Nuvelă

Sociologul indian

de Octavian Sărbătoare (Australia)

    Hotelul din Kolkata, India, la care sunt cazat de 3 zile este mai mult ocupat de turiştii străini. Puţinii clienţi indieni trebuie să fie destul de înstăriţi ca să-şi permită preţurile percepute. Sau sunt veniţi în interes de serviciu, prin urmare cazarea le este plătită de instituţia sau firma la care lucrează. 
    Camera din dreapta, alăturată camerei mele, este goală încă de la sosirea mea. Totuşi, astăzi aud voci înăuntru. Îmi dau seama că a fost ocupată de un indian; se vorbeşte numai în bengali. 
    Către miezul zilei ies cu intenţia de a lua masa de prânz, când... dau nas în nas cu noul meu vecin de apartament. Este un domn între două vârste, potrivit ca statură, îmbrăcat într-o ţinută caracteristică mediilor de afaceri sau universitare: are costum, cravată şi o geantă diplomat. Ne salutăm politicos. 
    Ţinuta lui impecabilă mă intimidează puţin. Eu, ca turist, sunt îmbrăcat mult mai simplu. Evit astfel de a mă prezenta cu numele meu indian, Ramdas. 
    - Sunt Cezar Augustin din Australia.
    - Anisur Bhose, răspunde el cu un zâmbet larg. Ce vă aduce în India?
    - Fac cercetări spirituale. Dar dumneavoastră? 
    - Tot cu cercetări mă ocup şi eu. Sunt sociolog. 
    - Sunt bucuros să vă am ca vecin de cameră. Desigur că ne vom mai întâlni. Cât staţi la acest hotel?
    - Cel puţin 5 zile. 
    - Eu voi pleca mâine. Avem totuşi timp destul de a sta la o discuţie. Poate astă seară să servim masa împreună?
    - Cu multă plăcere. Pe la ora şase. Bateţi la uşa mea. 
    Mă despart de domnul Bhose. Cobor fără grabă. 
    Ajuns la restaurant, servesc prânzul, după care revin la hotel. Mă odihnesc puţin. Citesc. Către seară sunt pregătit pentru cina programată. La ora şase fix, bat uşor la uşa domnului Bhose. Acesta deschide imediat. 
    - Sunt deja gata domnule Augustin. Putem să mergem, spune el vesel.
    Coborâm. Noul meu companion recomandă un restaurant bun unde vom putea cina în tihnă. 
    - De acord. Mă las condus de dumneavoastră. Sunt convins că alegerea va fi bună. 
Ajungem la restaurantul propus de companionul meu. Personalul îl salută cu deosebită reverenţă, ţinuta sa impune. Discuţia noastră se înfiripă firesc. 
    - În ce domeniu sociologic aţi făcut şi faceţi cercetări?
    - Privind tradiţia noastră spirituală în general. În particular cea a guruşilor indieni.
    - Mi-aţi stârnit interesul. Aş putea să aflu rezultatele unor astfel de cercetări, cu precădere despre guruşii indieni? La ce instituţie lucraţi?
    - Predau la o universitate indiană. Totuşi, cercetările mele sunt sponsorizate de americani. Am primit o bursă de cercetare. Rezultatele studiului vor trebui să fie predate până la sfârşitul acestui an. 
    - Ce i-a determinat pe sponsorii dumneavoastră să fie interesaţi într-un astfel de proiect?
    - Ar fi multe de prespus. În tematica primită trebuie să prezint tradiţia guruşilor de la începuturile ei până în zilele noastre. Nu ştiu ce vor face americanii cu lucrarea pe care le-o voi înmâna. Va cuprinde multă informaţie, vor fi peste 100.000 de cuvinte... dimensiunea unei teze de doctorat. 
    - Tradiţia tematicii este foarte veche. Mă întreb de unde aţi început cronologic elaborarea noţiunii de guru?
    Domnul Bhose pare încântat să mă introducă în ideile de bază ale cercetărilor sale. 
    - Se ştie de pildă că întregul sistem al filiaţiei guruşilor este fondat încă din perioada vedică târzie, a Upanişadelor. Etimologic, cuvântul upanishad, înseamnă „a sta lângă“, cu referire la activitatea unui discipol, care stă pe lângă maestru, guru. 
    - Prin urmare practica este bine statornicită în timp, devenind apoi tradiţie. 
    - Într-adevăr. Conceptul de guru a avut de-a lungul mileniilor un aport extraordinar la menţinerea culturii noastre. 
    - Cum v-aţi orientat cercetare? mă arăt curios.
    Domnul Bhose îşi structurează în minte un plan de expunere. Îmi explică pe larg ideile.
    - La vremea aceea, a Upanişadelor, întregul sistem de gurukul era sub autoritatea brahmanilor şi a yoghinilor. Guruşii iniţiaţi ca atare, trebuiau să aibă un nivel de cunoaştere ridicat. Brahmanii guruşi, fiind condiţionaţi de religia în sine, au menţinut mai mult un sistem de casă: familiile aveau un îndrumător spiritual, guru. Aşa cum se ştie, guru înseamnă învăţător, adică cineva care are cunoştinţe spirituale utile pe care le poate împărtăşi celor doritori. Acest fel de organizare s-a menţinut până la începutul ocupării Indiei de către puterile europene, dar a continuat şi după aceea, deşi cu mai puţină vigoare. Odată cu venirea colonizatorilor europeni, au pătruns în India şi ideile de egalitate între oameni, drepturi ale omului în maniera crezului noii puteri coloniale. Fără să intru în amănunte, începând cu stăpânirea engleză, British Raj, conceptul de guru a început să sufere schimbări drastice, care continuă şi astăzi. 
    - Dar ideea este legată şi de yoga, spun eu convins că am abordat latura dominantă a noţiunii de guru, aşa cum este privită astăzi. Yoghinii au existat şi înainte de venirea triburilor vedice. 
    - Precum spuneţi. Este foarte dificil să se aducă date concrete despre ceea ce s-a întâmplat înainte de venirea arienilor. Se pare că exista o astfel de abordare a relaţiei guru discipol, de gurukul; Shiva, ca zeu prearian, este privit ca patron al yoghinilor. Arienii, care au restructurat noua societate, şi-au impus fireşte modul de organizare. 
    - Totuşi, yoga a continuat şi după aceea.
    - Yoga desigur că s-a perpetuat. A adoptat mai apoi şi metodele vedice, luând în timp o altă întorsătură: yoghinii nu numai că aspirau la eliberarea spirituală, dar au creat un ansamblu de practici care să-i elibereze de încătuşarea de caste. Ştiţi că arienii au impus în India împărţirea locuitorilor în caste. Yoghinii care se doresc liberi de orice constrângeri nu recunosc structurarea populaţiei pe caste. 
    - Prin urmare şi-au creat un sistem al lor independent. Cu atât mai bine!
    - La prima vedere s-ar părea că aşa este. Independenţa poate crea o înflorire a noilor idei, dar poate duce şi la coruperea lor. 
    - Corupere? Tradiţia vedică este protejată de sistemul bine pus la punct, bazat pe ereditate. Cea yoghină este şi ea ocrotită; există cele zece ordine spirituale stabilite de înţeleptul Shankara. Ele sunt protejate de nagas baba, nagaşii, şerpii, aşa cum sunt cel mai adesea cunoscuţi asceţii goi ai Indiei. 
    - Precum spuneţi. Nagaşii protejează aceste ordine, prin urmare yoga în general. Dar aşa cum am menţionat anterior, după venirea englezilor lucrurile au început să se schimbe. Cel mai important este faptul că de la independenţa Indiei, din 1949 încoace, avem o constituţie seculară, care a adoptat idei occidentale aduse de englezi, precum sunt egalitatea cetăţenilor, nerecunoaşterea sistemului de caste, libertatea de gândire şi exprimare a omului. Sunt schimbări fundamentale care au marcat întreaga cultură indiană inclusiv sistemul de gurukul. Cercetarea mea se concentrează mai ales pe ceea ce s-a întâmplat după independenţă, deşi fac o trecere în revistă a istoriei conceptului de guru. 
    - Foarte interesant. Este practic subiectul care mă intereseză şi pe mine în prezent. Cine poate fi guru? Ce calităţi trebuie să aibă o astfel de persoană? Cine iniţiază pe un guru? Cum iniţiază un guru? Sunt o mulţime de întrebări capitale legate de acest personaj de excepţie din tradiţia indiană. În prezent guruşii indieni pot fi întâlniţi peste tot în lume, ei călătoresc mai ales prin ţările dezvoltate. 
    Ospătarul apare cu cina. 
    Continui să mă gândesc la ideile expuse de partenerul meu de conversaţie. Ocazia este deosebită, am în faţă cercetătorul în ştiinţe sociale îngemănat cu cunoscătorul tradiţiei autohtone. Suntem încă într-o faza incipientă a discuţiilor noastre, dar pot spune fără tăgadă că americanii au ales foarte bine persoana care să le facă studiul despre guruşi. Domnul Bhose este un expert în domeniul respectiv, are o viziune largă a fenomenului cultural indian de gurukul. 
    După cină ne pregătim de plecare. Îl invit pe noul meu companion în camera mea unde vom putem continua discuţia în voie. Domnul Bhose acceptă bucuros. 
    Abia ajunşi ofer oaspetelui un fotoliu confortabil şi o băutură răcoritoare. Reluăm tainelor gurukulului. 
    - Vorbeam despre India independentă şi noua ei constituţie. Ce implicaţii au avut acestea pentru guruşii Indiei? 
    - Foarte mari! Aflaţi că ideile de egalitate au tentat pe mulţi oameni să aspire la a deveni guru. Aceste persoane vedeau în ei aceleaşi calităţi care se pot observa la guruşii autentici. 
    - Este de înţeles. Dacă aveau calităţi similare puteau face aceleaşi servicii ca şi alţi guruşi. Sarcina unui guru este să înveţe. 
    - Aşa ar părea aparent. Dumneavoastră fiind de cultură occidentală aduceţi în prim plan ideea egalităţii dintre oameni şi faptul că cei care pot preda aceeaşi învăţătură au statut egal. Dar ţinând cont de cultura Indiei lucrurile stau diferit. 
    - Totuşi, chiar constituţia Indiei asigură egalitatea între oameni, remarc eu.
    - Sunt consecinţe bune şi rele ale noii libertăţi consfinţite de legile Indiei moderne. Poate că tocmai această perioadă de tranziţie face ca lucrurile să fie tulburi. 
    - Tulburi?!
    - Precum a-ţi auzit! Aflaţi că impostura în titulatura de guru este astăzi mai mare decât oricând în istoria spirituală a Indiei. 
    Interlocutorul meu adresează subiecte de cea mai mare importanţă. Mă privesc şi în mod personal; sunt venit în India tocmai pentru că am cunoscut un guru indian. 
    Cer amanunte domnului Bhose:
    - Vă rog să dezvoltaţi acest subiect de cercetare sociologică de excepţie. Mă întreb cum s-a dezvoltat impostura despre care amintiţi? Cât de eficienţi sunt nagaşii în a opri aceste situaţii? În primul rând aş dori să ştiu ce numiţi dumneavoastră impostură referitor la un guru indian?
    Domnul Bhose bea din paharul cu băutura răcoritoare. Se plimbă acum prin încăpere. Se pronunţă:
    - Impostura în titulatura de guru are loc atunci când cineva se autonumeşte ca atare fără a poseda legitimitatea tradiţiei, domnul Bhose dă o definiţie. 
    - Ar fi util să arătaţi cine credeţi că poate fi numit guru legitim, autentic, astfel că vom putea deduce prin antiteză caracteristicile unui guru impostor. 
    - Domnule Augustin. Vreau să subliniez ideea că nu susţin că am găsit prin cercetările mele explicaţiile cele mai cuprinzătoare. Nu pretind că prin studiul meu, deşi făcut destul de detaliat, prezint explicaţii totale fenomenului de spiritualitate în lume, creat de activităţile guruşilor proveniţi din India. Concluziile mele prezintă doar parţial ceea ce se întâmplă. Fireşte că vor trebui făcute şi alte studii mai ample, care să cuprindă şi alte domenii ale cercetărilor: antropologic, psihologic, filosofic, cultural şi religios, aceste domenii fiind cele mai importante. Rezultatele cercetărilor mele vizează... numai latura sociologică. 
    - Chiar şi aşa concluziile unui astfel de studiu aduc lumină în activităţile guruşilor indieni. Sunt foarte interesat să aflu descoperirile făcute. 
    Domnul Bhose se aşează din nou pe fotoliu. Îşi continuă expunerea temelor lucrării sale:
    - Ceea ce pot spune cu privire la un guru autentic este că pentru a-l defini trebuie să privim lucrurile din punctul de vedere al şcolilor existente. Sunt astfel tradiţiile yoghică, tantrică, vedică, fiecare având reguli specifice privind guruşii. În India avem o bogată tradiţie orală, aceasta lăsând desigur o mare libertate de opinie. Tocmai această libertate de interpretare a tradiţiilor spirituale combinată cu ideile adoptate după independenţă, prin sistemul legislativ, fac ca întregul sistem de gurukul să fie astăzi într-o criză profundă. 
    - Cum au reacţionat guruşii la aceste schimbari?
    - După cum m-am convins, prin cercetările mele, guruşii se adaptează şi ei la circumstanţele timpurilor moderne. Înainte de independenţă existau puţini guruşi indieni care să călătorească în afara Indiei... astăzi asistăm la un fenomen de proporţii: India exportă guruşi. Acest fenomen aduce venituri, este prin urmare un mijloc de a procura valută forte. De aceea nu s-a făcut nimic pentru a stopa exportul indian de spiritualitate. Se pare că nici nu mai contează dacă acei guruşi sunt autentici sau falşi, totul este să aducă venituri. 
    Destăinuirile interlocutorului meu sunt deosebite. Am şi eu o concluzie:
    - Putem spune că guruşii indieni sunt şi ei parte din comercializarea activităţilor umane, sunt victime ale ideii că orice pe această lume este de vânzare. 
    - Întocmai. Guruşii indieni au dezvoltat o spiritualitate comercială care nu a existat în vechime. Tocmai de aceea este dificil de a afla cine este guru autentic şi cine nu este; un guru care are succes comercial este privit ca autentic. Guruşii moderni au desigur sisteme de informaţie sau dezinformaţie care îi ţin pe linia de plutire. La nivel comercial, un guru autentic este privit ca fiind cel care călătoreşte cu bilete scumpe de avion, pe când un guru care trăieşte pe malul Gangelui, este considerat fără valoare. 
    - Prin urmare, un guru apărut cumva în Occident este privit ca autentic tocmai pentru că se află acolo, trag eu concluzia evidentă.
    - Chiar aşa şi este. Lumea occidentală fiind comercială în sine atribuie valoare celui care are succes comercial. Astfel că orice guru care reuşeşte să adune bani, prin orice metode, este privit ca fiind autentic. 
    - Dar aceasta este o mare aberaţie, mă revolt. Spiritualitatea nu este un fenomen care poate fi cântărit în valoare materială. Este exact opusul. 
    - Aşa ar trebui să fie. Totuşi, aşa cum am dedus din cercetările mele, aceasta nu se întâmplă. Tot felul de indivizi pot pretinde că sunt guruşi, fără nici un scrupul.
    - Dar ce fac acei nagaşi, care au sarcina să protejeze tradiţia autentică indiană a guruşilor? 
    - Nagaşii ar trebui să intervină în aceste situaţii. Rolul lor este să prevină manifestarea imposturii. Tradiţia noastră stipulează că aceşti asceţi goi intervin atunci când află că există pe undeva un guru fals. Merg apoi acolo şi îl bat bine, astfel că impostorul nu va mai dori să-şi continue activităţile nefaste. 
    - Fac ei aceasta?
    - În prezent le este aproape imposibil! Dacă în India intervenţia nagaşilor poate avea loc, în afara ei acest fapt este de neimaginat. Daţi-vă seama cum ar arăta scena a 10 asceţi goi prin New York, mergând la o sală în care se predă yoga, unde vorbeşte, cântă, iniţiază şi dă sfaturi „spirituale“ un guru impostor, şi ar începe să-l lovească repetat şi violent cu pumnii, aşa cum ar fi procedat în India. Dar chiar şi în India fenomenul este din ce în ce mai rar. Practic, conform constituţiei Indiei, pe ce bază legală nagaşii îl bat pe un om, chiar fiind un guru fals? Restricţiile juridice fac ca impostura să fie prevalentă. 
    - Ce fac practic aceşti guruşi impostori? Cât de nefaste sunt activităţile lor?
    - Poate veţi fi surprins să aflaţi că lucrurile nu sunt complet delimitate. Guruşii falşi nu totdeauna fac rele. Tocmai în aceasta constă de fapt întreaga lor abilitate de a se menţine în meserie. Sunt de un mare profesionalism, aşa cum trebuie să fie conducătorii de business. 
    - Ştiu că mulţi guruşi indieni conduc societăţi de caritate, strâng fonduri pentru a le da la săraci. Au tot felul de organizaţii înregistrate legal, au proprietăţi, pământuri, organizaţii yoga, etc. 
    - Exact aşa cum spuneţi. La o privire mai atentă, se poate observa că acte de caritate se produc în paralel cu profitul de pe urma altora. Cum s-ar spune, se ia cu o mână, se dă cu cealaltă. Peste tot se poate observa acest fenomen. Luaţi cazuri tipice de guruşii indieni moderni care călătoresc prin Occident şi veţi constata că acesta este cazul. Dar adepţii din Occident nu se pot numi beneficiari, sunt mai mult victime. Beneficiarii sunt în India. Guruşii indieni fac acte de caritate în India, astfel că îşi întreţin statutul de persoane miloase faţă de cei mai oropsiţi oameni ai Indiei. 
    - Tot este ceva, atâta timp cât guruşii ajută alţi oameni. 
    - Tocmai de aceea vă spun că lucrurile nu sunt albe sau negre chiar şi din punct de vedere karmic; amestecul de fapte rele şi bune chiar şi lui Dumnezeu îi creează dificultăţi în a evalua karma acestor oameni. 
    - Ce fac practic guruşii în Occident? Cum îşi strâng banii? 
    - Ar trebui un studiu mai amănunţit decât al meu asupra acestor metode. Eu am reuşit să identific doar anumite moduri tipice folosite de aceşti oameni. În primul rând îşi găsesc victimele. În prima categorie sunt oamenii stresaţi de societăţile capitaliste. Ei caută o scăpare în feluritele metode esoterice, yoga părând o soluţie de ieşire din presiunea vieţii. Sunt astfel femei abandonate de bărbaţi, unele au copii, apoi există văduvele, femeile bătrâne care şi-au pierdut de curând partenerul de viaţă, oamenii divorţaţi sau cei care au neînţelegeri în familie... în general cei care au probleme mentale temporare. O altă categorie o reprezintă cei care au probleme mentale permanente, cei care sunt puţin deranjaţi mental. Spun puţin deranjaţi mental pentru că guruşii nu se încurcă cu cei care au probleme mentale avansate, adică cu nebunii. Numai cei care sunt doar minim afectaţi mintal şi care sunt în stare să execute ordinele, să fie eficienţi în servicii, doar aceştia se pot califica. Astfel că ei devin, alaturi de alţi oameni normali, iniţiaţi discipoli de către guruşii indieni. Şi o a treia categorie o reprezintă oamenii în căutarea lui Dumnezeu, acei căutători spirituali care datorită sincerităţii şi idealismului lor cad uşor victime ale guruşilor. Acestor oameni guruşii le par că sunt capabili de a le oferi căile pentru a-L găsi pe Dumnezeu, pe care-L caută cu mare ardoare. 
    Rămân foarte impresionat de cele spuse de domnul Bhose. Mă gândesc unde pot fi mai mari păcatele acestor guruşi. 
    - Aţi menţionat văduvele bătrâne. Cum se procedează cu aceste femei aflate într-o situaţie emoţională critică? 
    - Cazul acesta este poate cel mai grav. Guruşii fac cumva ca să convingă pe aceste femei, care după pierderea partenerului de viaţă fireşte că nu mai trăiesc mult, să doneze toate bunurile pe care le posedă, pentru a face aşrame în proprietăţile lor. 
    - A aştepta să moară o femeie lovită de pierderea partenerului de viaţă, pentru a-i lua proprietatea şi a o transforma în aşram, este ceva extrem de crunt. Cum îşi explică un guru acest fel de fapte? întreb de-a dreptul îngrozit de ceea ce aud.
    - Un guru are mereu explicaţii care-l fac să nu aibă procese de conştiinţă. În general se atribuie totul legii karmei. De exemplu, dacă femeia binevoieşte să-şi doneze proprietatea, se interpretează că aşa i-a fost karma. Dacă persoana este de origine engleză, se crede că strămoşii ei au fost colonişti în India, în vechime, au exploatat indienii la acea vreme, ca apoi urmaşii lor, ca văduva în cauză, să plătească pentru ce au făcut strămoşii ei în trecut. Prin urmare, a-i lua femeii totul, apare guruşilor ca un act de dreptate conform legii karmei. Guruşii sunt astfel împăcaţi în sinea lor.
    - Ce se întâmplă după moartea femeii? întreb curios.
    - Proprietatea ei devine aşram, aşa cum gurul a promis. Poate rămâne astfel ani de zile. Dar, atunci când locul nu mai aduce bani este vândut. Banii sunt luaţi toţi în India. 
    Se făcuse târziu. Într-adevăr interlocutorul meu dă semne că ar dori să se retragă. Ne urăm noapte bună, ne despărţim. 
    În ziua următoare urma să plec către gară. Îi fac o vizită scurtă domnului Bhose. 
    - Vreau să vă mai întâlnesc! Poate după ce terminaţi studiul la care mai lucraţi în prezent. 
    - Cu plăcere domnule Cezar Augustin! Aş fi fost interesat să-mi daţi câteva date despre guruşii pe care i-aţi întâlnit în Australia. Aş fi putut astfel adăuga noi informaţii la studiul pe care îl fac. 
    - Vă promit că voi lua legătura cu dumneavoastră. 
    Facem schimb de adrese şi e-mailuri. Îmi iau rămas bun de la domnul Bhose. Ne strângem mâinile cu afecţiune. Sunt convins că cercetările sale vor deschide ochii multor căutători spirituali. 

Copyright (Drept de Autor) © 2008 and subsequent years by Octavian Sărbătoare - Email - Australia. Această lucrare este copyright (are drept de autor). Autorul dă dreptul ca lucrarea să fie publicată, copiată şi distribuită în orice formă cu condiţia să rămână nemodificată şi dreptul de autor (copyright) şi autorul să fie menţionate.

 

 

[Home]