Nuvelă

Puterea focului

de Octavian Sărbătoare (Australia)

    Voi călători doar trei ore în acest tren către Mumbai, fostul Bombay, aşa cum era cunoscut oraşul pe vremea stăpânirii britanice şi mulţi ani după eliberarea Indiei. 
    Am un loc rezervat la clasa AC II, un vagon fără compartimente; scaunele sunt aşezate în stilul celor din autobuze şi tramvaie, cu locuri pe lateral, în centru fiind culoarul pe care se putea circula destul de lejer. 
    Mă aşez pe scaunul de la geam, locul din stânga mea este încă liber. 
    Îmi pun bagajul de mână la picioare, doresc să pot umbla mai uşor în el, atunci când voi dori să beau apă sau să mănânc ceva. 
    Anticipez că voi avea curând un vecin de scaun. Sper să am norocul unui interlocutor interesant pe timpul acestei călătorii. 
    Dar chiar şi fără această şansă, cele trei ore de călătorie vor trece repede; put citi ceva în tot acest timp. Mă uit la ceas, mai sunt cinci minute până la plecarea trenului. 
    Mă pregătesc să-mi scot din sacul de călătorie cartea pe care doresc să o citesc. Fiindu-mi dragă, o luasem cu mine din Australia. Agni Yoga, Yoga focului. 
    În acelaşi timp, lângă scaunul meu apare un bărbat. Este un indian foarte mic de statură, are o figură destul de deosebită. Realizez că seamănă oarecum cu generalul Hanuman din epopeea Ramayana. Observ că are o dentiţie neobişnuită: dinţi mari, colţoşi; o vedere a feţei lui cu siguranţă că ar speria un copil neobişnuit cu o astfel de fizionomie. 
    Înainte de a se aşeza pe scaun, omul salută cu Anjoli Mudra, eu îi răspund în acelaşi fel. 
    - How are you? încep eu un posibil dialog. 
    - OK, răspunde scurt, după care se afundă în cititul unui ziar scris în limba hindi. 
    Se pare că partenerul meu de călătorie nu are chef de vorbă, sau nu ştie engleza. OK poate răspunde oricine, este deja un mod de salut internaţional. 
    Trenul se mişcă încet. Pornim. Imediat îl văd pe vecinul meu că scoate o brichetă. 
    „N-o vrea să fumeze!? Aceasta mi-ar fi într-adevăr o pedeapsă, să călătoresc cu un fumător lângă mine, care să mă înconjoare în fumul lui, întreaga călătorie.“ 
    Aprinde bricheta... începe o rugăciune în sanskrită, o mantră recitată destul de rapid. Recunosc cuvântul agni des folosit, îmi dau seama că este o invocaţie vedică. 
    Vreau să particip şi eu la momentul de rugăciune al vecinului meu. Îmi întrerup lectura, unesc mâinile, rămân astfel în ascultare. 
    Abia îşi termină invocaţia, că cel cu care împart călătoria, în imediata mea apropiere, se cufundă iarăşi în cititul ziarului de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit prin rugăciunea sa făcută în public. 
    Este interesant acest personaj; prin felul în care a venit şi prin obiceiurile ce le are, îmi suscită interesul. 
    Din experienţa mea de până acum în India, cunoscusem mulţi brahmani, cei care conform tradiţiei pot recita din Vede. Vecinul meu nu semăna de loc cu tipul clasic de brahman, mulţi dintre ei având trăsături caucaziene, de rasa albă, cum s-ar spune. 
    Acest călător este departe de a putea fi categorisit brahman, după înfăţişare. La prima vedere pare, fără nici un dubiu, ca făcând parte din vreun trib aborigen din India, deci dintr-o rasă premergătoare celei ariene, din care, se spune teoretic, se trag brahmanii. 
    Îmi reiau lectura, nedorind să deranjez cumva pe partenerul meu de călătorie. 
    Între timp apare un vânzător de ceai, care ne oferă băutura fierbinte în două pahare. Amândoi acceptăm oferta şi plătim. 
    - Vă place ceaiul indian cu lapte? întreabă el.
    - Desigur! Are ceva aparte, răspund eu vesel că se înfiripă discuţia dorită.
    - Călătoriţi departe?
    - Doar până la Mumbai. Dar dumneavoastră?
    - Merg mai departe. Va trebui să comand şi ceva de mâncare. 
    Ceaiurile le bem fără să ne grăbim. Vânzătorul revine să ia paharele. Ne reluăm discuţia. 
    - Se pare că veneraţi zeul focului, Agni? 
    - Familia mea, de când ne ştim, ne închinăm lui. 
    - Urmaţi deci tradiţia vedică?
    - Aceste practici sunt mult mai vechi. Eu fac parte dintr-un trib aborigen care se închină focului, cult transmis din generaţie în generaţie. Odată cu venirea arienilor, am preluat felurite invocaţii din obiceiurile lor. De aceea practicile par vedice, deoarece mantrele sunt vedice, dar aşa cum am menţionat deja, ritualurile de închinare la foc, ca zeu, sunt îndeplinite din vremuri care nu se mai pot socoti. 
    Deci mi se confirmă supoziţiile mele antropozofice: interlocutorul meu face parte dintr-un trib prearian, predravidian; este un băştinaş al Indiei. 
    Soseşte însoţitorul de vagon, ia comenzile pentru masa de prânz, apoi pleacă.
    - Numele mea este Viraj. 
    - Ramdas. Sunt venit din Australia. 
    - Ce va aduce în India?
    - India este un tărâm în care se regăsesc prezente toate religiile principale ale umanităţii. Mă interesează mai cu seamă hinduismul vedic, de asemenea tradiţiile religioase ale băştinaşilor Indiei. Călătoresc din loc în loc, întâlnesc uneori oameni foarte interesanţi. Ca dumneavoastră de pildă. Sunteţi un adept al zeului focului. Am observat că aţi făcut o rugăciune focului, înainte de a porni la drum. Ce semnificaţie poate avea aceasta? 
    Viraj se foieşte un pic pe scaun, gândindu-se cum să îmi explice gestul lui. Scoate iarăşi acea brichetă. O aprinde, apoi recită mantra Gayatri cu ochii aţintiţi către flacără.
    - Încercaţi şi dumneavoastră! mă invită, oferindu-mi bricheta.
    O iau, o aprind, o ţin cumva între palmele împreunate în Anjoli Mudra, aşa cum văzusem că făcuse el. Recit Gayatri Mantra cu ochii aţintiţi către flacără. 
    - Ei? întreabă el. 
    - Ce să zic? Este interesant! Ce pot spune mai mult? Bănuiesc că recitarea în prezenţa focului amplifică puterea dată de vibraţia acelei mantre, spun eu, influenţat de ultima mea lectură referitoare la Agni Yoga. 
    - Da, aşa se întâmplă! 
    - Puteţi, vă rog, să-mi detaliaţi mai mult, felul în care priviţi focul? Ce simbolizează focul? Ce puteri are? Cum îl putem folosi?
    Se pare că am pus prea multe întrebări. Viraj îmi face semn cu mâna că întrebările sunt destule. 
    Doreşte să mă introducă în tainele adoraţiei către Agni.
    - Bănuiesc că aveţi noţiuni despre puterea subtilă a focului, din creştinism, religia căreia cred că îi aparţineţi. 
    - În creştinism, religie care a preluat practicile spirituale din iudaism, se foloseşte focul de la lumânări şi candele. Dar nu cred că tradiţia este aşa bogată ca cea din hinduism, unde focul se pare că are o poziţie centrală, făcând legătura între om şi divinitate. 
    - Aţi prins exact esenţa! Focul este un intermediar. Referitor la rugăciuni, se poate spune că focul „le transportă“ acolo, în tărâmul de sus, deci asigură ajungerea lor acolo unde le este destinaţia dată de cel care se roagă. Putem spune prin urmare că focul simbolizează şi este legătura omului cu Divinul. După cum cred că ştiţi, preoţii diferitelor religii folosesc focul conform ritualurilor lor, sunt asociaţi profesional cu focul, deoarece ei înşişi, ca preoţi, sunt intermediari între om şi divinitate. 
    - Dar sunt multe feluri de foc!? 
    - Există pe de o parte focul aprins în lumânări, candele, vetre, foc în aer liber şi alte forme în care se pot manifesta flăcările. Apoi este soarele cu razele lui. În final, calitatea focului culminează în conştiinţă, fie aceea a lui Dumnezeu, Bhagavan, sau cea a omului, care fireşte că este cu mult mai mică, dar are capacitatea de a aspira la atingerea celei divine şi chiar a se uni cu ea. Acest fenomen este cunoscut sub numele de eliberare spirituală. 
    - Deci Agni, ca zeu, are mari puteri. 
    - Incontestabil! Cei care doresc sub o formă sau alta să se apropie de Divin, vor trebui să apeleze la foc. Numai prin Agni eliberarea spirituală poate avea loc, orice alte metode, deşi pot fi utile la nivel de materie, sunt sterile cât priveşte apropierea de Dumnezeu. 
    Găsesc că discuţiile despre puterea focului sunt de o mare importanţă, mai ales pentru cineva ca mine, interesat de metodele de a atinge eliberarea spirituală. Cred că am norocul unui interlocutor care adaugă cunoştinţe deosebite căutărilor mele spirituale din India. 
    - Presupun că varietatea de aplicaţii a puterilor focului este foarte mare, redeschid eu discuţia. 
    - Este! Ne-ar trebui mult timp doar să schiţăm multitudinea de metode de a folosi focul. Dar dacă se ţine seama de câteva noţiuni de bază, feluritele forme aplicative pot fi înţelese cu uşurinţă. În primul rând se meditează asupra dorinţei care să se transmită Divinului. Apoi se alege un moment prielnic, la răsăritul soarelui, la apus, deşi în orice timp al zilei aceste feluri de ritualuri pot fi îndeplinite. Se creează apoi o proximitate cu focul, fie prin aprinderea unei lumânări sau a altui foc, fie folosind focul soarelui, desigur fără a expune privirea, pentru a nu răni ochii. 
    - Spuneaţi ceva de focul conştiinţei. Cum se activează?
    - Este un domeniu mai complex. Focul conştiinţei, care îndeplineşte dorinţele, este doar la îndemâna celor care au atins eliberarea spirituală. Aceştia nu mai au nevoie de alte focuri ca intermediari, care să le faciliteze obţinerea dorinţelor, deşi din când în când pot apela la astfel de metode. Acei jivanmuktaşi au acces direct la focul Divin. Sunt fireşte multe de spus în această privinţă. Eu nu pretind că am atins eliberarea spirituală, tocmai de aceea încă folosesc formele mai grosiere ale focului. După cum aţi văzut, am utilizat bricheta. 
    - Şi cum se desfăşoară ritualul, atunci când este folosit focul la propriu?
    - Aţi fost martor la felul în care mi-am îndeplinit eu adoraţia. În prezenţa focului se intonează mantre, legate în general de tematica dorinţei. Este o întreagă teorie a mantrelor rădăcină, bija mantre, dar pot fi şi mantre prin invocaţie, aşa cum am folosit eu mai înainte Gayatri Mantra. 
    Sunt multe noutăţi aflate deodată, îmi rezerv un pic de timp în care caut să-mi însuşesc cunoştinţele primite. 
    Fac legătura şi cu ceea ce citesc în prezent, noţiuni pe tematica Agni Yoga, dar parcă interlocutorul meu vorbindu-mi direct şi mai mult despre latura practică, îmi deschide o perspectivă mult mai largă asupra obţinerii rezultatelor. 
    Viraj nu numai că stăpâneşte baza teoretică, dar am avut ocazia să-l văd în acţiune. 
    Sosesc prânzurile. Viraj îşi aprinde iarăşi bricheta, invocă mulţumiri către Divin pentru masa ce va urma. Mă alătur şi de această dată acestei practici. 
    După consumul mâncării, ne aşezăm confortabil pe banchete. Interlocutorul meu se pregăteşte să doarmă, ceea ce a şi făcut până la timpul coborârii mele în Mumbai. La trezirea lui, ne luăm rămas bun. 

    Sunt încredinţat acum că am înţeles bine principiile de bază, referitoare la puterea focului, pe care Viraj mi le expusese.

Copyright (Drept de Autor) © 2008 and subsequent years by Octavian Sărbătoare - Email - Australia. Această lucrare este copyright (are drept de autor). Autorul dă dreptul ca lucrarea să fie publicată, copiată şi distribuită în orice formă cu condiţia să rămână nemodificată şi dreptul de autor (copyright) şi autorul să fie menţionate.

 

 

[Home]