Site designed and created by Razvan Paraianu.

© Created in January 2001, Last revised: January 3, 2004

PREFAŢA

m scris aceste pagine pentru orientarea păturii mai mult sau mai puţin obiective a celor-ce se interesează de cestiunea naţionalităţilor.

Ţin se accentuez acest lucru pentru-că ştiu de mai înainte, ca ideile emise în această scriere au se revolteze nervii patrioticeşti ai şoviniştilor, ear' eu nu am de loc pretenţiunea de a discuta cestiunea cu această pătură pasionată — ca se nu zic vorbă mare, — a societăţii ungureşti.

Am găsit că este necesar, ca cestiunea naţionalităţilor se fie lămurită din punctul ei adevêrat de vedere: al relaţiunii principiului de naţionalitate cu condiţiunile de existenţă şi consolidare ale regatului Sf. Ştefan.

îmi dau foarte bine seamă, că este un fel de abnegaţiune astăzi a căuta se tratezi calm această cestiune.

Zic abnegaţiune, pentru-cà imensa majoritate a conaţionalilor mei români nu mai au absolut nici o încredere în sentimentele de echitate şi în prevederea politică a concetăţenilor maghiari şi nu mai cred posibilă o împăcare cu Maghiarii în cadrele dualismului actual.

O apariţie foarte firească — pentru cei-ce cunosc desvoltarea raporturilor naţionale din Ungaria delà 1867 încoaci.

Este negreşit o mare anomalie, că cestiunea naţionalităţilor se discută astăzi mai mult în cercurile politice din Viena şi Berlin, decât 'la Budapesta.

Sunt zadarnice reticenţele şi tertipurile presei maghiare şi ale celei germane : cercurile normativi; din Austria, Germania, ba chiar şi din Englitera ştiu astăzi foarte bine, că adevăratul călcâiu achileic al Intre[i]tei Alianţe este Ungaria şi aceasta din pricina coliziunilor sale naţionale.

Aceste cercuri normative au înţeles, că din pricina materiilor explosive condensate în atât de iritanta cestiune a naţionalităţilor din Ungaria, puterea de acţiune a întreitei Alianţe are se fie în mare parte paralisată în viitorul rĕsboiu.

Poate-că guvernul din Budapesta ar şti se spună până şi opiniunile concrete ale factorilor din întreita Alianţă despre gravitatea cestiunii naţionalităţilor din Ungaria. —

Va-banque-ul ce-'l joacă politica »naţională« maghiară astăzi, are se fie fatal cel puţin pentru basele dualiste ale Ungariei.

Nu e mult de când principele Schwarzenberg a făcut cunoscuta sa enunciaţiune în Camera din Viena. —

N'au Ungurii decât se stăruească în direcţia desperată pe care au apucat, ca într'o bună dimineaţă sĕ se trezească în faţa unei realităţi, pe care ei astăzi o cred imposibilă.

În Memorandul dela 1892, al Românilor cătră Maiestatea Sa Împĕratul-Rege, se găseşte şi următoarea categorică profesie de credinţa:

»Românii totdeauna s'au luptat pentru păstrarea individualităţii lor naţionale, în cele din urmă timpuri ei au conservat limba, datinile şi moravurile, şi în contra tuturor uneltirilor făcute spre a-'i desnationalisa, ei nu s'au contopit în vre-un alt popor. Nimic dar', pentru dînşii, nu e mai presus de dreptul liberei desvoltări culturale şi toate pretenţiunile lor naţionale se reduc la principiul asigurării legale a existenţei şi liberei desvoltări (naţionale).

„Ori-şi-care ar fi dar Statul, în care li-se dă această asigurare legală, el dispune de avutul şi de sângele, de toată iubirea lor."

Maghiarii pot fi încredinţaţi, că astăzi nu numai noi Românii stăm pe această basa politică. — Ear' în faţa acestei extrem de grave situaţiuni a ţerii, societatea maghiară se găseşte într'o confusiune regretabilă.

O parte dintre corifeii Maghiarismului vor maghiarisarea tuturor naţionalităţilor; alţii s'ar mulţumi cu maghiarisarea inteligenţei po­poarelor nemaghiare; earàşi alţii consideră maghiarisarea drept o utopie, dar' tot nu au curagiul a aborda cestiunea, analisându-o calm şi derivând consecuenţele fireşti din convingerea despre absurditatea stăruinţelor de maghiarisare.

Cei mai mulţi îşi închipuesc a putea reduce această cestiune la proporţiile unei cestiuni de administraţie.

Trist spectacol; trist pentru-că nimeni nu ştie ce are se aducă ziua de mâne. O puşcătură în Albania poate aprinde arsenalele păcii, ear' omul care vede clar în această situaţie din întreg Sud-Ostul Europei, trebue sĕ se îngrozească la reflecţiunea: ce are să se întemple când va isbucní rĕsboiul, despre care toţi bărbaţii mari ai secolului, Bismarck, Moltke ş. a. sunt de acord, că va schimba într'un mod radical şi neînchipuit harta politică şi etnografică a Europei?

Şi cred oare Maghiarii, că pe noi, popoarele Austro-Ungariei, nu ne va atinge această schimbare ?!.......

Multe ar fi argumentele ce aş fi putut invoca în această broşură pentru susţinerea ideilor cuprinse în ea.

Dar m'am mărginit a pune în lumină numai liniile generale ale cestiunii şi aceasta pentru-ca sĕ nu se zică mai târziu, că nu s'ar fi găsit Români, care sĕ fie făcut măcar încercarea de a arĕta condiţiunile în care Românii şi Slavii din Ungaria ar putea privi sistemul dualist ca un aranjament definitiv; şi care la timp sĕ fie atras luarea aminte a Maghiarismului asupra primejdiilor incalculabile pentru existenţa Ungariei în viitorul rĕsboiu.

Bucureşti, Maiu 1894.

Autorul