Site designed and created by Razvan Paraianu. © Created in January 2001, Last revised: March 2001

SOURCE OF MATERIAL AGÂRBICEANU, Ion. "Dezvelirea operei distrugatoare a Jidanilor in Romania" in Neamul Romănesc, 1908, no. 87, pp. 1373-1375. 

NOTES

Dezvelirea operei distrugatoare a Jidanilor in Romania

Cînd am cetit în n-l 82 an «Neamuluĭ Romănesc», cum primeşte «Voinţa Naţională» articolele asupra Evreilor ale d-lui A. C. Cuza, am simţit durere, ruşine şi descurajare. Durere, pentru că se constată, în plină lumină, că nicĭ «Voinţa Naţională» nu-ĭ naţională. Ruşine, pentru că în ţara românească a ajuns aşa de mare puterea banului jidovesc, încît un ziar care-ĭ răzimat pe un partid ce cîrmuiaşte, trebuie să netezească perciuniĭ şi să pălmuiască poporul românesc. Descurajare, pentru că, după dovezile neînfrînte ce d. Cuza le tipăreşte, se mai găsesc ziare care să-ĭ apere pe Jidanĭ şi maĭ sînt cetitori cari să cetească aceste ziare

 Ar trebui să se ştie că-ĭ un mare noroc dezvălirea operiĭ de distrugere, pe toate căile, a Israelului din Romănia. Ar trebui să priceapă orĭcine că-ĭ cel d’intâiŭ semn de reculegere, cel d’intâiŭ semnal de luptă, pentru ieşirea la lumină a neamuluĭ romănesc din ţară. Căcĭ cine-şĭ dă seamă astăzĭ de puterea ziaristiceĭ, va recunoaşte că, cu o presă jidovită, niciodată nu vei putea face vre-un bine, în ţara ta, poporuluĭ tăŭ. Orĭce reforme se vor face, orĭcîte aşeăminte de cultură vom avea, dacă hrana sufletească de toate zilele – cetitul foilor – e otrăvită, interesele adevărate ale poporuluĭ vor fi tălmăcite şi intortochiate după Talmud, şi simpatia faţă de poporul ales va fi mereŭ nutrită, - lumină nu se va face.

 Şi răului trebuie să-ĭ staĭ în cale din bună vreme. Cu cît interesele jidoveştĭ vor rămînea maĭ multă vreme nedescoperite şi necunoscute de publicul cetitor, - şi, odată, va fi mare acest public - , cu cît vor putea lucra maĭ mult în ascuns, cu atîta se vor întări maĭ tare, cu atîta se va întinde domnia Israeluluĭ.

 Bine ar fi fost să fie descoperite aceste rele marĭ de maĭ de mult. Ar fi fost o binecuvîntare dacă, de zecĭ de anĭ, ar fi pătruns în conştiinţa poporului întreg primejdiile ce-ĭ vin de la neamul cel ales. Dar nicĭ acum încă nu-ĭ târziŭ.

 La noi, în Ungaria, pentru publicistica maghiară, e chair tărziŭ. Aicĭ, Unguriĭ nicĭodată poate nu vor maĭ fi stăpînĭ pe presa lor. Aicĭ, banul jidovesc a rodit îmbelşugat şi puiază înspăimîntător. Aicĭ, presa jidovită şi-a ajuns apogeul, spre a-şĭ juca mendrele: a-şĭ apăra interesele sale supt masca celuĭ maĭ curat naţionalism maghiar, a susţine vrajba continuă între naţionalităţi, a chema supt steagul socialismului internaţional, tot pentru a-şĭ umplea maĭ tare punga şi a se îngrăşa maĭ tare. Astăzĭ, la Ungurĭ, nicĭ nu maĭ îndrăzneşte nimenĭ a se ridica în contra acestuĭ comerţ jidovesc de sentimente prefăcute. Şi, cînd unul saŭ altul şi-a luat inima ‘n dinţĭ şi a încercat, a căzut dintr’una, la tărăboiul foilor semite, de nu s’a maĭ sculat, nicĭ nu i-a maĭ auzit nimenĭ de veste. Dar, aicĭ, caĭ maĭ mulţĭ nicĭ nu maĭ văd primejdia, căcĭ doar, în fruntea luptei lor naţionale de azi, presa jidovită aleargă şi găseşte cărări nouă.

 Şi mulţi dintre romîniĭ de-aicĭ, cari recunosc soarta tristă a publicisticiĭ maghiare, aŭ salutat, cu adevărată bucurie, ca solie sfîntă, păşirea d-lui Cuza şi a tuturor celor cari vor să scape poporul romîn din Regat de această primejdie. În zadar va declara «Cronica israelită» că acesta e operă de «canibali», în zadar ni se va spune, ca «Voinţiĭ», că, dacă nu aruncăm cu pietre în astfel de oamenĭ, cari descopăr ticăloşiile poporului ales, am da dovadă că sentimentele omeneşti ni-ar fi cu totul «tocite». În zadar! Sufletul neamului romănesc de pretutindenĭ simte unde-ĭ adevărul, cunoaşte unde-ĭ duşmanul şi unde-ĭ prietenul.

 Şi chiar de-aceia ne doare că un ziar ca «Voinţa» află, pentru placul Jidanilor, cuvinte de mustrare pentru o muncă atît de naţională, ca aceia ce se face în «Neamul Românesc», de pildă.

 În sufletele noastre, ale celor de departe, să fie sigurĭ Jidaniĭ, vîrîţĭ prin redacţiile foilor din Romănia, că nu vor pătrunde cu simpatiĭ, ci la astfel de apucăturĭ sufletele noastre se umplu de scîrbă. Şi, durere, dezgustul acesta trebuie să se reverse şi asupra susţinătorilor acelor ziare, cari lasă «ridactăriĭ» lor să atace cele maĭ curate sentimente ale poporuluĭ romănesc. Noĭ, ceĭ depărtaţĭ, ştim ce vor, pentru că vedem de mult acelaşĭ joc în publicistica maghiară. Am dori însă din tot sufletul ca aceĭ de-acasă să vadă această primejdie, să se cureţe odată ziarele din ţară de susţinătorĭ şi redactorĭ semiţĭ saŭ vinduţĭ lor.

 Şi tare credem că va sosi vremea cînd se va împlini această dorinţă. Să nu socoată cineva că prin aceasta ar pierde ziaristica din ţară. Căcĭ e lucru vădit în toate ţerile, că presa evreiască prin nimic nu contribuie la cultura morală orĭ intelectuală a poporuluĭ. Ale lor sînt minciunile, telegramele false, ştirile sensaţionale, batjocura credinţiĭ, a bunelor moravuri, aruncarea cu noroiŭ în ce avem mai scump.

 Şi toate aceste apucături, toată această tactică perversă talmudică, n’o urmează eĭ orĭcînd şi orĭunde, ci numaĭ acolo de unde văd c’ar putea trege venit. Iată, de pildă, ziaristica românească din Ardeal şi Ţara-Ungurească: în toate redacţiile n’avem un singur Jidan, n’avem un singur acţionar saŭ susţinător jidan de foaie romănească. Şi pentru ce oare? Vădit lucru: pentru că prin ziaristica românească de la noi nu pot cîştiga nimic, nu-şĭ pot servi nicĭ interesele lor specific iudaice, ci, din potrivă, eĭ ajung în conflict cu Statul. Pentru că, mă rog, dacă un Jidan împămîntenit din strămoşĭ (!) a devenit Romîn, pentru ce nu vine la noĭ, avînd ideal naţional romănesc, să lupte în rînd cu noĭ, saŭ, cel puţin, o foaie să scoată cu baniĭ lor mulţĭ? Să spună «Cronica israelită», «Opinia» orĭ «Adevărul»!

 Dar, îndată ce li s’a părut că pot face gheşeft, îndată ce-aŭ mirosit puţin a socialism internaţional, ni-aŭ fost pe cap Jidaniĭ. Aŭ scos şi vre-o două fiţuicĭ de foĭ, deşi n’aŭ trăit, ceĭ ce le-aŭ scos, de sigur, aŭ pus ceva cîştig în buzunar.

 Noĭ dorim un lucru: ca Dumnezeŭ să ajute celor ce şi-aŭ pus această frumoasă ţintă de a descoperi tot maĭ mult aparatul încîlcit talmudic; să li ajute să poată continuŕ ce aŭ început.

 Şi cred că-ĭ o dorinţă generală ca articolele d-lui Cuza să iasă în broşuri, în biblioteca «Neamului Romănesc», ca să poată pătrunde în straturile cele maĭ largi. Cel puţin, deocamdată, un resultat ar trebui să aibă această muncă: cetitoriĭ, dezgustîndu-se de presa iudaică, s’o părăsească, şi, în schimb, să sprijinească pe cea romănească. Atunci s’ar putea crea un organ, care să mulţămească gusturile tuturor, şi ale acelora cari cetesc întăiŭ noutăţile; şi, pănă acum, cred că aceştia sînt numărul cel mai mare.

 Şi, a doua, că s’ar formŕ o basă puternică, pe care aĭ putea să te razimĭ, cînd at trebui să zguduĭ şi maĭ tare căsulia, fermecată azĭ de puterea aurului ş a argintului, în care căsulie, clocind, staŭ ascunse, saŭ îşĭ scot chiar capul saŭ ghiarele, interesele iudaice.