As iubi marea dar valurile ei sunt reci si se sparg mult prea usor, as iubi pamantul dar pamant suntem cu totii si in pamant ma intorc si eu, as iubi omul dar este inselator si trecator; dar iata ca din apa, pamant, om s-a nascut o faptura minunata care ma face sa-mi ating nemarginirea si sa ii daruiec ce am mai bun,  IUBIREA.
"Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate :dragostea nu pizmuieste;dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincious , nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau , nu se bucura de nelegiuire , ci se bucura de adevar, acopere totul , crede totul , nadajduieste totul , sufere totul!!!!"
“Each of us represents a star in heaven. Sometimes we shine with the rest, sometimes we twinkle alone and sometimes, when we least expect it, we make someone’s dreams come true!”
“Friends are angels, who lift us to our feet when our wings have trouble remembering how to fly.”
“Happiness comes more from loving than being loved; and often when our affection seems wounded it is only our vanity bleeding. To love, and to be hurt often, and to love again - this is the brave and happy life.”
“Iubirea-i un medalion ce poate sa împarta o viata-n infinite parti, e o lama care taie o viata în bucati, e un cristal ce doare atunci când vrei sa pari ca-ntr-adevar iubesti. Si fiecare bucata se sfarâma fara pret în cioburi de tristeti.  Iubirea e o loterie unde nu se stie cine pierde sau câstiga, dar este o arta pentru cel ce iubeste si crede în ea. Iubirea e un fir de praf din care mai mereu rasufla o boala ce n-are leac si-atunci e-o tainica povara. Iubirea nu-i al vremii prost si nici a noastra jucarie, e un ceva continuu nedefinit de nimeni.”
Pentru mine poezia este o explozie lirica, o suferinta ce îmbraca o haina stilizata, un urlet în rime. Nu exista poezie blânda, linistitoare, ci doar una cutremuatoare, care fascineaza prin grotesc, cadaverica pâna la înflorire. Descompunerea flirteaza fara îndoiala cu poezia. Ea nu ne învata nimic, nu dezvolta sisteme filozofice, dar plângi în strofe, te întuneci si mori în fiece cuvânt. Poezia nu dovedeste nimic; un zero absolut, dar care spulbera organele, putrezeste sângele si mutileaza carnea.”
“Pe calea norocului nu mergi niciodata drept. Toti se îngramadesc, dau din coate. Fiecare cauta sa primeasca mai mult decât merita si asta face ca uneori, munca sa fie aidoma unui pescuit într-o apa în care n-a fost peste niciodata… Dupa ce obtinem ceva, vine uitarea care-si scrie istoria cu un sloi de gheata. Simtim apoi, cum duhul altor vremi bate din aripa deasupra noastra, iar fiinta ascunsa în noi priveste lumea cu ochi întrebatori, albastri, fulgerati de clipa. Daca mai esti tânar, îti dai seama ca ghinionul nu dureaza mult si ca o perioada lunga de nesansa este putin probabila. Dar când plângem, ne simtim lacrimile cu mâinile, asa cum simt orbii ploaia…”
“Viata ne învata ca pasiunea este un fel de presentiment al iubirii si al infinitului ei adunat într-o speranta ce poate fi înselata. Ea este singurul lucru trist care rezista, masurând diverse grade de caldura si raceala a sângelui, ce da suflet tragediei. Tot ea este sursa marilor crime, dar si a marilor virtuti fara de care omul ar fi un simplu vorbitor. Chiar daca pasiunea este facuta din diverse toane ale amorului propriu, ea ramâne un orator ce convinge întotdeauna, dar si un instrument de conservare. Chiar pentru pesimistii notorii, pasiunea este tot ce poate fi mai interesant, fiindca în ea totul este neprevazut, iar purtatorul îi este victima.”