Bucureşti. După o emisiune a postului Antena 1 - Bucureşti (Marius Tuca Show), maşina cu care călătorea Sabin Gherman rămâne fără frâne şi direcţie, lucru confirmat de poliţia şi de două ateliere de service din Braşov. Presa continuă atacul împotriva lui Gherman, România Mare (revista PRM) titrând pe prima pagină că liderul proTRANSILVANIA a primit 30 000 $ de la unguri, în timp ce Cotidianul (Ion Cristoiu) avansează suma de 750 000 $, citând surse din Comisia de Apărare a Senatului României. Tot în octombrie Organizaţia Mondiala a Transilvănenilor, filiala Elveţia, Zürich, ia legătura cu proTRANSILVANIA şi aderă la ideile lui Gherman.

În 10 noiembrie 98 Sabin Gherman este invitat la postul ProTV, la o emisiune condusă de Octavian Paler, unde i se aduce acuzaţia că ar încercă să desprindă Ardealul de România şi constituirea lui in stat independent. A doua zi, la un miting unde participă 2500 de sindicalişti clujeni, apar primele pancarte "Vrem Ardeal Independent", "Vrem Transilvania noastră liberă" - a se vedea cotidianul Transilvania Jurnal, 12 nov, ediţia de Cluj, pag. 1 - titlu : Sindicaliştii cer independenţa Ardealului. Într-un sondaj de opinie printre studenţii Universităţii Babeş-Bolyai, 27 % dintre cei intervievaţi susţin ideile proTRANSILVANIA - revista Altfel, nov. 1988.

In 6 decembrie Sabin Gherman este invitat la dineul Regelui Mihai, în Timişoara, unde susţine totodată şi câteva talk-show-uri în care îşi expune ideile. Absolut toţi telespectatorii care au intervenit in direct s-au declarat de acord cu ideile proTRANSILVANIA. În Ardeal apar, în mai puţin de 2 săptămâni, 10 cereri de înfiinţare a unor filiale. La venirea din Timişoara, Sabin Gherman este demis din funcţiile de la TVR şi i se interzice apariţia pe postul public de televiziune, chiar dacă talk-showurile realizate de el se bucurau, conform sondajelor, de cea mai mare audienţă din timpul săptămânii. Aceste talk-show-uri au contribuit decisiv, in vara 1998, la redeschiderea dosarelor Decembrie 89 şi inculparea a 6 înalţi ofiţeri pentru crimele de la Revoluţie.

În ianuarie 1999, Sabin Gherman este citat la Curtea de Apel pentru audieri într-un dosar (91/P/1998) pentru încălcarea art. 155 Cod Penal (trădare de ţară) şi 166 (subminarea statului naţional, unitar), la sesizarea PDSR, PRM, PUNR, Vatra Românească, PNR (preşedinte - Virgil Măgureanu - fost şef al SRI în regimul Iliescu) pe de o parte şi a deputatului Nicolae Popa, vicepreşedinte ApR (preşedinte - Teodor Melescanu, fost ministru de externe in regimul Iliescu). Vladimir Kiss, secretar al Organizaţiei Mondiale a Transilvănenilor - Zürich face o vizită fulger in România, afirmând că la nevoie se va angaja un avocat internaţional pentru Sabin Gherman. Adrian Severin, fost ministru de externe în guvernul Ciorbea, susţine şi el că acest proces este o mascaradă. In procesul pe care Gherman îl are cu generalul Florian Caba, seful Forţei de Reacţie Rapidă şi inculpat în Dosarele 89 apar copii ale unor discursuri ale lui C.V. Tudor în care proTRANSILVANIA era etichetată drept organizaţie teroristă de dezmembrare a României.

În martie 1999, procurorul general dă soluţia neînceperii urmăririi penale în cazul lui Sabin Gherman, care înaintează actele necesare intrării în legalitate a Fundaţiei Civice proTRANSILVANIA. Sabin Gherman a purtat discuţii preliminarii pentru înfiinţarea, până acum, a 15 filiale în Transilvania, filiale care vor fi lansate odată cu cartea M-am săturat de România - dosar de presă, editată in limbile română şi maghiară.

În lunile aprilie – mai continuă izolat disputa în jurul Fundaţiei Civice proTRANSILVANIA, până când apare în presă faptul că Tribunalul Cluj a dat aviz legal înfiinţării acestei organizaţii. Partidele de stânga încep un nou scandal, târând în acest nou subiect numele unor miniştri UDMR (Peter Ekstein Kovács) şi atacând în justiţie legalizarea.

În 6 iunie, la Târgu–Mureş, preşedintele Emil Constantinescu aruncă în aer presa naţională, spunând că are informaţii că se pregăteşte o Declaraţie pentru federalizarea României şi că deja se adună semnături pentru aceasta. Presa publică documentul, o replică extrem de decentă şi civilizată la aniversarea Declaraţiei de la Budapesta din 1989, iar pentru că în lista semnăturilor celor care urmau să semneze documentul, ca invitaţi, se găsea şi Sabin Gherman, încep speculaţiile că se urmăreşte federalizarea sau desprinderea Ardealului de România. Sub presiunea evenimentelor, Fundaţia Civică proTRANSILVANIA dă publicităţii, în 10 iunie 1999, o Declaraţie în care îşi explică opţiunea şi pe care şi-o asumă. Tot atunci, vice-preşedintele Fundaţiei, Marius Avram este dat afară de la Radio Europa Liberă şi este obligat să-şi dea demisia din Fundaţie, ca să-şi mai poată păstra postul de redactor-şef la cotidianul Transilvania Jurnal. Ca urmare, Sabin Gherman declară listele semnatarilor şi ale viitorilor semnatari – secrete. În presa din Bucureşti apar punctele de vedere ale Fundaţiei – guvern regional, recunoaşterea complementarităţii Transilvaniei, respect pentru comunităţile naţionale ale regiunii, autodeterminare după modelul scoţian sau cel catalan.

In iulie – august 1999 se strâng, cu finanţare minimă, 32.000 de semnături ale românilor care doresc autonomia Ardealului. In iulie 1999, Institutul de Sondare a Opiniei Publice, Metro Media Transilvania, face un astfel de sondaj in Ardeal.

Rezultatele sunt următoarele:

1100 de persoane intervievate: 95% romani, 5% maghiari.

- Din care vor autonomie:

“Sabin Gherman reprezintă interesele ardelenilor?”

3o% - DA, în mică sau foarte mică măsură

17% - DA, în mare sau foarte mare măsură

Toate aceste procente au fost obţinute în condiţiile unei publicităţi în marea majoritate negativă!

In septembrie 1999, Sabin Gherman este citat la Tribunalul Cluj unde instanţa dispune, fără explicaţii, amânarea legalizării Fundaţiei, apoi este citat la Curtea de Apel, unde este anchetat pentru complot împotriva statului naţional unitar. La Tribunalul din Dej, Gherman pierde – prin neprezentare – procesul cu gen. Caba şi este condamnat penal la plata a 5 milioane de lei (300 dolari) şi la despăgubiri de 50 milioane lei. Avocaţii fac recurs, iar în presă se aminteşte totuşi despre paginile în care apar calomniile la adresa proTRANSILVANIA. Tot în această perioadă, Sabin Gherman este anchetat, a doua oară, de Curtea de Apel, pentru “complot împotriva ordinii constituţionale”, la sesizarea unor fundaţii din Bucureşti şi a lui Iosif Constantin Drăgan.

În prezent, conducerea proTRANSILVANIA are în vedere posibilitatea de a transforma fundaţia într-un partid politic, Liga Transilvania – Banat, care să îşi asume politic opţiunea pentru autonomie.

Luni, 13 nov. 2000, în dosarul 4951/2000, aflat la Curtea de Apel Cluj, Fundaţia proTRANSILVANIA a fost scoasă în afara legii la cererea ministrului  român al justiţiei, Valeriu Stoica.