Subiectul  Yoga este subiectul despre conştiinţă. Există o varietate mare de tehnici pentru amplificarea conştiinţei umane, una dintre acestea este metoda indiană Yoga. Yoga în accepţiunea teoretică şi practică a evoluat din credinţele păgâne ancestrale în spaţiul socio-geografic având ca centru ceea ce este actualmente India. Originea cuvântului Yoga vine din rădăcina sanscrită Yuj care înseamnă unire, cu referire la unirea conştiinţei individuale cu conştiinţa universală. Multe tehnici similare cu tehnicile Yoga există şi în alte tradiţii spirituale din întreaga lume.

Momentul potrivit pentru a începe practicile Yoga este cel al unei crize individuale de conştiinţă. Nestatornicia, lipsa de satisfacţie în propria viaţă, sunt aspecte care generează multe întrebări despre cum ar putea fi soluţionate problemele personale. Orice stare de criză spirituală este văzută ca un început al schimbării, o şansă divină în direcţia evoluţiei şi al amplificării stării de conştiinţă.

Putem deveni conştienţi de evenimentele din viaţa proprie, prin a deveni observatori imparţiali a ceea ce se întâmplă. Prin această conştientizare ne putem analiza toate acţiunile care au generat criza spirituală şi trage concluziile necesare.  

Primul pas înainte de a începe practicile Yoga propriu-zise este auto-analiza,

observarea imparţială a propriei persoane. Calitatea esenţiala pentru aceasta

 este onestitatea. Onestitatea ne va permite să vedem cu obiectivitate ceea ce

nu ne place la noi înşine. Putem astfel considera aspectul feţii, forma

corpului, obiceiurile, adicţiile şi multe altele. Nimeni nu poate fi mai

obiectiv în observarea propriei persoane decât persoana însăşi. După aceasta

se poate lua în serios începutul practicilor Yoga propriu-zise. 

Prima ţintă în direcţia auto-perfecţionării este corpul, care este cauza multor adicţii. Adictiile sau dependenţa de anumite lucruri sau acţiuni ca băutul de alcool, fumatul, mâncatul cărnii sunt cele mai cunoscute. Este fără îndoială o strădanie personală grea, de a scăpa de adicţiile corpului. Yoga începe cu a deveni conştienţi de adicţiile corpului. O dată ce suntem oneşti în a ne recunoaşte aceste slăbiciuni, putem decide să facem ceva pentru a scăpa de ele. Aceste decizii reprezintă semnul bun şi încurajator de progres în Yoga.

Practicile Yoga, în prima lor fază, produc o sensibilizare a corpului către a simţi trăiri din ce în ce mai profunde. Este o amplificare a percepţiei, o trezire către experienţele corpului. Această experienţă a simţurilor are fireşte consecinţe paralele, ca experienţele mentale.  Experienţele mentale, experienţele corpului şi experienţele sexuale sunt interconectate, acţiunea/ experienţa, pe un anumit domeniu din cele trei,  generează implicaţii paralele în celelalte două feluri de experienţe. Această idee este cunoscută în Yoga ca interacţiunea dintre Manas (energia mentală), Prana (energia corpului) şi Virya (energia sexuală).

Prin urmare, practicile Yoga, prin cele trei feluri de experienţe,  pot fi împărţite după cele trei arii de acţiune. Se poate astfel  acţiona cu predilecţie pe Manas sau Prana sau Virya. Sunt de asemenea tehnici care acţionează pe două sau chiar pe  toate cele trei arii.

Tehnici specifice care acţionează pe Manas (deci asupra ariei mentale) sunt meditaţiile de diferite feluri, cu sau fără practici de Mantra (formule magice). Mantra de iniţiere este dată de un Guru (maestru spiritual) care urmează tradiţia-i specifică. Aceste formule, în virtutea conţinutului lor, dau anumite rezultate. Întregul concept de Mantra se referă la forma de vibraţie a unui principiu de viaţă cunoscut în tradiţie sub numele de Deva sau Devata (zeu sau zeiţă). Prin  repetiţia  Mantra-ei respective, mentalul se apropie din ce în ce mai mult de sursa sunetului, sursă pentru Mantra respectivă, şi prin urmare de sursa universală. Practicile repetate de incantări, Mantra şi diferite alte sunete, fac mentalul practicantului să se focalizeze către o direcţie unică, această focalizare fiind de fapt scopul întregului proces de repetare, fie rituală sau ne rituală. În toate practicile de meditaţie mentalul trebuie să fie treaz, practicantul trebuie să fie conştient de ceea ce se întâmplă. Prin urmare meditaţia este o conştientizare şi nu o pierdere a atenţiei, succesul în meditaţie fiind dat de starea de conştientizare care trebuie sa devină din ce în ce mai prelungită.

Tehnici specifice pentru energia corpului (Prana) sunt posturile fizice (Asana) şi exerciţiile respiratorii (Pranayama). Ele trebuiesc învăţate de la instructori/ profesori de Yoga. Tradiţia Yoga este foarte bogată în descrierea acestor tehnici.

Tehnicile care acţionează asupra energiei sexuale (Virya) aparţin mai mult de conceptul de Tantra Yoga. Esenţialul în aceste practici, care necesită doi parteneri, unul masculin şi altul feminin, este evitarea ejaculării în timpul practicii respective. Unitatea prelungita a celor doi poli produce stări avansate de conştiinţă. În mod practic, este o apropiere treptată a conştiinţelor celor doi practicanţi de starea de esenţă a unităţii, numită Bindu.

Aceste practici nu sunt recomandate începătorilor, ele pot trezi energii care apoi nu mai pot fi controlate. Se recomandă astfel, ca pentru mulţi ani, să se practice tehnici care purifică corpul şi mintea, adică ramura Dakshina (dreapta) din Tantra, până când practicantul este pregătit să înceapă ramura Vama (stângă). Numai o stare de purificare avansată permite ca aceste experienţe să devină experienţe de cea mai înaltă factură spirituală. Succesul în aceste experienţe este foarte rar. Întreg acest subiect aparţine de conceptul specific în Tantra numit Maithuna Tantra, care acţionează asupra laturii Virya a practicilor Yoga, în strânsă interdependenţă cu celelalte arii numite Manas şi Prana.

Acţiunile/ practicile corporale sunt primele care trebuiesc considerate.  Astfel că  posturile/ poziţiile fizice (Asana) sunt de patru feluri: de extensie, compresie, torsiune şi neutre în ceea ce priveşte raportarea la coloana vertebrală.

Sunt reguli în a alege ordinea şi succesiunea diferitelor posturi ca de exemplu, o Asana de extensie este urmată de una de compresie şi vice versa. O Asana de torsiune trebuie să compenseze torsiunea pe partea stângă cu cea pe partea dreaptă. Posturile neutre pot fi intercalate printre perechile complementare. Ca exemple: postura Sarvangasana (postura tuturor mădularelor) care este o Asana de extensie poate fi urmată de Matsyasana (postura peştelui) care este o Asana de compresie. Vakrasana (postura mădularelor) fiind de torsiune se practică pe ambele părţi, stânga şi dreapta. Sunt multe cărţi în literatura de specialitate de unde se pot învăţa diferite posturi, de asemenea se pot învăţa la cercurile de Yoga de la instructori/ profesori de Yoga calificaţi.

 Pranayama (tehnicile de respiraţie) este următorul stadiu după practicile Asana. Fiecare tehnică Pranayama produce efecte specifice. Sahita Pranayama de exemplu produce încălzirea corpului. Această căldură face digestia mai buna amplificând focul gastric numit Jatharagni. Alte tehnici Pranayama ca Shitali sau Shetali de exemplu, vor răci corpul. Tehnica de Pranayama, Bhramari produce o stare de absorbţie mentală, având o acţiune domniantă asupra creierului. În esenţă, tehnicile Pranayama permit o echilibrare energetică la nivelul tuturor sistemelor funcţionale ale corpului, astfel că practicantul este plin de viaţă tot timpul.

Urmând literatura clasică a lui Patanjali şi renumitul său tratat Yoga Sutras se disting opt stadii în Yoga. Fiecare din aceste stadii are practici specifice, care sunt treptat învăţate, pe măsura progresului în Yoga. Cu toate acestea, clasificarea lui Patanjali este doar una din multele metode de atingere a acelei uniuni numită Yoga.

Felurite alte sisteme de Yoga, duc, prin metodologie proprie,  la rezultatul final, acela de a atinge eliberarea, numită Moksha, Mukti, Nirvana, Kaivalya, Jivanmukti, etc.  Această eliberare este legată de aspectul dublu al existenţei la nivel fundamental, acela al conştiinţei şi al materiei. Yoga poate fi astfel definită ca unire a celor două aspecte opuse ale existenţei.

Pe de altă parte, din punctul de vedere al conştientizării, Yoga poate avea o altă definiţie.  Această definiţie pentru Yoga este despărţirea (disocierea) dintre Purusha (conştiinţa) şi Prakriti (natura/ materia), Purusha fiind polul de conştiinţă, Prakriti fiind polul materiei. Când cei doi poli încep să se disocieze, în mintea practicantului se produce o identificare treptată a mentalului cu Purusha, care este starea de conştientizare a experienţei vieţii. Toate practicile Yoga au ca obiectiv final să producă disocierea dintre Purusha şi Prakriti şi astfel identificarea  mentalului practicantului cu starea de conştiinţă rezultată prin reflectare. Tehnici legate de diferite feluri de Yoga, precum Karma Yoga, Bhakti Yoga, Laya Yoga, Hatha Yoga, Raja Yoga, Jnana Yoga, Kundalini Yoga, Swara Yoga, Nada Yoga, Tantra Yoga, Veda Yoga, etc., sunt încercate de practicanţi, considerând înclinările personale ale fiecăruia. Toate practicile duc în final la acelaşi rezultat, la starea de trezire prin reflectare ,care în sistemul lui Patanjali este numită Samadhi. 

După timp mai mult sau mai puţin prelungit  de practică perseverentă, punctul culminant al practicilor se apropie de finalizare, printr-o explozie a mentalului.

Până atunci sunt felurite trepte de progres, prin care diferite tehnici de Yoga produc o purificare gradată a corpului şi minţii. Prin aceasta se produce o creştere treptată a conştiinţei, văzută ca accesul pas cu pas la planuri de trezire spirituală numite Lokas. Intregul sistem de Chakras reprezintă o simbolistică gradată a nivelului conştiinţei. Practicantul Yoga va depăşi unul după altul cele cinci focuri (Panchagni) care ard continuu în corp şi minte, focuri asociate cu cele cinci Chakras. Aceste focuri sunt lacomia (Lobha) în Muladhara Chakra, dorinţa sexuală (Kama) în Swadhisthana Chakra, mânia/ supărarea (Krodha) în Manipura Chakra, ataşamentul/ atracţia (Raga) în Anahata Chakra, mândria/ aroganţa (Mada) în Vishuddha Chakra, ca apoi conştiinţa să atingă nivelul de la Ajna Chakra. 

La acest nivel practicantul se apropie de ţel, la pasul următor mintea explodează în Sahasrara Chakra. Prin această explozie se constată că starea de trezire a mentalului nu poate fi trăită în mod paşnic. Se consideră că în acest stadiu maestrul spiritual al practicantului, propriul Guru trebuie să fie aproape, pentru a-l ajuta pe practicant să treacă prin această experienţă tumultoasă. Gradul ridicat de încredere a practicantului în propriul Guru îl face ca să poată depăşi cu succes această experienţă unică, cei care nu au deplină încredere în propriul Guru ne putând avea succes. Explozia minţii este echivalentă cu o completă trezire a energiei Kundalini Shakti, Kundalini care este energia, Shakti, care urcă pe Sushumna Nadi ,depăşind gradat planurile de conştiinţă (Loka), pentru a-l întâlni simbolic pe Shiva în Sahasrara Chakra. Uniunea lor produce o nouă conştiinţă în mintea practicantului, un fel de a doua naştere. Conştiinţa individuală este astfel unită cu conştiinţa universală şi scopul final este atins. După trezire Yoghinul devine un Siddha, un Jivanmukta, un Homo Tantrika, o fiinţă eliberată de constrângerile şi condiţionările materiei, în terminologie modernă fiind cunoscut sub numele de Homo Noeticus sau Homo Universalis, în filozofie.  

Nota: Acest articol nu urmăreşte varianta sa în limba engleză. Deşi are asemănări cu această variantă, articolul în limba română a fost ulterior revizuit, s-au făcut schimbări  cu scopul de a da o mai clară interpretare în limba română, a ideilor respective.  

Copyright (Drept de Autor) © 1998 and subsequent years by Octavian Sărbătoare - Australia - 

Acest articol este copyright (are drept de autor). Autorul dă dreptul ca articolul să fie copiat şi distribuit în orice formă, cu condiţia să ramână nemodificat şi dreptul de autor şi autorul să fie menţionate.

Inapoi la Indexul in limba romana