Site designed and created by Razvan Paraianu.
© Created in January 2001, Last revised: January 3, 2004

 

                      AUREL C. POPOVICI                     

Cestiunea Naţionalităţilor

şi

modurile soluţiunii sale

În

Ungaria.

 

Previous Section


Back to the Table of Content


Next Section

ÎNVEŢĂTURI DIN POLITICA DE NAŢIONALITĂŢI DIN AUSTRIA.

As to opinions, it is rather from those which were foolish, than from those which were well grounded, that any instruction can be derived. From foolish opinions comes foolish conduct and from severest disaster, the most useful warning. It is from the folly, not from the wisdom of our ancestors, that we have so much to learn.[1]

Bentham.

u voiu face aici un exposeu istoric al luptelor de naţionalitate din Austria. Oamenii politici care au pretenţiunea a se pronunţa în causa ce ne preocupă, trebue se cunoască ŕ fond acea desvoltare în toate fasele sale.

Voiu scoate în relief numai câteva   conduşii  prea   instructive  pentru   po­litica de naţionalităţi din Ungaria.

Bach mi avea pretenţiunea a resolva cestiunea naţionalităţilor din Austria de odinioară.

Nici nu căuta el a stabili un modus vivendi, ci se mulţumi a linişti im­periul prin aplicarea puterii sale discreţionare şi mai ales prin întroducerea unei «bune administraţiuni de Stat». — Întrucât 'i-a succes a restabili liniştea, se ştie.

Schmerling întroducęnd forme constituţionale în aparenţă, urmăria în fond tot o politică absolutistă şi germanisătoare.

Sistemele de guvernare recte de înfrânare puse în practică în contra naţio­nalităţilor sub era lui Bach şi Schmerling au dus monarchia Habsburgică dea­dreptul la — Königgrätz şi Solferino.

A venit Beust şi în virtutea diplomei din Octomvrie 1860 a conciliat cel puţin pe Maghiari.

Tot în consecuenţa principiilor autonomice cuprinse în această diplomă voia contele Hohenwart la 1870 se resolve cestiunea naţionalităţilor din Austria prin întroducerea sistemului federal pe basa drepturilor istorice şi astfel a hotarelor istorice a provinciilor austriace.

De acě teoria «individualităţilor istorico-politice». Sunt sigur, că chiar dacă contele Hohenwart ar fi reuşit a aplica acest program de federalisare, naţionalităţile din Austria s'a r găsi astăzi în acelaşi hal, în care se găsesc de fapt.

Principiul naţionalităţilor este o idee cu desĕvîrşire modernă, care nu se poate satisface decât prin mijloace adecuate, ear' nu prin restabilirea drepturilor publice ab antique, care numai arare-ori şi incidental se acoper cu preten­ţiunile naţionale.

Din contră, în cele mai multe casuri dreptul istoric este chiar negaţiunea principiului de naţionalitate.

Astfel programul de federalisare al contelui Hohenwart realisat odată, Boemia ar fi devenit un Stat parţial în această federaţiune, dar' lupta Cehilor şi Germanilor pentru şi contra preponderanţei naţionale ar fi ajuns fatal la acelaşi resultat, la care a ajuns în urma politicei contelui Taaffe.

Tot aşa ar fi Statul Galiţia teatrul luptelor naţionale dintre Poloni şi Ruteni, precum este astăzi în urma politicei de până acum. Carintia, Carniolia, Stiria, Dalmaţia, Istria s'ar găsi într'o încurcătură nu mai puţin gravă, ca aceea în care de fapt se găsesc actualmente.

Cu alte cuvinte, Austria, un Stat de naţionalităţi s'ar fi diferenţiat în mai multe State de naţionalităţi.

Vorba e însĕ, că momentul fundamental al principiului de naţionalitate nu este scormolirea pergamentelor ce se găsesc în cabinetele de antichităţi, nu este reînvierea Statelor medievale cu hotarele lor arbitrare şi potrivnice acestui principiu, ci formaţiunea Statelor naţionale în marginile hota­relor generale de naţionalitate.

Din causa acestei inevitabile conflagraţiuni a principiului istoric cu prin­cipiul naţional, federalismul contelui Hohenwart nu ar fi putut da nici-odată o soluţiune definitivă acestei grave cestiuni.

Dar' contele Hohenwart în urma stăruinţelor conţilor Beust şi Andrássy a fost diměs şi înlocuit cu principele Auersperg.

Cu el se începe şi se sfîrşeşte o nouă eră a sistemului Schmerling.

Doctrinarismul liberalilor germani, oposiţiunea lor hotărîtă în cestiunea ocupaţiunii Bosniei şi Herţegovinei, agitaţiunea din ce în ce mai ameninţătoare a celoralalte naţionalităţi şi în special resistenţa pasivă a Cehilor faţă cu legis­laţiunea imperiului, toate acestea au făcut sistemul Auersperg imposibil.

Veni contele Taaffe.

Cu el se începe o eră de politică conciliantă pe basa concesiunilor fragmentare.

Programul seu era, ori-şi-ce ar zice lumea «liberală» germană şi maghiară, lăudabil. Dar' contele Taaffe nu era bărbatul de Stat destul de harnic spre a duce în îndeplinire acest patriotic program.

Nota fundamentală a guvernării sale este lipsa de sistem.

Ca toţi oamenii, care nu au pătruns firea principiului de naţionalitate, con­ţi le Taaffe căuta sĕ résolve cestiunea prin mijloace paliative „von Fall zu Fall". Astfel a făcut Cehilor oare-care concesiuni, ce-i drept, preţioase, dar' din punctul de vedere al resolvării serioase a cestiunii, lipsite de o ideă conducĕtoare şi astfel nedreptăţind în acelaşi timp pe Germanii din Boemia trebuia sĕ contribuească vollens nollens la înăsprirea referentelor naţionale.

A face concesiuni Cehilor, a le tăgădui Slovenilor, a desconsidera aspira­ţiunile legitime ale Croaţilor din Istria şi Dalmaţia, a interveni pentru delimi­tarea Germanilor din Boemia, dar' a nega delimitarea Italienilor din Trentin, a Slovenilor din Sud şi a Rutenilor din Galiţia, lăsându-'i pe aceşti din urmă cu desĕvîrşire la discreţiunea şleahtei poloneze, eată isprăvile politicei de concilia­ţiune a contelui Taaffe.

Numai oamenii naivi puteau aştepta vr'o împăcare reală dela această politică de „Fortwursteln”, cum îi zicea chiar contele Taaffe el însuşi.

Astăzi Austria se găseşte într'o stare întristătoare.

Boemia în stare de asediu si subminată de conspiraţiuni; Rutenii pe zi ce merge tot mai strîns angajaţi în direcţia «Ucrainofililor» — a Panrusis­mului; Croaţii şi Slovenii înfuriaţi, Italienii irredentişti implacabili, ear' la Viena un guvern feudal — conservator — liberal — clerical!

Din toate acestea resultă clar:

1. că sistemul de germanisare  a   lui   Schmerling  şi  Auersperg   nu   se  putea menţine,   decât   cu   ajutorul   unui    absolutism   deghisat   sub   apa­renţe  constituţionale;

2. sistemul Hohenwart, chiar sĕ fi   isbutit a fi pus în aplicare, nu   putea res­tabili   pacea   din  pricina   incongruenţei   principiului   de   na­ţionalitate   cu veleităţile   istorice;

3. concesiunile fragmentare   ale  contelui  Taaffe nu puteau stabili  buna înţe­legere  între   naţionalităţi, pentrucă unora   dintre ele  le   da   pentru a trăě prea puţin, ear'   pentru   a  muri  prea   mult;   altora   nu le da nimic.

Eată etapele mari şi resultatele lor în politica de naţionalităţi din Austria.

Ei bine, în care din acestea fase de evoluţiune se găseşte Ungaria astăzi?

Evident, că în era Schmerling — Auersperg, ear' acum stă se inaugureze o eră Taaffe. care însĕ şi în Ungaria nu ar putea produce decât resultatele, ce le-a produs în Austria.

C'est a prendre ou ŕ laisser ....

Că Austria cu toate miseriile înşirate, este mai aproape de o soluţiune definitivă ca Ungaria, nu încape îndoeală.

Zic mai aproape de o soluţiune definitivă, pentru-că factorii hotărîtori şi opiniunea publică în Austria au ajuns a se convinge pe deplin despre absoluta imposibilitate de a germanisa pe celelalte naţionalităţi.

Cel-ce cunoaşte referenţele va şti, că această convingere constitue un pas mare înainte pe calea resolvării definitive.

Toate celelalte încercări au contribuit a limpezi ideile în cestiune şi cred, în timpul cel mai apropiat cestiunea naţionalităţilor în Austria va primě post tot discrimina o soluţiune mulţumitoare şi definitivă.

Fatal are sĕ fie pentru Ungaria, dacă până atunci cestiunea naţionalită­ţilor ce locuesc în aceasta ţară a Dualismului nu va fi deslegată în chip du­rabil întrun fel sau altul.

De aceea, sĕ cercetăm pe rînd toate modalităţile de deslegare a acestei cestiuni în Ungaria.



[1] Ori-şi-ce învĕţătură se poate lua mai curęnd din idei greşite, decât din cele bine întemeiate. Din idei greşite purced acţiuni greşite, ear' din cel mai crâncen desastru resultă cea mai folositoare admoniţie.

Din greşelile, ear' nu din înţelepciunea antecesorilor noştri avem noi multe de învĕţat.